|
|
|
|
|
#11
19.09.2006, 13:51:57
|
|||
|
|||
Citat:
Elena Liliana Popescu ------------------------------ Cant de iubire Asezati la masa Tacerii in regatul necunoscut Poetii frang pentru noi Paine curata stropita de Roua cereasca... Mortii cu mortii, se spune, si viii cu viii! Dar stim noi oare care sunt mortii si care sunt viii? Un Poet mai mult Dincolo... Un Poet mai putin aici La plecarea in regatul tacut Poetul ne lasa un cant de Iubire necunoscut... George Toparceanu --------------------------------- Painjinis In plasa gandurilor mele de lumina Ti-am prins imaginea: o viespe Subtire-n mijloc, agera si fina. O adiere poate s-o desprinda Din luminosul ei hamac. Sa cada ca o floare pe fata unui lac, Sa-i tulbure metalica oglinda... E seara... Plopii insirati in zare Se sting departe - Vapai de umbra, facle funerare La capataiul zilei moarte... De ce sa-mi stai zadarnic impotriva? Ramai a mea... O, nu te zbate, dulcea mea captiva, - Reteaua fina s-ar cutremura Si fiecare fir intins prea tare Ma doare... Ca le-am urzit - paianjen solitar - Nu din argintul razelor de luna, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca sa-l traim o clipa impreuna... Octavian Goga ------------------------------------------ In mine cateodata In mine cateodata eu simt: se face noapte, Din netraite vremuri vin neguri sa ma prinda, Strigari necunoscute si cantece si soapte La casa mea colinda. In mine cateodata tarani cu zeghea sura Si glume si ispite si tot ce stie satul S-amesteca de-a valma roind in batatura Si vin sa-si tie sfatul... In mine cateodata grea linistea se lasa, Miroase-a izma creata si-a flori de iasomie, In vreme ce un popa cu barba cuvioasa Slujeste-o liturghie... 
|
|
#12
20.09.2006, 17:45:04
|
|||
|
|||
|
George Cosbuc
-------------------------------------------------------------------------------- Noi vrem pamant! Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut, Si m-ai scuipat si m-ai batut Si caine eu ti-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vant, De ai cu iadul legamant Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi! Rabdam poveri, rabdam nevoi Si ham de cai, si jug de boi Dar vrem pamant! O coaja de malai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. Baietii tu-n razboi ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Injuri ce-avem noi drag si sfant: Nici mila n-ai, nici crezamant! Flamanzi copiii-n drum ne mor Si ne sfarsim de mila lor - Dar toate le-am trai usor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir in sat Ni-l faceti lan, noi, boi in jug. Si-n urma lacomului plug Ies oase si-i pacat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos Din case goi, in ger si-n vant, Ne-ati scos si mortii din mormant; - O, pentru morti si-al lor prinos Noi vrem pamant! Si-am vrea si noi, si noi sa stim Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc, Ca nu-si vor bate-ai vostri joc De noi, daca murim. Orfani si cei ce dragi ne sunt De-ar vrea sa planga pe-un mormant, Ei n-or sti-n care sant zacem, Caci nici pentr-un mormant n-avem Pamant - si noi crestini suntem! Si vrem pamant! N-avem nici vreme de-nchinat. Caci vremea ni-e in mani la voi; Avem un suflet inca-n noi Si parca l-ati uitat! Ati pus cu totii juramant Sa n-avem drepturi si cuvant; Batai si chinuri, cand tipam, Obezi si lant cand ne miscam, Si plumb cand istoviti strigam Ca vrem pamant! Voi ce-aveti ingropat aici? Voi grau? Dar noi stramosi si tati Noi mame si surori si frati! In laturi, venetici! Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant; Cu sange cald l-am aparat, Si cate ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am varsat - Noi vrem pamant! N-avem puteri si chip de-acum Sa mai traim cersind mereu, Ca prea ne schingiuiesc cum vreu Stapani luati din drum! Sa nu dea Dumnezeu cel sfant, Sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa Nici in mormant! Poetul Sunt suflet in sufletul neamului meu Si-i cant bucuria si-amarul - In ranele tale durutul sunt eu, Si-otrava deodata cu tine o beu Cand soarta-ti intinde paharul. Si-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Rabda-vom pironul aceleiasi cruci Unindu-ne steagul si larul, Si-altarul sperantei oriunde-o sa-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. Sunt inima-n inima neamului meu Si-i cant si iubirea, si ura - Tu focul, dar vantul ce-aprinde sunt eu, Vointa mi-e una, ca-i una mereu In toate-ale noastre masura. Izvor esti si tinta a totul ce cant - Iar daca vrodat-as grai vrun cuvant Cum nu-ti glasuieste scriptura, Ai fulgere-n cer, Tu cel mare si sfant, Si-nchide-mi cu fulgerul gura! Ce-s unora lucruri a toate mai sus, Par altora lucruri desarte. Dar stie Acel ce compasul si-a pus, Pe marginea lumii-ntre viata si-apus, De-i alb ori e negru ce-mparte! Iar tu mi-esti in suflet, si-n suflet ti-s eu, Si secoli-nchid-ori deschida cum vreu Eterna ursitelor carte, Din suflet eu fi-ti-voi, tu, neamule-al meu, De-a pururi, nerupta sa parte!
|
|
#13
21.09.2006, 15:57:55
|
|||
|
|||
|
Mihai Eminescu
---------------------------------------- Cand amintirile... Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atat de des Induiosarii mele. Si peste arbori rasfirati Rasare blanda luna, Ce ne gasea imbratisati Soptindu-ne-mpreuna. A noastre inimi isi jurau Credinta pe toti vecii, Cand pe carari se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atata dor In noapte sa se stanga, Cand valurile de izvor N-au incetat sa planga, Cand luna trece prin stejari Urmand mereu in cale-si, Cand ochii tai, tot inca mari, Se uita dulci si galesi? Si daca de cu ziua... Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vaz Desigur ca la noapte un tei o sa visez, Iar daca de cu ziua eu intalnesc un tei In somnu-mi toata noaptea te uiti in ochii mei. De ce nu-mi vii? Vezi, randunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar in al meu brat, Sa te privesc cu mult nesat, Sa razim dulce capul meu De sanul tau, de sanul tau! Ti-aduci aminte cum pe-atunci Cand ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atatea ori, de-atatea ori? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scantei... Dar, oricat ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Caci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mandra decat orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tarzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, ramai "O, ramai, ramai la mine, Te iubesc atat de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le-ascult; In al umbrei intuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adanc in ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi in taina Mersul cardului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec Cum ingani cu glas domol, In a apei stralucire Intinzand piciorul gol Si privind in luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinand; Suieram l-a ei chemare S-am iesit in camp razand. Astazi chiar de m-as intoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot?
