Postul meu ?

[Mihnea Dragomir]

Postul este comandament al Bisericii pentru cei care pot posti. Aşa e omul: pe jumătate asemenea animalului, pe jumătate asemenea îngerului. Dar noi am vrea să ne asemănăm mai mult îngerului. De aceea suntem chemaţi să facem anumite mortificări, spre oţelirea voinţei şi spre înclinarea balanţei către cele ale duhului. Urmându-l pe Moise, pe alţi drepţi ai lumii vechi, pe sfinţi şi, mai ales, pe Însuşi Domnul nostru, suntem chemaţi fiecare să recapitulăm că suntem plămădiţi din tina pământului, dar că avem în noi suflarea lui Dumnezeu către care tindem şi fără de care nu putem trăi.
Dar "a ţine post" nu înseamnă numai a dărui Domnului înfrânarea noastră în cele ale burţii, ci mai poate înseamna să renunţăm, de dragul Lui, şi la altceva care ne place. Ceva care ne place aşa de multă că, la un moment dat, poate deveni idol al nostru. A ţine post, aşadar, înseamnă a dărâma Baalii şi Astarteele cărora ne-am robit, trecând în robia cea dulce a adevăratului nostru Părinte şi Stăpân. Fiindcă a fi liber, aceasta înseamnă: să nu depinzi de nimeni, decât de Dumnezeu. Puţine lucruri ajută aşa de mult ca postul eliberării noastre. De aceea, cel care este rob fumatului, ar face bine să iasă din robia lui, nefumând. Cel care este rob cazinourilor, ar face bine să iasă din robia lui nepariind. Vinul este de post, dar nu şi pentru cel care îşi face din rodul viei închisoare sufletului. Dacă cineva are bucuria vorbitului la telefon şi face asta mai mult decât prudenţa o cere, acela este bine să postească limitându-şi vizitele cu telefonul.

Iată, în cazul meu, văd, îngrozit, că am acumulat peste 2400 de postări. Oare aşa de mult am avut de spus ? Eu cred că am ajuns la robie. Sunt rob forumului. Dacă aş fi spus 2400 de rugăciuni în acest timp ! Dacă aş fi ajutat, fără bani, 2400 de bolnavi ! Dacă aş fi citit 2400 de capitole din Biblie şi din scrierile sfinţilor ! Dar nu ! În loc să fac asemenea lucruri, eu am postat 2400 de mesaje. Oare când Domnul mă va chema şi mă va cerceta spunându-mi: "arată-mi, fiule, ce ai făcut cu viaţa ta !" eu am să-i spun: "Doamne, am scris pe forumul ortodox" ?

Iată de ce, iubiţilor, postul meu, pe lângă cel care mi-l cere Biserica mea, nu poate fi decât cel al tăcerii. Dacă atâţia călugări reuşesc să nu deschidă gura perioade lungi ale vieţii lor, voi putea şi eu să nu intru pe forum 40 de zile, sperând ca Domnului nostru să-i placă asta. Că e ca şi când violonistul ar renunţa la vioara lui, ori mai degrabă calul, la ovăzul lui. Despărţindu-ne, aşadar, pentru vremea Sfântului şi Marelui Post, vă rog să mă iertaţi şi să mă pomeniţi în rugăciunile voastre, rugându-L pe Domnul nostru să primească postul meu spre îndreptarea sufletului şi viaţa de veci.