Dupa 7 ani de la prima postare aici.

[iuliu46]

Daca bei, daca fumezi, daca furi ... sau cine mai stie ce faci si ai remuscari, asta e o solutie. La ce sa te lupti sa te schimbi ? Inlaturi sursa remuscarilor si gata, nu ai nici o problema, esti un om bun, religia te-a stricat pentru ca te-a invatat ca e rau sa fii sclavul apucaturilor tale.

P.S : Pacat de atatia psihologi care nu numai ca au terminat toata facultatea, ba chiar au avut si o cariera lunga de zeci de ani si tot nu s-au prins ca nu exista Dumnezeu. :)

[Newage919]

În prealabil postat de Lucian008

Exista alte topicuri unde s-a dezbatut subiectul, cert este ca nici din punct de vedere biologic, nici psihologic, nici moral nu exista o justificare a homosexualitatii. Concluzia nu poate fi decat ca holosexualitatea este o boala, o anomalie.

Homosexualitatea nu este o boala. Pana in anii 60-70 a fost considerata o boala mentala intr-adevar. Dar de atunci, dupa multe cercetari si faptul ca este mult prea prezenta in natura, s-a constatat si ras-constatat ca nu este de fapt o boala.

În prealabil postat de Newage919

Homosexualitatea nu este o boala. Pana in anii 60-70 a fost considerata o boala mentala intr-adevar. Dar de atunci, dupa multe cercetari si faptul ca este mult prea prezenta in natura, s-a constatat si ras-constatat ca nu este de fapt o boala.

Eu doar o sa postez un studiu, nu am nici o alta intentie decat impartirea unei informatii destul de recente despre ce inseamna homosexualitatea. O boala este de obicei nociva, deci nu cred ca o consideram asa ceva.

http://www.newscientist.com/article/...l#.VLbmbiuUeVM

Pana la urma de la gene porneste totul nu?

[catalin2]

În prealabil postat de Newage919

Homosexualitatea nu este o boala. Pana in anii 60-70 a fost considerata o boala mentala intr-adevar. Dar de atunci, dupa multe cercetari si faptul ca este mult prea prezenta in natura, s-a constatat si ras-constatat ca nu este de fapt o boala.

Nici eu nu consider ca e o boala (cel mult o dereglare a personalitatii), ci un viciu. Probabil cu influente din copilarie (la cei ce acest viciu incepe sa se manifeste prin adolescenta). La fel ca orice viciu, dependenta, e greu de scapat de el, sa ne gandim numai la tigari, fumatul ar parea mai usor de controlat. Dar sunt o muiltime care au devenit heterosexuali convinsi, fara vreo dorinta ascunsa de a redeveni homosexuali.

[Newage919]

În prealabil postat de catalin2

Nici eu nu consider ca e o boala (cel mult o dereglare a personalitatii), ci un viciu. Probabil cu influente din copilarie (la cei ce acest viciu incepe sa se manifeste prin adolescenta). La fel ca orice viciu, dependenta, e greu de scapat de el, sa ne gandim numai la tigari, fumatul ar parea mai usor de controlat. Dar sunt o muiltime care au devenit heterosexuali convinsi, fara vreo dorinta ascunsa de a redeveni homosexuali.

Catalin, mersi de raspuns si clarificare.

Dar din ce spui, reiese ca oricine este dispus homosexualitatii? De exmplu, tu te feresti de alti barbati pentru ca iti e frica sa nu devii dependent?

In orice caz, este foarte posibil - dupa cum spui tu - ca unii sa fi 'revenit' la heterosexualitate.

Dar nu este cazul meu. Sunt destul de sigur in ceea ce imi place.

Desigur, am amvut relatii cu alte fete cand eram adolescent. Am avut 3 prietene, dar bineinteles ca nu a mers - nu eram atras pur si simplu. :)

[catalin2]

În prealabil postat de Newage919

Dar din ce spui, reiese ca oricine este dispus homosexualitatii? De exmplu, tu te feresti de alti barbati pentru ca iti e frica sa nu devii dependent?

