a cui o fi vina?...

[AGabriela]

Greu de raspuns, stiu! Este doar o intrebare retorica. Nu ma astept la un raspuns si nici la o solutie, doar incerc sa am impresia ca am cui spune framantarile mele.
Sunt de 4 ani si ceva cu sotul meu in acte si de aproape 5 ani impreuna. M-a cerut in casatorie doar dupa 3 luni de prietenie si eu am spus da, desi nu eram sigura avand in vedere ca nu il cunosteam prea bine. Am vazut cateva lucruri in comportamentul sau dar am gandit ca nu este asa grav, nici nu o fi, doar ca lucrurile au ajuns in stadiul in care, din punctul meu de vedere nu mai merg. Avem doi copii frumosi, dintre care unul cu o boala genetica grava, si totusi, lucrurile intre noi nu merg. Eu nu am fost niciodata pentru el, el spune ca a fost pentru mine, dar nu am simtit eu. El ca nu il ibesc de la inceput si ca l-am luat de mila (este adevarat ca am avut oarecare indoieli, dar nu sa ma impiedice sa merg mai departe), eu am inceput sa cred ca toate spusele lui sunt adevarate. Din motivul unui abuz in copilarie dar si al pacatelor tineretii mele nu pot fi cu sotul meu asa cum isi doreste el in intimitate, acum am ajuns sa o fac ca pe o indatorire de casnicie si uneori, nici macar atat.
Am ajuns intr-un punct in care cred ca nu il mai iubesc si lipsa lui imi aduce liniste. Nu imi mai doresc sa fiu cu el, dar nici nu vreau sa provoc durere si suferinta lui si copiilor. Ma aflu intr-o stare de neputinta si razvratire si fizica si psihica si duhovniceasca si nu stiu incotro sa o apuc, macar sa ma linistesc. Nici rugaciunea, nici spovedania nici nimic nu mai merge. Mi-am pierdut credinta, de dragoste ce sa mai spunem, parca nu am avut-o niciodata...

[Demetrius]

În prealabil postat de AGabriela

Greu de raspuns, stiu! Este doar o intrebare retorica....

Si acest mesaj, si altele de mai demult, te descriu pe tine ca o vrednica credincioasa practicanta, nu ca una care doar la recensamant se declara ortodoxa.

Nu, nu e retorica si nici greu de raspuns, cu conditia sa fii cinstita cu tine insuti si sa spui lucrurilor pe nume, asa cum ai spus si aici si cum ai spus in multe din posturile tale de pana acum, din care razbat framantarile tale chiar de la inceput.

Din egoism arati spre el ca "Am vazut cateva lucruri in comportamentul sau" ca sa-ti ascunzi tie ca, de fapt, nu l-ai iubit niciodata ("de dragoste ce sa mai spunem, parca nu am avut-o niciodata...").

Framantarile tale pe care vrei sa ni le impartasesti le vad alimentate de lipsa ta de sinceritate(fata de voi) si de alte lucruri de care pomenesti foarte generalizat...
Pacatele tineretilor tale sunt dovada nehotararilor tale si a egoismului care te duc la concluzia ca lucrurile "din punctul meu de vedere nu mai merg." fara sa admiti ca tu ai contribuit in cea mai mare masura sa se ajunga aici.

De ce cauti sa stabilesti o vina? Pentru ca "Ma aflu intr-o stare de neputinta si razvratire si fizica si psihica si duhovniceasca si nu stiu incotro sa o apuc, macar sa ma linistesc. Nici rugaciunea, nici spovedania nici nimic nu mai merge."

Egoismul, absenta unui obiectiv de indeplinit si lipsa regretelor "te orbesc" ca sa nu te vezi pe tine.

Am redus mesajul tau si am citat doar secventa retorica si fara raspuns deoarece, desi nu-ti convine, in subconstient, te admiti pe tine ca vinovata; de aceea admiti ca e greu de raspuns corect fara sa te acuzi!

