|
|
|
|
|
#1
31.05.2024, 11:19:57
|
|||
|
|||
(Re)Găsirea ortodoxiei-viziunea unui fiu risipitor
M-am gândit să încerc o abordare ….Hm…Într-adevăr este foarte greu sa încerc să îmi (re)găsesc “duhul” ortodox,cel puțin măcar acum când simt nevoia de a exprima măcar pe moment fiorul mistic simțit în urma cu 10-15 ani,atunci când am descoperit cu adevărat ortodoxia…Am trăit-o,am simțit-o,am iubit-o,am împărtășit-o,am crezut-o cu toată ființa mea….
Că sa folosesc o expresie a colegiului Iorest,a fost “prima mea dragoste” și poate singura pură și autentică. Dar așa este in dragoste, lupte, certuri, răni,drame….Din păcate s-au transformat într-o relație toxică… Însă până a ajunge la acest moment,voi incerca sa trec în revistă părțile bune ale relației. Eu nu sunt genul de om care sa rămână într-o relație, indiferent de natura ei, atunci când lucrurile nu mai merg,sau cel puțin așa eram atunci,un laș sa zicem…. Dacă cumva am mai spus prin alte postări anumite evenimente,îmi cer scuze pentru repeție. O sa incerc o abordare mai degrabă personală, decât obiectivă sau generalizată, întrucât ortodoxia mereu trebuie sa fie ceva intim.Iar eu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ce voi spune nu reflectă viziunea mea actuală,și nu reprezintă gândirea mea de acum. Eu vreau doar sa exprim cum am simțit ortodoxia timp de aproape 5 ani, și a fost într-adevăr o “poveste de iubire”.Atunci a fost singurul moment în care am iubit. Pe lângă acestea,voi incerca sa exprim și câteva viziuni ortodoxe în legătură cu subiectele pe care le abordez pe forum in ultima vreme,prin “ochii” celui de atunci,dar cu exprimarea celui de acum. Prin aceasta postare vreau să mă adresez atât celor dinafara ortodoxiei,cât și celor care au părăsit ortodoxia in favoarea unor culte neoprotestante sau alte religii. Însă nu in ultimul rând celor care sunt membrii ai Bisericii Ortodoxe,dar care încă n-au depășit formalismul normalității “de zi cu zi” ….Aici mă refer la credinciosul “clasic”, echilibrat regasibil in orice parohie de mir. Nu mă adresez ateilor, sataniștilor, ocultiștilor sau altora din această zonă. Vorba lui Iisus “doar oilor pierdute ale casei lui Israel”.....Ei bine și eu voi vorbi doar despre oile pierdute ale ortodoxiei,cei care au gustat din ea, însă într-un mod sau altul au părăsit-o,sau poate încă nu o simt,sau nu-i pot înțelege sau discerne gustul. Știu că cei care sunt ortodocși autentici,și stabili, pietrele de temelie și stânca Bisericii,vor avea o atitudine similare ca fiul cel care mereu a fost alături de Tată.Insa ii rog sa fie îngăduitori și cu noi cei risipiți și pierduți. Eu încă nu bat la poarta,dar totuși dau târcoale,stau măcar pe lângă ea amintindu-mi nostalgic vremurile când eram dincolo de ea. Însă poate multi vor bate,vor intra și vor fi primiți. Prima Voce prin care ortodoxia mi-a vorbit cu adevărat a fost a Părintelui Cleopa Ilie,a doua a fost a Părintelui Porfirie (grec din muntele Athos),și a treia voce a venit mai universală din cartea Urmarea lui Hristos, atribuită parcă lui Toma de Kempis. Aveam doar 15 ani,și când am început să citesc din acele cărți (Ne vorbește Părintele Cleopa și Antologie de sfaturi și îndrumări de părintele Porfirie) “seva” a început să curgă,și să ungă sufletul meu. După ceva vreme,am inceput sa merg la biserica de care aparțineam într-un mod regulat mai frecvent,sa încep să țin posturile,sa dezvolt o gândire ascetică ,să mă rog,sa citesc Biblia,sa mă intersez de mănăstiri din zona mea etc. Țin minte că după ce a intrat în mine “duhul ortodoxiei”, efectiv nu mai exista îndoială în sufletul meu,era o convingere 100%.Pur și simplu credința pură. Logic au existat voci din jurul meu care au observat că devenisem cam prea “exagerat” sau care criticau zelul meu excesiv însă mie mi se părea că ei erau în eroare și nu eu. Eu vedeam această nouă identitate și mod de viață ca fiind cel corect și chiar îl promovam că fiind SINGURUL adevărat și spre care toți trebuie să tindem , întrucât vine direct de la