cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

dar alta idee care trebuie retinuta este aceea ca de cele mai multe ori imaginea idilica despre casatorie inainte sa fii casatorit(a) e substantial diferita de cea din timpul casatoriei. Aici fiecare trebuie sa se ajusteze in asa fel incat sa mentina relatia vie. Daca unul doar nu tine pasul, distanta creste pana la ruptura iar cele mai nasoale rupturi nu sunt alea care ajung sa fie consemnate in acte, ci tocmai alea care in care relatia continua desi fiecare e un chin pentru celalat - cu forma anesteziata in care cei doi se ignora reciproc.

Mulţumesc, ştiam, am trăit în aceeaşi casă cu părinţii mei. :) Până şi în timpul liceului eram o militantă împotriva căsătoriei tocmai prin prisma a ceea ce văzusem, adică oameni care trăiesc unul cu altul în virtutea inerţiei - "avem copii"/"ce spune lumea dacă divorţăm" ş.a.m.d. -, deşi nu se suportau unul pe altul, ba chiar se dispreţuiau. Târziu am înţeles că există şi relaţii funcţionale, iar asta nu o datorez cărţilor (cu toate că citeam), ci exemplului direct dat involunar de doi profesori, soţ şi soţie, care m-au adoptat sufleteşte.
Aşa că sunt departe de a idealiza căsătoria/viaţa de cuplu de orice fel. :)

[gpalama]

În prealabil postat de AlinB

Sa stii stii si tu pentru cand ai sa te mariti: daca e sa vorbim de vina femeii, barbatii nu merg la alta pentru ca femeia lor ii refuza la pat fie de tot fie cine stie ce moft.

Merg la alta pentru ca pe langa n mizerii/insuficiente in viata de zi cu zi, ii si refuza la pat sau presteaza cu 'elan' motivat cel mult dr obligatie formala, teama de a fi parasita sau doar nevoia personala de a le iesi si lor ceva.

De acord, bine spus.

[suslik]

În prealabil postat de sunsray

e adevarata ca nu am citit toate cele 34 de pagini formate din mesajele ca discutie pe marginea subiectului deschis de primul autor, dar in primele pagini am vazut ca nu sa atins rana acestui subiect, si anume in ce conditii se cuvinde sa intri la femeia ta. Sau mai bine zis , cu ce scop. Caci daca e vorba de o impreunare fara a aduce un rod - adica punc- atunci in orice zi ar fi ea este un pacat, daca are la baza dorinta de a gusta placerea lumeasca
din timpul actului amoros. Caci o impreunare fara a zamisli prunci nu este ea o impreunare in afara randuieli? Un suflet care isi doreste sa fie cu adevarat fericit,cauta si nu se lasa pana nu intelege. Multe sunt lucrurile in lumea asta care , fiindca "toata lumea le face" , si " sunt asa de mult timp" oamenii le considera "normale".......insa nu si bune, ca normal e ce considera majoritatea a fi ceva neuimitor, si neiesit din obisnuinta veche.....

Adevarata fericire a omului consta in a-si controla perfect (a-si stapani) toate fortele din el, nu ele sa il stapaneasca pe el. Adica sa fie liber si nerobit de vreuna, sa fie peste ele si sa le foloseasca perfect liber si constient intr-o stare de slujire desavarsita a aproapelui. Daca un om este robit de vreo placare a trupului - care este orb si nu il interesaeza ce si cum face pana nu isi implineste pofta - cum poate face el ceva rodnic , orice ar face, fie ca vorbeste, gandeste sau se impreuneaza cu sotia lui. A te impreuna cu o femeie inainte sa iti fi cercetat perfect cugetul si simtirea, dorinta, voita si toate cele ale sufletului tau, sa sti ce iti doresti si unde vrei sa ajungi, ca sa sti si ce si cum te implineste, e o nebunie asemanatoare cu aceluia care pleca la un drum pe timp de noapte fara sa cunoasca nici drumul si nici unde vrea sa ajunga, deci ce vrea . Apoi se mira de unde frustrari, neliniste si desert, neintelegeri si raceala, rani si toate cele .

Asta e o buba veche . asta a fost si ispita caderii in pacat a stramosilor.

Insa cine aspira cu adevarat la adevarata fericire si impinire a sufletului, nu si-o vinde pe cateva clipe de placere , chiar din cele mai dulci ale trupului , ....La fel ca orice actiune pe care o savarseste omul, deci si actul sexual, daca nu este facut intr-o stare de perfecta luciditate si constiinta a ceea ce aduce rodnic in fiinta celuilalt, deci spre folosul cel mai deplin al aproapelui sau, dar si al sufletului care il savarseste, este ptuin probabil ca el sa nu alunece pe parcusul savarsirii acelei fapte in ispita si cadere

asa cum daca un om care pleaca la un drum lung are vag contrat in inima sa unde doreste, si pentru ce anume, sa ajunga, exista riscul evident si normal sa zaboveasca prin toate locurile ademenitoare de pe parcurul lungei sale drumetii, si sa cada in obiceiurile si viciile celor ce le locuiesc.

ca sa savarsesti un act, mai ales cum este cel de impreunare cu o femeie, trebuie sa fii foarte puternic ancorat in cele spirituale, si asta prin definirea cat mai exacta a ceea ce iti doresti, si daca ceea ce tu aspiri este cel mai bun lucru , de folos si in adevar pe care il poate aspira un suflet vreodata. Orice actiune care nu e subordonata telului ultim si bine definit in inima omului poate aluneca si esua

Si care e "telul ultim"? Fecundarea ovulului? Idealism familial cu influente pseudo-manastiresti si orientale ("telul ultim", "slujirea desaversita a aproapelui", etc.). Naivitate in stadiul suprem.

[AlinB]

În prealabil postat de suslik

Si care e "telul ultim"? Fecundarea ovulului? Idealism familial cu influente pseudo-manastiresti si orientale ("telul ultim", "slujirea desaversita a aproapelui", etc.). Naivitate in stadiul suprem.

Pai telul ultim e mantuirea, daca reusesti sa conectezi ce este dedesut la treaba asta, esti pe drumul cel bun :)

Si invers, daca ceea ce faci te deconecteaza de la treaba asta, atunci e ceva gresit.

Simplu, nu? :)