Autotrofii

[Ekaterina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Motto: ”Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul,
ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.”

Știu că este undeva pe forum un topic despre acel indian bătrîn care nu a mai mîncat și băut practic toată viața lui. Ideea e că omul nu-i un caz unic.

Aici veți găsi mai multe cazuri de astfel de oameni. Dar nu de asta deschid topicul, ci ca să vedeți filmul de mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=5p5ewQ9Z-7g

Este vorba despre un cuplu de tineri care de vreo 4 ani nu au mai mîncat și băut aproape nimic, afară de cîte un suc, rar, la întîlnirile cu amicii lor. Dar faza cea mai tare este că oamenii au un copil sănătos care a fost conceput și s-a dezvoltat armonios în acest răstimp, cît ea a postit în felul ăsta! Analizele lui și ale mamei au ieșit perfecte, iar bebelul are un an și ceva și nu a mîncat decît lapte matern...

Dincolo de concepțiile lor religioase pe care evident că trebuie să le filtrați, merită să aruncați o privire peste interviu.

Am citit și am auzit despre oameni înduhovniciți care au dus o asceză severă în pustie pînă la nivelul supraviețuirii numai cu dumnezeiasca împărtășanie, dar iată că există mii de alte exemple în lume de oameni ”imaterialnici” ce duc o viață obișnuită.

Evident că șarlatanii se exclud, că există și exemplare care mint.

A ne lipsi de hrana este o cale extrema pe care Biserica nu o imbratiseaza si nu o recomanda. Am citit de Sfinti care au trait timp de multi ani fara sa manance, dar trebuie sa intelegem ca asta se poate doar cu rugaciune neincetata si este un dar primit de la Dumnezeu (prin care sunt dezlegati de neputintele firii).

Pe mine personal acest cuplu nu m-a convins si sunt retinuta fata de un asa regim. Cred ca cel mai bine este sa mergem pe o cale de mijloc, echilibrata. Sa postim in zilele de post, sa incercam sa ne sculam de la masa inainte de a ne satura (medicii recomanda acest lucru ca fiind sanatos).

Pentru noi postul are un folos, il tinem cu un scop. Dar de ce am dori sa traim fara mancare? Pentru Hristos sau din alte motive?

Pentru cei care tind să se scârbească de mâncare: Există pericolul grav al anorexiei. Am avut o cunoștință care, pornind de la o dorință obsesivă de a slăbi (deși nu fusese grasă), a ajuns să simtă dezgust pentru mâncare. În cele din urmă, din nefericire, a murit.
Deși dezgustul față de carne, mai ales când e crudă, îl înțeleg, cred că față de celelalte alimente nu trebuie să se manifeste.

Mă tem, de asemenea, să nu existe un risc asemănător și cu postul total. După câteva zile, când foamea nu te mai încearcă, ajungi într-o stare din care s-ar putea să nu mai vrei să te întorci. Te simți mai ușor, mai curat, poate chiar mai spiritualizat. Însă mă tem că pentru cei care n-au un bun echilibru psihic este un mare risc.

Pentru cei care se roagă acest echilibru trebuie să vină din rugăciunea însăși și din legătura cu duhovnicul, cu Biserica, care ne învață ca pe toate să le facem cumpătat.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru cei care tind să se scârbească de mâncare: Există pericolul grav al anorexiei. Am avut o cunoștință care, pornind de la o dorință obsesivă de a slăbi (deși nu fusese grasă), a ajuns să simtă dezgust pentru mâncare. În cele din urmă, din nefericire, a murit.
Deși dezgustul față de carne, mai ales când e crudă, îl înțeleg, cred că față de celelalte alimente nu trebuie să se manifeste.

Dacă te referi la mine, să știi că eu trebuie să iau în greutate și pentru aceea postesc. Nu mă scîrbesc de mîncare, mă bucur de alimente ca orișicine.