Dumnezeu…. Ei bine chiar credeam asta fără nicio urmă de îndoială,o credeam sincer și autentic. Ei bine toată lumea știe că la 15 ani hormonii își fac de cap la adolescenți,și eu nu eram o excepție.Iar din păcate înafara de o carte a părintelui Necula, parcă intitulată Ortodoxia vorbește tinerilor,nu mai rețin exact titlul și ceva cărți de Danion Vasile referitoare la cum să se pregătească tinerii pentru nuntă… Ei bine acestea nu erau prea pe gustul meu și eu mă delectam cu Cuvinte către singuratici de Isaac Sirul și Intre iadul deznădejdii și iadul smereniei de Siulan Athonitul…. Iar marea mea luptă împotriva pornirilor unui corp plin de hormoni care se dezvoltă și o infuzie plina de spiritualitate ortodoxă venită de la mari asceți…. Pfff,era o bătălie cruntă,in care uneori corpul câștiga,dar duhul mereu revenea sa spele “păcatul”.... Însă această luptă,și eșecurile mele de a fi primit la mănăstirea Frăsinei pe când fugisem prima oară de acasă la 17 ani fără o luna (terminam clasa a 10 a), încet m-au aruncat treptat spre cealaltă extremă… Din păcate subconștientul procesează orice,iar refulările mele vor deveni scăpate de sub control după 20 de ani,dar până atunci,am mai putut gusta multe comori și trăiri pur autentic ortodoxe. Totuși pe la vreo 15 ani și jumătate sau 16 ,la vreo jumătate de an de la revelația mea,aveam deja duhovnic ieromonah,și frecventam destul de de des o mănăstire,unde stăteam de la câteva zile,la chiar săptămâni în vacanțe. Îmi aduc aminte biblioteca mănăstirii,ascultarea alaturi de frați și părinți,cât și pe părintele stareț care muncea cot la cot cu restul, plus alți tineri că și mine,care ulterior îmi vor deveni colegi de facultate. Rețin un tânăr, avea în jur de 23-25 de ani ,care era din părinți protestanți,nu era botezat, foarte educat și inteligent,care descoperise ortodoxia,tot așa la nivel revelativ și chiar o trăia, purtam tot felul de discuții duhovnicești și teologice cu el,eu eram mereu curios și întrebam pe toți tot felul de întrebări.Am aflat ulterior că s-a botezat într-un butoi la mănăstire și după s-a căsătorit… Cumva mi-a părut rău,eu voiam atunci că toți să ne călugărim și să existe doar mănăstiri unde să trăim în comunități monahale…. Însă eu atunci nu înțelegeam că Dumnezeu a făcut bărbat și femeie că sa fie împreună, întrucât eu înțelegeam peisajul ortodox doar prin prisma monahală și ascetică… Dar aveam să descopăr și dragostea pentru femeie tot la mănăstire…. Însă mă voi concentra doar pe dragostea pentru ortodoxie deocamdată… Aveam un duhovnic foarte “duhovnicesc” să spun așa.Stateam chiar și 2 ore la spovedanie,și eu as fi stat și mai mult, însă avea și alți fii duhovnicești,pot spune că ruptura de el, cauzată bineînțeles tot de mine,a fost prima “cădere” luciferică,sau cădere din “har”/”cer”. A fost primul părinte spiritual ales, bineînțeles îl aveam și pe părintele de mir, modelul meu de preot,și unul dintre cei mai …. Adică nici la facultate n-am întâlnit părinți sau preoți care să-l depășească in prestanță și preoție….Un om cu adevărat născut pentru așa ceva…. Care m-am ajutat mult mai ales in perioada când a murit tatăl meu…. Însă în perioada în care eu aveam aceste revelații cu privire la ortodoxie și frecventam mănăstirea și aveam al doilea duhovnic ieromonah,am cam redus contactul cu el și după câțiva ani s-au pensionat…. Și din moment ce eu la un moment dat am rupt legăturile cu ieromonahul, preotul meu de mir era deja pensionat și m-am trezit fara niciun duhovnic,și pot spune că de atunci n-am mai putut lega nicio legătură cu alt preot sau duhovnic…. Însă pe cel de la mănăstire l-am avut cam vreo 3 ani,și a fost chiar foarte ziditor și frumos,iar pe cel de mir îl țin minte din copilărie și până la “revelație”.... Adică și înainte de descoperirea autentică a ortodoxiei,am trăit într-o familie clasic ortodoxă,și am trăit ortodoxia “populară”,sau cea tradițională,care deasemenea deși este mai poțin teologică sau spirituală… Are imprimata in ea duhul poporului nostru… Va urma…..