Cred ca ai auzit de Grecia antica, deci se poate ca aproape toti membrii unei societati sa fie si homosexuali, ceea ce desfiinteaza mitul cu un procent sunt homosexuali.
Dependenta poate fi si de desfranare (am citit ca unii fac terapie pentru dependenta de sex la psiholog).
Legat de homosexualitate, sa ne gandim la pedofili, si ei se considera atrasi doar de copii, la fel cum homosexualii se considera atrasi doar de cineva de acelasi sex. In cazul lor societatea nu-i indeamna sa ramana asa, pentru ca asa s-au nascut, ci sa se schimbe. Asadar, tu alegi sa nu te schimbi si sa iti alimentezi un viciu, o anomalie.

În prealabil postat de Newage919

In orice caz, este foarte posibil - dupa cum spui tu - ca unii sa fi 'revenit' la heterosexualitate.

Daca nu s-a inteles, e vorba de cei ce au crezut dintotdeauna ca sunt homosexuali, nu cei care au avut o perioada de homosexualitate sau bisexualitate.

În prealabil postat de Newage919

Dar nu este cazul meu. Sunt destul de sigur in ceea ce imi place.

Aici pui punctul pe i, e ceea ce iti place. In concluzie, de ce ai ales sa iti expui pacatul pe forumul ortodox? Ca sa gasesti aprobare? Nu ai cum sa gasesti, doar la unii care sunt atei sau care nu stiu nici ei ce cred, ca abaaa. Homosexualitatea e consierat un pacat extrem de mare (canoanele sunt asemanatoare omorului). Ca sa te lauzi, sa bravezi? Nu consideram ca e o dovada de barbatie. :) Ca sa ne dai lectii, sa ne educi (crestinii fiind inapoiati pentru ca nu ar stii prea multe despre minunatia asta)? Nu prea cred ca vor sa fie educati in a accepta asa ceva (adica pacatul, nu pacatosul).

[aubergine]

În prealabil postat de Newage919

Catalin, mersi de raspuns si clarificare.

Dar din ce spui, reiese ca oricine este dispus homosexualitatii? De exmplu, tu te feresti de alti barbati pentru ca iti e frica sa nu devii dependent?

In orice caz, este foarte posibil - dupa cum spui tu - ca unii sa fi 'revenit' la heterosexualitate.

Dar nu este cazul meu. Sunt destul de sigur in ceea ce imi place.

Desigur, am amvut relatii cu alte fete cand eram adolescent. Am avut 3 prietene, dar bineinteles ca nu a mers - nu eram atras pur si simplu. :)

Daca nu erati atras de ele, nu inseamna ca sunteti gay, poate alte fete v-ar fi placut.

[guardian knight]

În prealabil postat de Newage919

Homosexualitatea nu este o boala. Pana in anii 60-70 a fost considerata o boala mentala intr-adevar. Dar de atunci, dupa multe cercetari si faptul ca este mult prea prezenta in natura, s-a constatat si ras-constatat ca nu este de fapt o boala.

Da, numai ca aceasta "constatare",cine a facut-o ?
Nu cumva tot homosexualii ???

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Newage919

Buna,

Sunt un baiat gay in varsta de 24 de ani.

Acum aproximativ 7 ani am postat aici pe forum despre frustratrea mea si cat de problematic este a fi homosexual si crestin ortodox. Am avut foarte multe raspunsuri private si publice in care unii ma incurajau iar altii ma dispretuiau.

Nu mai pot gasi postarea mea de atunci, dar contul este acelasi.

Motivul pentru care am revenit este pentru a-mi impartasi calatoria in a-mi gasi linitea de sine.

Aveam in jur de 16-17 ani cand am postat prima data. Eram inca la liceu.
Tin minte ca mergeam saptamanal cu prietenul meu cel mai bun la o manastire apropriata. Era mult de urcat pana la ea (era situate printer dealuri) dar era un drum frumos oricum. Nu eram extreme de religios, dar respectam posturile si mergeam des la biserica.

Dar pentru faptul ca sunt homosexual, eram confuz si stresat. Nu stiam de ce nu pot fi acceptat pentru ceea ce sunt. De ce ar trebui sa ma transform - sau mai rau sa mint o femeie o viata doar pentru a face copii si a duce o viata tipic ortodoxa.

Dupa ce am dat bacul, am plecat in UK. Aici am terminat o faculate de criminologie si psihologie. Pe langa asta am inceput sa lucrez ca voluntar pentru diverse populatii din inchisori (femei, barbati, oameni cu diverse alte cetatenii, etc).