Mă tem, de asemenea, să nu existe un risc asemănător și cu postul total. După câteva zile, când foamea nu te mai încearcă, ajungi într-o stare din care s-ar putea să nu mai vrei să te întorci. Te simți mai ușor, mai curat, poate chiar mai spiritualizat. Însă mă tem că pentru cei care n-au un bun echilibru psihic este un mare risc.

Tocmai că s-a practicat postul și în sanatorii, unde oameni cu probleme psihice și-au îmbunătățit mult starea, sub supraveghere. Nu rețin în ce carte am citit asta.

După alea 3 zile, metabolismul se schimbă și îți consumi din grăsime. Foamea dispare, stomacul se micșorează, burta devine concavă. După cîteva săptămîni, funcție de corpul tău, organismul începe să caute și alte surse de energie pentru a supraviețui. Atunci orice țesut mort, orice tumoare sau obiect străin și nefolositor trupului e atacat și, dacă se poate alege ceva din el, e consumat. Altfel, e scos afară, eliminat. În felul acesta s-au tratat oameni de anumite forme de cancer - se poate verifica dacă nu crezi.

În cele din urmă toate resursele se epuizează și creierul dă comanda să fie consumată masa musculară (pînă acum se pierde puțin din mușchi, dar numai ce e în plus și inutil - masa de care nu ai nevoie (dar aici nu-s 100% sigur, dar cert e că se pierde puțin și din mușchi)). Abia atunci îi se face brusc o foame grozavă, de-ți vine să mănînci orice. Atunci postul e gata și trebuie cu extrem de mare atenție să revii la alimentația graduală, făcînd treptat tranziția la dieta obișnuită.

Pentru cei care se roagă acest echilibru trebuie să vină din rugăciunea însăși și din legătura cu duhovnicul, cu Biserica, care ne învață ca pe toate să le facem cumpătat.

Corect! Aici mintea fiecăruia dictează și corpul suportă consecințele stilului de viață, ale alimentației, respectării posturilor rînduite de Biserică șamd. Un preot mi-a spus cu gura lui că, dacă n-ar fi posturile ortodoxe, ar mînca zilnic hrană animală. Nu e duhovnicul meu, oricum.

Te cred. În urmă cu ceva vreme am postat și eu un articol în care era descrisă amănunțit fiziologia postului negru.
Și sunt convins de binefacerile lui, eu însumi încercându-l, e drept, nu mai mult de 6 zile.
Însă amintirea de persoana pe care am pomenit-o m-a făcut să atrag atenția în privința pericolelor psihice care există.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Te cred. În urmă cu ceva vreme am postat și eu un articol în care era descrisă amănunțit fiziologia postului negru.
Și sunt convins de binefacerile lui, eu însumi încercându-l, e drept, nu mai mult de 6 zile.
Însă amintirea de persoana pe care am pomenit-o m-a făcut să atrag atenția în privința pericolelor psihice care există.

Îmi poți arăta articolul?

[fallen]

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi mi-a traznit in cap intrebarea daca nu cumva, in ultima instanta, organismul ar putea fii capabil de (un fel de) fotosinteza. Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu, adica devii un fel de "mort viu", spre deosebire de cei care chiar daca au trupul viu, sunt morti sufleteste. Dar cum am mai spus si o repet, ma tem ca e vorba si de putin prea multa imaginatie in capul meu...deci limitandu-ne la ce cunoastem din punct de vedere biologic, postul total de hrana si apa ar putea fii posibil dar doar pe perioade limitate de timp, dupa puterea, resursele si imprejurarile in care se afla fiecare.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În cele din urmă toate resursele se epuizează și creierul dă comanda să fie consumată masa musculară (pînă acum se pierde puțin din mușchi, dar numai ce e în plus și inutil - masa de care nu ai nevoie (dar aici nu-s 100% sigur, dar cert e că se pierde puțin și din mușchi)). Abia atunci îi se face brusc o foame grozavă, de-ți vine să mănînci orice. Atunci postul e gata și trebuie cu extrem de mare atenție să revii la alimentația graduală, făcînd treptat tranziția la dieta obișnuită.