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. 
|
|
#2
31.05.2024, 22:23:52
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mai degrabă totul e făcut să stai într-un confort, excursii, Netflix, mall filme, și distracții mărunte la scara istoriei. Cine știe câte lupte, ispite, poticniri are unul pe care-l vezi ani de zile la Biserică, poate are multe piedici în calea credinței.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#3
01.06.2024, 03:45:26
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#4
25.06.2024, 18:26:49
|
|||
|
|||
|
Dialoguri interconfesionale…..
Am multe,de cele mai multe ori aceasta este o soluție bună pentru schimb de idei, și continuând tradiția filosofiei grecești,care încă domină sectorul ideatic la noi…. Marea lor majoritate fiind sub formă de Dialog In această postare voi incerca sa reproduc câteva interacțiuni relevante care mi-au fost de mare ajutor sa înțeleg multe aspecte. Spre deosebire de exprimarea scrisă,pe care o folosim noi aici, discuțiile față către față surprind extrem de multe aspecte ale subiectului tratat,de la tonul vocii,la intensitate sunetului,la vibrația cuvintelor,și nu în ultimul rând la tăria sufletului și a credinței,sau iluziei de multe ori în care ne aflăm…. Cele mai “savuroase” discuții le am in general cu persoanele din sfera “pocăiților”,in general penticostali și Martorii lui Iehova ,care sunt mai numeroși in zona mea,iar celelalte sunt de regulă cu alte persoane “pușcate”(mai rare),ca și mine care n-au “nicio lege”. O persoană cunoscută,cu care am avut deseori dialoguri mi-a pus în sfârșit marea întrebare,așa in toiul unei dezbateri…. “Vrei tu sa cunoști adevărul”? Persoana este de o vârstă respectabilă,cu accente și teme care trădau un anumit ritual deja uzat in sfera cultului respectiv,care fusese de multe ori punctul de cotitură în viața multor persoane ce găsiseră “adevărul” in urma acelor puncte bine atinse atâta în gândirea cât și în sufletul, proaspăt cuprins de marea taină ce ce va fi revelată…. Sincer cumva mă simțeam privilegiat de oferta făcută,poate un neofit dezorientat și cu dileme existențiale,care are și niște vicii puternice,ar fi căzut în acest adevăr oferit multora din cei care au “renăscut” sub o formă sau alta în aceste mișcări creștine. Însă eu…. Așa reactiv am observat că mă trezesc spunându-i … “Am găsit deja Adevărul,dar l-am părăsit de bunăvoie, L-am pierdut …” Sincer văzând cum unii oameni oferă așa adevărul,de parcă l-ar deține,mă duce cu gândul la toate “tâmpeniile “ pe care le-am delirat și le delirez și acum câteodată… Am ajuns la concluzia că toate ereziile și cultele desprinse din Biserica instituită de Iisus și apostolii sunt doar fanteziile unora care delirau și ei la randul lor…. Eu recunosc și aici,așa cum le spun și partenerilor de dialog….Da sunt infara Bisericii,nu mă consider creștin,da defilez in erezii la orice oră…. Însă…. Incerc sa rămân lucid, să-mi găsesc luciditatea,sa caut Adevărul,din moment ce L-am pierdut,sa accept Voința divină,și să nu mă plafonez în eroare… Din punctul meu de vedere,in zona de creștinism, toți cei care s-au desprins de Biserică sunt la fel de “eronați” ca și mine…. Umblă în iluzie,in minciună, urmează demoni deghizați în îngeri de lumină …. Asta nu înseamnă că nu-i simpatizez in continuare, sau că Duhul Sfânt nu-i vizitează…. Doar Dumnezeu știe unde și cum trimite Duhul…. Însă Biserica este Una…. Și acolo și numai acolo se află Adevărul…. Aviz celor cred că l-au găsit altundeva…. Mă refer la cei care caută Adevărul Creștin….
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
|
|
#5
25.06.2024, 20:19:14
|
|||
|
|||
|
Parcă mergea continuarea de aici:
Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#6
26.06.2024, 11:32:37
|
|||
|
|||
|
Seraphim7: dacă dorești poți să te oprești pentru moment cu depănatul amintirilor pe acest topic pentru că intenționez să te invit la un interviu (ești al treilea pe lista mea). Promit că o să te întorc pe toate părțile ca să vedem cam ce hram porți dumneata pe lumea asta.