[gpalama]

Aduci o problema de viata, complexa.

Totusi sunteti impreuna aveti 2 copii. Nu ati stat impreuna atata timp degeaba.

Va trebuie un consilier, cineva priceput in descurcat ce e acolo.

Zici ca ai probleme „mostenite”...

Insa vad ca nu stii sa iti analizezi si sa iti rezolvi problemele.


Vezi ca sunt probleme, dar nu stii sa le rezolvi. Nu stii sa aduci liniste. Partea buna e ce intelegi ca e ceva aiurea, ca reusesti sa problematizezi partial.

Te sfatuiesc sa gasesti pe cineva destept cu care sa discuti asta.

Ia si bate bisericile la rand si manastirile pana o sa gasesti un preot destept care sa te invete ce si cum. Vezi cine le zice mai bine. Nu cum vrei tu sa le auzi, ci cum suna cel mai bine.

Vezi ca si tu esti o persoana care le cam judeca. Le cam scoate dupa urechea ei. Se vede din postul tau cand zici aia nu e buna, aia nu e buna. Viata nu e perfecta nici un barbat nu e perfect. Nici tu nu esti perfecta. Casatoria implica un prag de toleranta crescut sau foarte ccrescut.

[Moroco]

În prealabil postat de AGabriela

a cui o fi vina?...
Greu de raspuns, stiu! Este doar o intrebare retorica. Nu ma astept la un raspuns si nici la o solutie, doar incerc sa am impresia ca am cui spune framantarile mele.

Vrei sa facem impreuna o judecata retorica? E mare ispita si greu pacat sa cazi in judecata. Justitiopatia si procesomania, autoindreptatirea, e cea mai cumplita desfranare. Incepi sa te plangi, sa te vaiti, te certi, acuzi, te dezvinovatesti si vrei sa te razbuni blestemand si distrugand, vrei sa te desparti si sa faci rau crezand ca faci bine.

Sunt de 4 ani si ceva cu sotul meu in acte si de aproape 5 ani impreuna. M-a cerut in casatorie doar dupa 3 luni de prietenie si eu am spus da, desi nu eram sigura avand in vedere ca nu il cunosteam prea bine.

Va iubiti de 5 ani si sunteti casatoriti de 4 ani. Casa de piatra!

Am vazut cateva lucruri in comportamentul sau dar am gandit ca nu este asa grav, nici nu o fi, doar ca lucrurile au ajuns in stadiul in care, din punctul meu de vedere nu mai merg.

Pai daca lucrurile nu sunt grave cum atunci de ai ajuns in stadiul ca iubirea ta sa nu mai poata rabda sau sa nu mai existe si sa nu mai crezi? Te-ai indragostit de altcineva sau si-a bagat dracul coada, banii ochiul dracului, incat te vaiti si apelezi mereu la baba oarba, femeia aia cu cantarul in mana ce se crede zeita care a tzepuit o lume intreaga. Vrei sa te indreptateasca ea? Doar atunci iti vine sa vrei sa scapi de iubire ca prostul aruncand pasarea paradisului din mana pentru cioara vopsita de pe gard. Iar ”Razbunarea e arma prostului” deci nu te mai victimiza fiindca o sa te ia justitiopatia furioasa, deznadajduitoare si te duce in iad inca de aici.

Avem doi copii frumosi, dintre care unul cu o boala genetica grava, si totusi, lucrurile intre noi nu merg.

Ar trebui ca mila si grija pentru copilul bolnav sa va uneasca mai mult.
De ce v-ati oprit la 2? Paganii fac cate 10-20 de copii iar crestinii abea daca fac 1 sau 2 dupa care isi iau masuri contraceptive, pacatoase. Daca nu mai vreti copii, mai bine orpiti-va de la pacat.

