cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[kosmy022]

În prealabil postat de ory

Of !, Cosmy, cum le stim noi pe toate si cu cata dezinvoltura aducem in instanta vietile si scrierile Sfintilor, in acelasi timp in care zacem intr-o mocirla iremediabila de pacate si de ura.
Sunt curioasa ce calitate are viata fiecaruia dintre predicatorii de pe-aici, caci eu tare ma minunez cu cata vrednicie afisam stafeta teoretica a credintei si cu cata nepasare ne purtam existenta printre oameni, existenta pe care o cunoastem cu totii, nu este nevoie sa o descifrez atat de filozofic.

Care "vieti si scrieri ale sfintilor" ? Ce "mocirla iremediabila de pacate si ura" ? Despre ce vorbesti? Mi-am recitit postarea si nu inteleg ce legatura are replica ta cu ce am zis eu. Ceea ce am scris despre efectele din viata de familie sunt concluzii personale (sunt casatorit), iar postarea per ansamblu se adreseaza celor ce au un pic de credinta si pot sa inteleaga.

[ory]

M-am referit la majoritatea care, practic abuzeaza de scrierile si vietile Sfintilor pe principiul ca ar trebui sa le luam exemplul, intr-o lume obosita de cu totul alte pacate fata de cele care erau luate in consideratie in alte vremuri. Tocmai de aceia mizez pe faptul ca ceea ce a lasat Dumnezeu pe pamant nu se demodeaza niciodata si va ramane etern valabil, tocmai fiindca nu prea coincide cu multe dintre scrierile " oamenilor " in materie de viata crestineasca si imboldurile mai mult personale si egoiste ale acestuia.
Cat despre tine, Cosmy, stiu ca tot incerci sa-mi exprimi ca duci o viata tocmai ca la carte, ca nu reprezinta aceasta o iluzie asa cum se intampla de multe ori in familii, parca tu esti si cel care " nu ti-ai sarutat sotia inainte de casatorie ", insa, crede-ma esti o raritate, iar de aici pana la o calitate veridica a vietii crestinesti este o cale lunga fiindca, ti-am mai spus, mizez mai mult pe aspectul social al vietii dintre oameni, decat cel personal si intim...care reprezinta strict problema proprie in materie de convingere, implicit de rasplata spirituala.

În prealabil postat de kosmy022

,daca atitudinea asta vine din experiente neplacute cu crestini ipocriti,

Caderile noastre ni se datoreaza in totalitate si nu putem acuza pe nimeni altul de ele, kosmy, caci in baza credintei pe care o avem, daca o avem, putem rezista spunand pur si simplu :NU! celui care ne ispiteste.
Dar in final nu caderea e cea mai rea, ci lipsa pocaintei dupa cadere. Nu intamplator ni se cere smerenie: ca sa ne recunoastem partea de vina, sa ne pocaim si sa revenim la curatenia sufleteasca. Si aici intervine Biserica, de la care invatam cum sa ne pocaim, cum sa ne rugam si cum sa ne vedem propriile pacate, pentru a le indrepta.

[kosmy022]

În prealabil postat de ory

M-am referit la majoritatea care, practic abuzeaza de scrierile si vietile Sfintilor pe principiul ca ar trebui sa le luam exemplul, intr-o lume obosita de cu totul alte pacate fata de cele care erau luate in consideratie in alte vremuri. Tocmai de aceia mizez pe faptul ca ceea ce a lasat Dumnezeu pe pamant nu se demodeaza niciodata si va ramane etern valabil, tocmai fiindca nu prea coincide cu multe dintre scrierile " oamenilor " in materie de viata crestineasca si imboldurile mai mult personale si egoiste ale acestuia.
Cat despre tine, Cosmy, stiu ca tot incerci sa-mi exprimi ca duci o viata tocmai ca la carte, ca nu reprezinta aceasta o iluzie asa cum se intampla de multe ori in familii, parca tu esti si cel care " nu ti-ai sarutat sotia inainte de casatorie ", insa, crede-ma esti o raritate, iar de aici pana la o calitate veridica a vietii crestinesti este o cale lunga fiindca, ti-am mai spus, mizez mai mult pe aspectul social al vietii dintre oameni, decat cel personal si intim...care reprezinta strict problema proprie in materie de convingere, implicit de rasplata spirituala.