|
|
#14
27.09.2006, 12:23:24
|
|||
|
|||
|
Vasile Voiculescu
---------------------------------------------- Singuratatea Adorm adanc Bucegii, si Noaptea-i netezeste, Pe tsmplele lor arse, cu mainile-amandoua. Sclipesc pe frunti golase, ce somnul umezeste, Broboane mari de roua. Doar vaile-aburite huiesc fara-ncetare Si darele de ceata, ca niste serpi, la poale Se duc pe nesimtite si curg in departare Cu apele la vale. Atunci Singuratatea se scoala-ngandurata Si umbla, visatoare, pe stresini de-naltime. Sta ceasuri neclintita, de-o stanca razimata, Si cata-n adancime. Da drumul unei pietre si-asculta, -ncremenita, Cum bubuie-n adancuri pana nu se mai aude, Cu fata-n sus pe urma se-ntinde, aiurita, In ierburile ude. Se uita lung la stele cum ard nalucitoare ... Asculta-n fund moliftii vibrand ca niste clape. Pe ceruri trece luna, plutind stralucitoare, Cu lebada pe ape. Asa isi duce veghea pe culme sus, desteapta, Si de urat tot timpul ea singura isi tine ... Din cand in cand tresare si sade ... parc-asteapta Dar, nimenea nu vine! Dedicatie O carte, scrie-n [...] der Lieber, Heine, E un sicriu taiat din lespezi reci, Unde poetul cu-ale sale taine Se-nchide singur pentru veci de veci. Sa nu te sperii, palid cititor, Cand rasfoind tarziu aceste pagini Ma voi scula oftand dintre imagini Si voi zambi livid, strigoi al lor. Noapte de martie Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovarata; Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii, Si inima, hranita, porneste rar sa bata, Cu sange alb de visuri si de melancolii ... La geamul meu sta noaptea si vrea sa intre-n casa, In carnea ei de neguri ard stele mari de foc; Cum n-o poate cuprinde camara ce m-apasa, Ma scol si suflu-n ganduri si-n noaptea mea-i fac loc. Ea intra si taraste alaiul tot afara: Se umfla-n mine ape, trec turme de tigai Si aburii launtrici iau chip de primavara, Cu sani rotunzi de maguri si coapse moi de vai. Sosesc, scapati si teferi din cuscile-ntristarii; Cocorii bucuriei, solia-ntaiei berzi, Si sesurile mintii, miristile uitarii Le-mproureaza iarba cu mii de ganduri verzi. Pe dealurile vremii ierneaza neaua inca; Dar canta gura dulce a vantului de sud, Momita, gheata-si crapa pleoapa ei de stanca, Surade si pe gingeni si-a prins sarutul crud. Cand pururi vesnicia vorbeate numa-n soapte, De unde-atata fosnet si susure si sfada? Ma plec, ascult sn mine prin sufleteasca noapte Si-aud cum se dezbraca pamantul de zapada.
|
|
#15
01.10.2006, 22:59:06
|
|||
|
|||
|
sovidiu
Si pe cand o poezie? Sincer imi e dor,chiar imi plac poeziile "tale"...:thumbsup:
|
|
#16
02.10.2006, 09:40:15
|
|||
|
|||
|
NU PREA AM OBSERVAT SA SCRIE UNDEVA CA ACESTA ESTE UN TOP PENTRU POEZII,MI-AR FI PLACUT SA FIE PROPRII,CACI,SINCER,AM CARTI DESTULE CU POEZIILE LUI BACOVIA,EMINESCU ETC.ORICUM,TE FELICIT CA AI AVUT ONOAREA SA-L CUNOSTI PE NICHITA STANESCU,TU CEL CE AI INITIAT ACEST TOP...SI EU AS FI VRUT SA MA-NTALNESC CU CIORAN.
|
|
#17
03.10.2006, 16:09:39
|
|||
|
|||
|
Lucian Blaga
---------------------------------- La mare Vitze rosii, vitze verzi sugruma casele-n lastari salbatici si vanjosi-asemenea unor plopi ce-si strang in bratze prada. Soarele in rasarit-de sange-si spala-n mare lancile, cu care a ucis in goana noaptea ca pe-o fiara. Eu stau pe tzarm si-sufletul mi-e dus de-acasa. S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfarsit si nu-si gaseste drumul inapoi. (1919) Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina - si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa inbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei- caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte. (1919) Dorul Setzos itzi beau mirasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amandoua, cum cuprinzi in suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamant. Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. Catre cititori Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi. Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep? Credeti-ma, credeti-ma, despre orisice poti sa vorbesti cat vrei: despre soarta si despre sarpele binelui, despre arhanghelii cari ara cu plugul gradinile omului, despre cerul spre care crestem, despre ura si cadere, tristete si rastigniri si inainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit asa de mult sa planga si n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lasati-ma sa umblu mut printre voi, sa va ies in cale cu ochii inchisi.