Eu nu am fost niciodata pentru el, el spune ca a fost pentru mine, dar nu am simtit eu. El ca nu il ibesc de la inceput si ca l-am luat de mila (este adevarat ca am avut oarecare indoieli, dar nu sa ma impiedice sa merg mai departe), eu am inceput sa cred ca toate spusele lui sunt adevarate.

Mila e virtutea dragostei. Trebuie sa aveti mila unul de altul dar mai ales de copii. Pe voi mila va umileste, va jigneste? Nu este virtute a dragostei mai mare decat mila, mila in adevar. Orice dragoste, cu cat e mai mare cu atat are mai mult mila si bunatate.

Din motivul unui abuz in copilarie dar si al pacatelor tineretii mele nu pot fi cu sotul meu asa cum isi doreste el in intimitate, acum am ajuns sa o fac ca pe o indatorire de casnicie si uneori, nici macar atat.

Daca aveti 2 copii pentru ce nu lepadati unirea trupeasca. Nu stiati ca din pricina placerilor trupeste scade iubirea si credinta?

Am ajuns intr-un punct in care cred ca nu il mai iubesc si lipsa lui imi aduce liniste. Nu imi mai doresc sa fiu cu el, dar nici nu vreau sa provoc durere si suferinta lui si copiilor.

E normal sa ti se raceasca inima dar e si mai normal sa ti se reincalzeasca. E porunca de la Dumnezeu sa-ti iubesti pana si vrajmasii, casnicii. Daca nu mai iubesti practic nu implinesti porunca Domnului, nu mai practici crestinismul.

Ma aflu intr-o stare de neputinta si razvratire si fizica si psihica si duhovniceasca si nu stiu incotro sa o apuc, macar sa ma linistesc.

Incearca sa mergi pe Calea spre Cer. Apeleaza la Mesia. E singurul loc in care ne vom impaca si linisti. Dar ca sa ajungi si sa ramai in fericire iti trebuie multa si indelunga rabdare crestina, ortodoxa... toata viata.

Nici rugaciunea, nici spovedania nici nimic nu mai merge. Mi-am pierdut credinta, de dragoste ce sa mai spunem, parca nu am avut-o niciodata...

Cum sa nu mearga. Duhul Sfant lucreaza si e puternic. Nu te cred ca nu mai crezi si ca nu mai iubesti. Treci la un nivel superior de iubire, pura, frumoasa, cucernica, vesela, fericita. Treci la iubirea duhovniceasca, milostiva, buna si leapada iubirea patimasa trupeasca, leapada poftele si placerile carnale josnice care aduc dupa ele numai nenorociri si chinuri.

Incepe prin a medita la Cuvantul lui Dumnezeu rostit in Rai: ”Nu e bine (frumos, mare, bun, virtuos) sa fie omul singur.”

Nemultumirea egoista, mandria si trufia exclusivista, semeata, duce la dezbinare si singuratate. Umilinta si rabdarea duce la unitate cu aproapele si cu Dumnezeu Care este Iubirea. Ascultandu-L si urmandu-L vei primi si vei avea iubire si credinta din belsug. Asculta-l deci pe Mesia direct, prin preoti si prin sotul tau si sigur te vei linisti si impaca. Primeste si ia pace si binecuvatare de sus, de la Domnul Iisus! Pazeste-te sa nu cazi in judecata, in judecati, in analize justitiare, in caraiala acuzatoare, in vaiete si nemultumiri, in tot felul de scoateri si de bagari de vina! Iesi din iadul parvenirii si al grijilor lumesti, pagane.

[gpalama]

În prealabil postat de Moroco

Vrei sa facem impreuna o judecata retorica?

Morocele tu nu esti in stare sa iti desfaci propriile probleme din propria ta viata, lasa-i pe altii in pace si nu ii baga in belea si mai mare.

Tu nu esti in stare sa descurci o problema ci esti doar in stare sa le incurci.

Nu-i mai incurca pe altii, taci din gura si stai in banca ta.