Pacatele sunt cam la fel dintotdeauna...eventual se mai poate adauga statul prea mult pe forumuri :):)
Nici nu incerc sa exprim si nici nu duc o viata ca la carte, fain ar fi, dar sunt departe de asa ceva. Sunt intr-un mediu de prieteni care chiar iau in serios viata de crestin si multi au ajuns departe. Eu nu sunt la nivelul lor, doar ma straduiesc din cand in cand sa fiu...

În prealabil postat de ory

M-am referit la majoritatea care, practic abuzeaza de scrierile si vietile Sfintilor pe principiul ca ar trebui sa le luam exemplul,

Poate ca ar trebui sa "abuzezi" si tu, draga ory, de scrierile si vietile Sfintilor. Ai avea multe de invatat, caci cam bati pasul pe loc... mereu aceleasi si aceleasi amaraciuni, peste care nu reusesti sa treci.

[ory]

Nu, pacatele de capetenie sunt cunoscute de toata lumea si sunt exprimate de insusi Mantuitorul prin cele zece porunci.
Dar sunt multe pacate inventate, practic, de-a lungul timpului de terte persoane presupuse desavarsite si catalogate ca " cele mai grave, cele mai importante, cele mai mari si tari..." in timp ce unele dintre acestea, nu doar ca nu au legatura cu cele zece porunci, nici macar nu deriva din acestea.
Dar se stie ca ne-am impotmolit in detalii inutile despre amarata viata omeneasca, despre amarata naturalete a omului si despre propria fiinta considerand-o un esec, de multe ori, denigrandu-i instinctele in asa masura incat sa se ajunga la un paroxism in materie de credinta.
Poate ca ne este mai convenabil sa tinem cont de atata pacate inchipuite si inofensive, decat de iubirea care ar trebui sa primeze cu sacrificiu in viata fiecaruia , tocmai de aceia ne agatam de aceste pacate infime care, in realitate nu conditioneaza mantuirea, reprezentand doar accesorii ale drumului spre aceasta dobandire.
Apropos ! Unde spune Mantuitorul ca este pacat sa te culci cu sotia miercuri, de exemplu ? Stiu, o spune Cuviosul cutare si cutare, dar mai ales cel care a trait in pribegie lipsit de orice relatie sexuala, poate tocmai de aceia si-a permis acest lux, sau poate ca din frustrarea nestiintei in cauza.
Nu stiu si nu aveti decat sa-mi aruncati cu pietre in cap, dar stiu ca multe supozitii mai exista in teoria asta ortodoxa ajungand pana la a da deoparte adevaratele principii si motive lasate de Dumnezeu pe pamant, pentru oameni si din firea lor.
Uneori, tind sa cred ca ortodoxia si-a format o confesiune departajata prin credinta in Sf. Parintii si alti Parinti Cuviosi cunoscuti, ajungand pana la a-i invoca pe acestia si principiile lor mai presus decat pe Dumnezeu, a carui legi lasate pe pamant uneori nu se intersecteaza cu vointa acestor Sfinti, care, sa nu uitam ca au fost si ei oameni si nu duhuri. Deseori mi se impune scrieri cu tenta de pizma si rautate care sunt scuzabile in virtutea vietii alese pe care emitatorul a dus-o, fara o aprofundare reala a vointei Lui Dumnezeu, care nu apeleaza niciodata la ura, ci la intelegere si dragoste.
Ii respect pe sfinti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa asimilez ceea ce au impus, intr-un mod robotic si fara propriul rationament, mai ales atunci cand este vorba sa-mi coordoneze viata, viata de care, pana la urma sunt strict raspunzatoare . Unele dintre aceste scrieri sunt relative, altele intra in contradictie cu insasi credinta in Dumnezeu, astfel prefer sa nu ma lipsesc de propria gandire pe care Insusi Dumnezeu mi-a daruit-o .
Cititi canoanele Soboarelor Ecumenice, cititi Anatemele, cititi restrictiile, uneori ajunse aberante, cititi despre sexualitatea conceputa de unii " Mari " duhovnici...si va veti ingrozi cat de mult se departazeaza de adevaratul motiv pentru care Dumnezeu S-a Sacrificat pe cruce pentru oameni.
Anca, draga,
Eu nu am amaraciuni si, pare ca nu pot trece tocmai pentru ca imi pasa de ceea ce se intampla, bine-nteles ca tu poti trece usor, doar este usor a " lectura " .