Am incetat a mai merge la biserica. Si pana la urma m-am departat complet de credinta. Acum sunt agnostic.

Bineinteles, partial facultatea m-a influentat in a devein agnostic. Adica, dupa ce studiezi psihologia timp de 3 ani, nu prea mai crezi in divinitati.

Eliberarea de credinta a fost eliberarea de tot ce consideram a fi in neregula cu mine.

Am realizat ca nu am nevoie de credinta pentru a fi o persoana buna si sufletista. Cel mai important insa - am realizat ca nu am nevoie de un motiv (in esenta - a merge in rai) pentru a fi o persoana buna. In schimb pot fi o persoana buna pentru ca sunt o fiinta morala si

Pana acum am lucrat ca voluntar pentru un orfelinat in Romania, un penintenciar pentru personae tinere, o inchisoare de categoria B in Londra si o organizatie care lucreaza cu prizonieri si familiile lor aici in UK.

Acum lucrez pentru o fundatie in domeniul justitiei sociale.

Parintii mei nu inteleg cum pot fi agnostic (sau ateu - cum spun ei) - si sa aleg sa ma dedic atat pentru altii, cand as putea sa imi vad de ale mele si sa incerc sa fac bani multi si sa imi iau masini si case etc.

In fine, inapoi la homosexualitate. Sunt total ok cu asta acum. Ma pot plimba cu un barbat de mana pe strada fara sa ma simt aiurea. Am relatii perfect normale. Doresc sa ma casatoresc si adopt copii cand va fi timpul.

Bineinteles, totate astea nu ar fi posibile in Roamnia. Motiv pentru care planiesc sa raman aici. Nu am motiv sa ma intorc, daca oamenii nu ma vor, atunci nici eu nu ii vreau.

Mai mult - imi place mult lumea de aici. Pana si unele biserici. Lucrez cu preoti si crestinii ce merg la bisericile lor. Ei isi dedica timpul liber pentru a ajuta pe cei cu nevoi. In Romania nu am auzit de asa ceva.

In concluzie, inainte sa deviez iar de la subiect.

Credinta a fost un impas pentru mine. Daca as putea sa imi dau un sfat pentru cand eram mai mic, mi-as spune sa nu ma mai stresez degeaba. Sa imi vad de ale mele, sa imi traiesc copilaria si sa fiu cine sunt fara a-mi fi frica de parerea altora.

Imi e teama sa ma gandesc unde as fi fost astazi daca nu ajungeam la concluzia asta.

Cu stima,
Ovidiu

Dragostea pentru altii este sensul existential profund, dincolo de orice altceva, chiar si propria suflare de viata.

Cine o are se afla deja in miezul creatiei, si-a gasit menirea adevarata, indiferent de apartenenta sa conceptuala.

Cine nu o are, mai trebuie sa caute, indiferent de apartenenta religioasa sau crezul sau despre viata.


Insa, una este dragostea omului, care este imperfecta, amestecata cu multe miscari launtrice impure / necuratii - iar alta este dragostea Duhului.

Dragostea omului se stinge ca o lumanare in bataia viscolului, la cele mai mici greutati sau neajunsuri. Repede se schimba in alte trairi omenesti.

Dragostea dumnezeiasca este ca un soare nepieritor, care straluceste vesnic. Nimic nu poate sa acopere aceasta caldura minunata, nimic nu este ocolit de aceasta imbratisare.


Cel intelept cauta dragostea Lui Dumnezeu prin care sa iubeasca toata faptura.

[Newage919]

În prealabil postat de florin.oltean75

Dragostea pentru altii este sensul existential profund, dincolo de orice altceva, chiar si propria suflare de viata.

Insa, una este dragostea omului, care este imperfecta, amestecata cu multe miscari launtrice impure / necuratii - iar alta este dragostea Duhului.

Dragostea dumnezeiasca este ca un soare nepieritor, care straluceste vesnic. Nimic nu poate sa acopere aceasta caldura minunata, nimic nu este ocolit de aceasta imbratisare.


Cel intelept cauta dragostea Lui Dumnezeu prin care sa iubeasca toata faptura.

Nu sunt de acord cu asta, dar sper ca pe uni ii ajuta mult asta.

Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur.