Părintele Cleopa , 18 ani de la trecerea la Domnul +

[cristiboss56]

Se împlinesc vineri, 2 decembrie 2016, optsprezece ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa. Părintele Cleopa, rămas în conştiinţa multora drept un «Avvă» unic al spiritualităţii româneşti, după cum inspirat l-a portretizat Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, s-a născut în 10 aprilie 1912.

Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au pus numele Constantin şi a fost al cincilea copil din cei zece ai acestei familii de ţărani harnici şi credincioşi. După ce a urmat cursurile şcolii primare din satul natal, a ucenicit trei ani la schimonahul Paisie Olaru, pe atunci pustnic la Schitul Cozancea. S-a alăturat obştii Schitului Sihăstria, împreună cu fratele mai mare, Vasile, în decembrie 1929. A fost tuns în chipul călugăresc în data 2 august 1937, primind numele Cleopa, de schimonahul Proclu Popa, un mare nevoitor plin de iubire şi smerenie. Din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi, a fost numit egumen interimar, în iunie 1942. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, iar în anul 1945 a devenit egumen la Schitul Sihăstria, ridicat la rang de mănăstire în 1947, prilej cu care protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit. Nu a trecut multă vreme şi s-a retras în munţi, timp de şase luni, din cauza prigoanei regimului comunist. Când a revenit, a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina, Suceava, unde a închegat o obşte de peste 80 de călugări.

Anii de linişte s-au risipit deîndată ce Securitatea l-au urmărit din nou, astfel că părintele Cleopa s-a refugiat în Munţii Stânişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. A fost adus la Mănăstirea Slatina, după doi ani, din ordinul patriarhului Justinian Marina, iar în anul 1956 a revenit la Mănăstirea Sihăstria, de unde s-a retras iarăşi pentru a treia oară în munţii Neamţului. A pustnicit cinci ani, apoi s-a întors la aşezământul monahal de la Sihăstria, în anul 1964, ca duhovnic al obştii, unde a povăţuit şi a predicat neobosit, cu multă dragoste atât călugări, cât şi mireni, mai bine de trei decenii. La 6 august 1987 Părintele Cleopa devine nașul de călugărie al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci teologul Daniel – Ilie.

[cristiboss56]

Zece citate celebre ale Părintelui Cleopa Ilie

1. Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu.

2. Toată fapta cea bună trebuie să o însoţim cu rugăciune, cum arată marele, dumnezeiescul apostol Pavel în epistola sa cea către tesaloniceni, unde zice: „Neîncetat vă rugaţi!” (I Tesaloniceni 5, 17).

3. Toţi sfinţii români au fost de mare folos pe vremea lor, în îmbărbătarea poporului, în credinţă, în timpul războaielor şi nu numai. Au luptat cu credinţă să păzească sfânta noastră ţară şi Biserica naţională şi tot poporul român. Ei au reuşit acestea nu numai cu cuvântul, ci şi cu viaţa şi trăirea lor.

4. Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce.

5. În Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii. Dacă n-ar avea niciun folos rugăciunea unora pentru alţii, atunci nici marele Apostol Pavel n-ar fi trebuit să îndemne la rugăciune pe ucenicul său Timotei spre un lucru ca acesta, scriindu-i: „Deci rogu-te, mai întâi de toate, să faci cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii (I Timotei 2, 1).

6. Iată ce vreau să vă mai spun: să nu socotim vreodată că am făcut început bun. Să dorim întotdeauna să punem început bun. Pentru că noi nu cunoaştem cum trebuie să fie un om care pune început bun, cum trebuie să se poarte. Să zicem: Doamne, dă-mi ajutorul Tău, să pun început bun, să-mi îndrept viaţa”.

7. Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, și este foarte mare păcat.

8. Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane, da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca! Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu! Nici viţelul. Da’ sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru, frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!.

9. Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia.

10. De obicei, când este vorba de sine, omul îşi strică întotdeauna cântarul, adică măsura; îşi face lui mai multă dreptate, îşi alege partea cea mai bună, cea mai mare, cea mai frumoasă: plânge pentru sine mai mult decât pentru altul şi se bucură de sine mai mult decât pentru altul. Hristos, însă, a răstignit pe cruce iubirea de sine, dându-Şi viaţa pentru noi.