[iana]

În prealabil postat de Miha-anca

Poate ca ar trebui sa "abuzezi" si tu, draga ory, de scrierile si vietile Sfintilor. Ai avea multe de invatat, caci cam bati pasul pe loc... mereu aceleasi si aceleasi amaraciuni, peste care nu reusesti sa treci.

Oare cati dintre noi am inaintat si nu mai batem pasul pe loc?! Mai degraba ne amagim. Avem impresia ca daca stim mai multe suntem indreptatiti sa-i tragem de urechi pe altii. Oare asa e? Sau deja ne identificam cu cei despre care citim?

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Fany, unul din "calugarii" astia cunoscuti era si ...Sf Ioan Gura de Aur :)

Te rog da un citat din Sf Ioan Gura de Aur in care el sa zica ca 'avem voie' sa 'ne impreunam' sau 'sa facem sex' cum spui tu (imi repugna aceasta expresie, de altfel) numai marti si joi. Sunt chiar curioasa sa il vad.
El vorbeste de importanta postului, daca amandoi sunt de acord. Daca vei citi cu atentie mesajele mele vei vedea ca asta am spus si eu. Am adaugat niste consideratii mai largi despre sensul ascezei si cum se mai poate ea manifesta in afara de postul cunoscut tuturor.

As mai vrea ca atat tu, cotoracia, cat si kosmy, sa lasati si pe altii care exprima alte opinii ca ale voastre ca nu sunt crestini si habar n-au, cum ati facut mai sus cu ory. Sa incercam sa ramanem obiectivi si sa nu ne balacarim reciproc, cat se poate.
Nici ory si nici eu nu am facut aici confindente despre viata noastra conjugala, am vorbit in general.
De altfel sunt si altii care vorbesc asa, si care nici nu au viata conjugala, de xemplu p. Teofil Paraianu vorbeste si el despre faimosul 'marti si joi' intr-unul din interviuri. A fost postat de mai multe ori acest text, dati un search. I-ati spune si lui sa 'faca sex vineri daca vrea', dupa ce ati citit acest interviu?

[costel]

Sfantul Apostol Pavel, in epistola catre Romani spune: "Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia?" Eu asa vad lucrurile si aici. Cel ce poate sa se infraneze sa nu dispretuiasca pe cel care nu poate face acest lucru si invers.

În prealabil postat de ory

Nu, pacatele de capetenie sunt cunoscute de toata lumea si sunt exprimate de insusi Mantuitorul prin cele zece porunci.
Dar sunt multe pacate inventate, practic, de-a lungul timpului de terte persoane presupuse desavarsite si catalogate ca " cele mai grave, cele mai importante, cele mai mari si tari..." in timp ce unele dintre acestea, nu doar ca nu au legatura cu cele zece porunci, nici macar nu deriva din acestea.

Cand ii numesti pe Sfinti "persoane presupuse desavarsite" de fapt pacatuiesti impotriva Duhului Sfant. Si nu stiu daca stii, dar acest fel de pacate NU se iarta:
- Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4,30)
- Evanghelia dupa Ioan 14,26: Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.

Sfintii nu au vorbit de la ei, ci de la Duhul Sfant.