|
|
#18
05.10.2006, 15:06:17
|
|||
|
|||
|
Stefan Augustin Doinas
---------------------------------------------- Doar tu Cand omul, prabusit, la inceput, in iarba dusmanoasa si-n tarana adulmeca-n tarasul greu, pe-o rana, miresmele ce se-naltau din lut si, nemaivrand ostatic sa ramana sub zarea strivitoare ca un scut, se rasucea s-o urce, renascut si se-agata de fulgere c-o mana, acea cumplita smulgere din smoala cu palma-ntoarsa ca o cupa goala fu primul dans in care se zbatu, elan de floare palida, involta, vibrat pe scari de sunete spre bolta pe care-n mers il amintesti doar tu. Mircea Dinescu ------------------------------------------------------- Mortul fatarnic Ce faci tu, literatura ? Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta plina de litere, pui paduchi de aur in chica boemului si tricolor pe pieptul academicianului dar nu poti indulci apa inecatului nici topi zapada leprosului nici ingrasa vinerea saracului. Cind vin contabilii Domnului cu terfeloagele lor de masurat cainta tu cu porumbeii tu cu gugustiucii tu cu pasarelele urci in turnul primariei si-arunci un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici si nu vezi in curtea interioara criminalul cum isi gidila victima si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride cum ride mortul complice mortul degeaba mortul fatarnic al acestor tinuturi Autopsia ingerului Plingi în coltul magaziei si lacrimile-ti ramin in pinza paianjenilor mirati de-asa muste amare. O slujnica din secolul trecut se piaptana fericita in pragul unei case cazate chiar ieri la cutremur. Nu poti face nimic pentru copilul smintit ascuns in boscheti ce scoate scantei si funingine pe gura ca un vapor cu zbaturi. El e aidoma oului cu aura pe dinlauntru. Daca i-ai atinge macesul din preajma ai cadea electrocutat.
|
|
#19
10.10.2006, 17:17:20
|
|||
|
|||
|
Tudor Arghezi
-------------------------------------------- Zdreanta L-ati vazut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un caine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sa-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca, Parca-i scos din calti pe furca. Are insa o ureche De pungas fara pareche. Da tarcoale la cotet, Ciufulit si-asa laiet, Asteptand un ceas si doua O gaina sa se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul cand si-l face. De cand e-n gospodarie Multe a-nvatat si stie, Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis. Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mancat!" "Stai nitel, ca te dezvat Fara matura si bat. Te invata mama minte." Si i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a imbucat, Zdreanta l-a si lepadat Si-a-njurat cu un latrat. Cand se uita la gaina, Cu culcusul lui, vecina, Zice Zdreanta-n gandul lui "S-a facut a dracului!" Paza buna S-a intors cercetatoarea Sa le spuie la surori Ca-i deschisa toata floarea Si campia, de cu zori. Si-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lasand vorba la nepoate Sa-ngrijeasca de copii. Caci muscoii si bondarii Si-alte neamuri de padure, Pe soptite, ca talharii, Umblau mierea sa le-o fure. Insa paza-n stupi e buna, Ca tarziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la luna, Ei zaceau cu burta-n sus. Melancolie Am luat ceasul de-ntalnire Cand se tulbura-n fund lacul Si-n perdeaua lui subtire Isi petrece steaua acul. Cata vreme n-a venit M-am uitat cu dor in zare. Orele si-au impletit Firul lor cu firul mare. Si acum c-o vad venind Pe poteca solitara, De departe, simt un jind Si-as voi sa mi se para. De-abia plecasesi De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi! Ti-as fi facut un semn, dupa plecare, Dar ce-i un semn din umbra-n departare? Voiam sa pleci, voiam si sa ramai. Ai ascultat de gandul ce-l dintai. Nu te oprise gandul fara glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
|
|
#20
10.10.2006, 21:17:07
|
|||
|
|||
|
As vrea si eu sa scriu poezii aici dar nu stiu de unde sa le iau...:(
Ca incep sa ma oftic pe sovidiu ca numai el scrie poezii :p
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Mircea Eliade - un credincios fara Dumnezeu? | costel | Generalitati | 23 | 10.11.2012 10:27:10 |
|
|
Mod linear