[cristiboss56]

. Odata l-a intrebat pe parintele Cleopa unul din fii sai duhovnicesti : Ce trebuie sa fac cand slujesc Sfanta Liturghie si primesc pe Hristos ?
Cand vrei sa slujesti si sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos, trei lucruri esti dator sa faci : sa fii impacat cu toti, sa te spovedesti si sa-ti faci canonul de rugaciune. Cu aceste trei intotdeauna apropie-te, iar fara acestea niciodata sa nu indraznesti a te apropia de cele sfinte, ca sa nu te arzi in focul cel dumnezeiesc.

[cristiboss56]

Arhimandriţii Cleopa Ilie şi Ioanichie Bălan și ieroschimonahul Paisie Olaru au fost pomeniți sâmbătă, 3 decembrie 2016, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț. Alături de cei trei mari duhovnici a fost pomenit şi arhimandritul Victorin Oanele, fost stareţal așezământului monahal.
Slujba de pomenire a fost precedată de Sfân**ta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de Înalt*preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a evidențiat câteva din trăsăturile părinților: „Părinții Paisie, Cleopa și Ioanichie nu pot fi numiți altcumva decât ucenici ai marilor lor părinți de altădată care, la rândul lor, au avut alți părinți binecuvântați care i-au crescut în duhul Evangheliei, în învățătura Sfinților Părinți, în miezul de taină trăit și propovăduit de Sfântul Paisie Velicicovschi. Ce cuvinte pot fi spuse în legătură cu cei trei? Blân*dețe, cuvânt și curaj mărtu*risitor. În primul rând, amintim de blânde*țea părintelui Paisie; părintele Cleopa spunea despre acest mare duhovnic că e «așa de bun și așa de blând, încât mii de oameni găsesc odihnă sufletească sub epitrahilul său».
În al doilea rând, cuvântul părintelui Cleopa era răsunător ca o trâmbiță, părintele Ioanichie afirmând la un moment dat că părintele Cleopa ar dori ca, prin cuvântul său, toți oamenii să fie mâncați de rai. În al treilea rând, ne aducem aminte de părintele Ioanichie, cu felul său de a fi, cu curajul său mărturisitor, cu mustrarea sa tăioasă atunci când avea păcatul în fața sa. Această triadă binecuvântată de duhovnici s-a putut ocupa de cele ale Mariei, adică de cuvântul lui Dumnezeu, binecuvântarea lui Dumnezeu, mustrarea lui Dumnezeu, având în vedere că stare*țul din acea vreme, părintele Victorin Oanele, s-a ocupat de cele ale Martei, adică buna gospodărire și administrare a așezămân*tului monahal”.
După oficierea Parastasului, Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan, împreună cu preoții și cre*din**cioșii, a mers în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, unde a oficiat un Trisaghion la mormintele celor patru mari părinți.
Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la trecerea la Domnul a pă*rintelui Paisie Olaru, 18 ani de la trecerea la Domnul a părin*telui Cleopa Ilie, 9 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Ioanichie Bălan și 2 ani de când a trecut la Domnul părintele Victorin Oanele.

[RappY]

25 de ani astazi. Dumnezeu sa-l odihneasca. In 2025 poate o sa fie praznic cu voia lui Dumnezeu.

Arhim. Ilie Cleopa:

Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci, de când am primit şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de seamă! Ca popor creştin de două mii de ani de când sîntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la credinţa Ortodoxă.

(...)

Aţi văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriţă. Du-te la Mănăstirea Cozia şi vei afla lângă Mircea cel Bătrân, care a întemeiat această mănăstire şi-i înmormîntat acolo, o lespede de piatră pe care scrie: «Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul» – ai auzit? El, domn peste trei Principate şi mama lui, călugăriţă. Apoi şi Ştefan cel Mare. Du-te la Mănăstirea Probota, unde este îngropat Petru Rareş, făcută de el. Vei vedea lîngă dînsul scris: «Aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, monahia Maria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare». Ei domni, şi mamele lor, călugăriţe! Vedeţi voi câtă unire era atunci între credinţă şi conducere? Aşa trebuie să murim!

(...)

Să ţinem credinţa noastră Ortodoxă, pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi părinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, Ortodoxă, pe care o ţinem de două mii de ani.