Cel mai probabil o să fac interviurile cu mai mulți invitați simultan, prin urmare nu peste multe zile o să te chem la vorbitor.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|
|
#7
26.06.2024, 18:24:03
|
|||
|
|||
Citat:
Totuși dă-mi voie sa ofer întâietate unor alți membrii activi de pe acest forum,și cu siguranță mai experimentați decât mine in toate aspectele vieții. De exemplu când mă gândesc la Demetrius, Iorest,Cozia, Rappy,gpalama etc și bineînțeles Penticostalul Tradițional ,pe care l-ai nominalizat deja.... Aceștia sunt oamenii care ar trebui luați în considerare și m-aș simți în continuare o NULITATE,sa fiu chemat la "vorbitor" înaintatea lor. Și așa probabil s-a săturat lumea de "erezia" manifestată în formă continuă.:))) Deci, desigur,voi răspunde chemării,dar nu înaintea persoanelor menționate,și a altora mai relevante decât mine, însă poate cumva mai absente acum pe forum.... Deci, trezește la viață, viețile care merită povestite.Respect și Succes!
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. Last edited by Seraphim7; 26.06.2024 at 20:05:28.
|
|
#8
30.06.2024, 05:00:15
|
||||
|
||||
|
Citat:
Citat:
Prin a fi diferit aș vrea să se înțeleagă că mai păstrezi în tine învățătura fostului duhovnic și a preotului de mir deja pensionat. Cred că de-aia spui că esti fără de lege fiindcă ei reprezentau legea(duhul) în care erai fericit. Citat:
Prima dovadă de luciditate ar fi să te spovedești, altfel luciditatea e doar... ”legală”, că-ți plătești taxele, care nu se mai plafonează, ci tot cresc. Aici am vrut să glumesc puțin, fiindcă eu îți doresc să te plafonezi în eroare, ca eroarea să nu crească dincolo de plafon. Ca să scadă ”eroarea” ar fi bine să cauți cât de repede un duhovnic în a cărui ”lege” să te priponești. Cred că îți lipsește o autoritate, nu care să te controleze, ci să te stimuleze personal. Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#9
07.07.2024, 21:35:06
|
|||
|
|||
|
Citat:
 Suntem satui de "dosare"
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal. «τὸ γὰρ μυστήριον ἤδη ἐνεργεῖται τῆς ἀνομίας, μόνον ὁ κατέχων ἄρτι ἕως ἐκ μέσου γένηται·»
|
|
#10
11.07.2024, 22:44:00
|
|||
|
|||
|
Un scurt gând…. Din păcate momentan nu mai am rata de producție așa de mare,am trecut pe modul stand by,mai contemplativ:)
Totuși am sa continui să-mi iau interviu singur, deși mulțumesc oricum pentru invitație,dar prefer sa merg pe firul narativ și să imprim bucăți personale in fiecare postare pentru a da o nota distinctă și autentică raportată la ce simt și ce doresc sa exprim in diferite postări. Am observat că doar atunci când intervine aportul personal in orice facem , spunem sau gândim putem realiza ceva autentic și “al nostru”.... De multe ori mergem pe chestii automate și copy paste, însă devenim vizibili doar când alegem sa ne implicăm personal. Chiar și în discuții banale și lipsite de sens sau extra-uzate, devenim “vi” numai atunci când ne aprindem, când ne “atacăm” sau intrăm în conflice, fiindcă atunci aruncăm ceva din noi și depășim subiectul in sine…. De aceea uneori este bine sa nu facem nimic,pur și simplu câteodată decât să facem chestii false, copiate, fără chef, preluate sau impuse de alții, întrucât acelea nu ne reprezintă și nu sunt ale noastre,nu ne face nicio plăcere și chiar daca vom avea beneficii din ele , temporar,nu ne vom putea bucura sau avea satisfacția de rezultatele sau castigurile lor. In duhul ascetic, isihast, chiar oriental de mindfulness budist,câteodată când nu găsim răspunsuri în exterior și nu avem soluții pentru a ne manifesta in planul fizic,este bine sa ne îndreptăm spre noi înșine într-un mod personal…. Degeaba încerci să fi cineva,sa faci ceva ,sa oferi ceva daca tu inca nu știi cine ești,nu știi ce vrei și nu ai ce sa oferi…. Și cu asta cred că am găsit majoritatea cauzelor problemelor actuale….
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
|
|
|
Mod linear
