Poezie crestina

[bogdan81]

Multi sfinti si parinti ai Bisericii nu au fost numai mari teologi, ci si mari poeti.
Amintesc aici pe Sf. Grigorie Teologul, Sf. Efrem Sirul, Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Ambrozie,
Sf. Simeon Noul Teolog si multi altii.
In afara de ei, multi poeti mari au inchinat versuri Mantuitorului si credintei crestine.
Cateva nume: Rainer Maria Rilke, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Francis Jammes, Paul Claudel, Osip Mandelstam si multi multi altii.
Arhimandritul Sofronie Saharov spunea despre crestini ca sunt suflete poetice.
Iar parintele Dumitru Staniloae afirma ca nu poti vorbi despre Dumnezeu cat de cat adecvat decat cu mijloacele poeziei.
Invit pe cei care cunosc poeme sau imne teologice sa le transcrie aici spre bucuria si desfatarea tuturor.

[bogdan81]

O poezie frumoasa de Rainer Maria Rilke:

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îţi sunt ulcior)
Dacă mă stric? (şi băutură-ţi sunt)
Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,
cu mine rostul tău dispare.

În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ţi picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.
privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică
va rătăci-ndelungă vreme după mine-
şi-n asfinţit de soare se va-ntinde
în poala rece-a pietrelor străine.

Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.

[Marcel_Ionut]

Poezii de la cei care au fost in temnitele comuniste

http://www.fericiticeiprigoniti.net/poezii

[glykys]

Michelangelo, Sonete

Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară


Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară Acele gânduri care vin temute
Cerându-mi seama zilelor trecute
Ce niciodată nu se mai repară.


Dragi, ca înaintea morţii îmi spun iară
Că trecere sunt stările plăcute,
Şi la triste, la vârstnici, cum ştiut e,
Păcatelor iertarea este rară.


Nu-i mult, când e promisiunea-Ţi lege,
Să cred că de-mi întârzie căinţa
Tu tot mă ierţi, o, Doamne, din iubire?


Dar totuşi, jertfa-Ţi lasă-a se înţelege:
Cum nesfârşită fost-a suferinţa,
Şi darurile-Ţi sunt la nesfârşire.






Tot timpul hărăzit spre rugăciune


Tot timpul hărăzit spre rugăciune
Mi l-a furat iluzia lumeasca,
Păcătuiam sub dragostea cerească,
Mai mult ca fără ea, cum nu pot spune.


Ce-a dus pe alţii la înţelepciune
Pe mine-a izbutit să mă orbească
Şi nu mai sper, dar prinde-un dor să crească:
Amorul propriu de a-mi-l răpune.


Spre cer, redu-mi la jumătate calea,
Darşi în cea de-adouajumătate,
Dă-mi, te rog, o mână salvatoare.


Fă să urăsc ce-i place lumii, valea
Cu frumuseţi de oameni adorate,
Să-mi ştiu din viaţă viaţa viitoare.






Nu-i lucru în micime să-l întreacă


Nu-i lucru în micime să-l întreacă
Pe cel ce sunt eu.Doamne, fără Tine!
De aceea-Ţi cer puterile-mi puţine,
O, dor al meu, iertare, şi se-apleacă!


Îngăduie prin viaţa mea să treacă
Acel lanţ tare, aducând cu sine
Cerescul dar,credinţa, care-n mine,
Prin vina mea, e slabă şi săracă.


MAi mare îmi va fi pe cât mai rar îmi e
Al darurilor dar şi mare fi-va
PE cât lipsindu-i, lumea n-are pace.


Cum larg ai fost cu sângele Tău, care
Va fi temeiul jertfei, milostiva,
Cât nu-mi dai cheia cerul spre a-l desface?


(trad. C.D. Zeletin)

[bogdan81]

Frumoase sonetele lui Michelangelo.
Poate ar fi bine sa amintim si de noua talmacire a Divinei Comedii de Dante Aligheri, in traducerea lui Razvan Codrescu.
Si un scurt fragment din poezia Invierea de Daniel Turcea:

''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja
stelelor

La tãrmul lui Dumnezeu
A venit într-un grãunte si acolo
între pustiul mic si pustiul apei sub
mãslini
a fost rãstignit.

Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''

[bogdan81]

Cer scuze, redau din nou:

''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja
stelelor

La tãrmul lui Dumnezeu
A venit într-un grãunte si acolo
între pustiul mic si pustiul apei sub
mãslini
a fost rãstignit.

Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''

[bogdan81]

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale carui urme se vad pe plaja
stelelor

La tarmul lui Dumnezeu
A venit intr-un graunte si acolo
Intre pustiul mic si pustiul apei sub
maslini
A fost rastignit

Lumea nu are decat o singura justificare: Invierea.

Nu stiu cine a scris acesta poezie dar am citi-o intr-un context mai larg,care se refera la acele clipe dinaintea Invierii dar si de dupa, incercand sa surprinda durerea clipei strapunsa prin strigatul ,,Tetelestai" ca o durere din care se va naste o noua creatie,totusi o durere profunda dar din care a tasnit lumina Vietii.

,,Intr-a saptea zi, Preasfantul
odihnitu-s-a-n mormant;
Cand lucrarea-si mantuise-n
ziua-a sasea pe pamant;
Mut,cuvantul adormise,
seceta lovi-n izvor,
Firimituri mai sunt din paine
Ceru-l nu-i decat un nor.
Isi pierdu turma pastorul
trist insamantat pogon
Pe Imparat iata-l vandura
pironindu-mi-l pe tron
O,Golgota,te-odihneste
in mormantul de Sabat
Unde de noi nestiutul
zace-n giulgiu-nmiresmat
Pace Tie,drag Isuse,
peste regi si neamuri Domn
Intr-a Duhului durere
intr-al primaverii somn"

[Noiembrie]

Cruce si înviere

"De n-ar fi fost un deal al Capatânii
Si crucea în hotarul nevazut,
Cu ziua-ntâi în capul saptamânii,
Strain mi-ar fi cuvântul “La-nceput”.

De nar fi stat în Vinerea cea mare
Pe crucea dintre cruci, Pascalul Miel,
Egiptul cu verdeturile amare,
M-ar fi robit pe veci de veci în el.

De n-ar fi fost Emausu-nserarii
Si pâinea frânta-taina de Strain,
N-as fi vazut lumina învierii,
Nici drumul meu înspre Ierusalim."

[Noiembrie]

"O, Sfanta Treime stralucita

O, Sfanta Treime stralucita
Si implinire-n fruntea tuturor,
Cand soarele-i pe calea tihnita,
Sa dai Tu lumina inimilor.

Pe tine te cantam cu laude-n zori,
Asijderi acum incet pe-nserate,
Slava noastra de rugatori
Te laude in veacurile toate."