Se pierd cca. 50g/zi - proteine (translatat in masa musculara s-ar putea sa fie nitel mai mult, pt ca muschii contin si apa de ex.) pentru suplimentarea nevoilor energetice ale creerului.

Eu n-as fi 100% sigur ca foamea aia se declanseaza exact la momentul potrivit.
Poate sa vina mai devreme sau sa nu vina deloc, in orice caz nu e recomandat sa ajungi pana acolo (epuizarea cvasi-totala a rezervelor de grasime).

Un preot mi-a spus cu gura lui că, dacă n-ar fi posturile ortodoxe, ar mînca zilnic hrană animală. Nu e duhovnicul meu, oricum.

Ceea ce nu e un lucru neaparat rau in sine.
Eschimosii maninca zilnic nu hrana animala, ci chiar carne/grasimi care e mancarea de baza si organismul lor lucreaza chiar f. bine in felul asta.

Mai mult chiar, ceea ce ii afecteaza in prezent se pare ca este contactul cu civilizatia, care le-a schimbat modul traditional de viata aducandu-le in schimb boli (inclusiv contagioase) care erau la ei necunoscute.

Desi nu traiau/traiesc foarte mult (se pare ca din cauza mediului) erau in schimb sanatosi.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Ceea ce nu e un lucru neaparat rau in sine.
Eschimosii maninca zilnic nu hrana animala, ci chiar carne/grasimi care e mancarea de baza si organismul lor lucreaza chiar f. bine in felul asta.

Mai mult chiar, ceea ce ii afecteaza in prezent se pare ca este contactul cu civilizatia, care le-a schimbat modul traditional de viata aducandu-le in schimb boli (inclusiv contagioase) care erau la ei necunoscute.

Desi nu traiau/traiesc foarte mult (se pare ca din cauza mediului) erau in schimb sanatosi.

Ăsta nu era un preot eschimos. :)

Și eu aș mînca pește dacă aș avea tot timpul o sursă de pește din mediul natural, nu de acvacultură.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Tocmai că s-a practicat postul și în sanatorii, unde oameni cu probleme psihice și-au îmbunătățit mult starea, sub supraveghere. Nu rețin în ce carte am citit asta.

corect, dar sub supraveghere, nu de capul nostru. In plus, nu cred ca aveau pacientii chef de cearta dupa cateva zile de flamanzire, deci e subiectiv.

În prealabil postat de Florin-Ionut

După alea 3 zile, metabolismul se schimbă și îți consumi din grăsime. Foamea dispare, stomacul se micșorează, burta devine concavă. După cîteva săptămîni, funcție de corpul tău, organismul începe să caute și alte surse de energie pentru a supraviețui. Atunci orice țesut mort, orice tumoare sau obiect străin și nefolositor trupului e atacat și, dacă se poate alege ceva din el, e consumat. Altfel, e scos afară, eliminat. În felul acesta s-au tratat oameni de anumite forme de cancer - se poate verifica dacă nu crezi.

de fapt, e consumat ca e comestibil si e si el pe acolo, printre altele.
Faza cu cancerul e partial adevarata.
Da, ajuta in proces, dar nu fiindca papa tumoarea, ci fiindca face organismul mai rezistent la radiatiile folosite.

În prealabil postat de Florin-Ionut

În cele din urmă toate resursele se epuizează și creierul dă comanda să fie consumată masa musculară (pînă acum se pierde puțin din mușchi, dar numai ce e în plus și inutil - masa de care nu ai nevoie (dar aici nu-s 100% sigur, dar cert e că se pierde puțin și din mușchi)). Abia atunci îi se face brusc o foame grozavă, de-ți vine să mănînci orice. Atunci postul e gata și trebuie cu extrem de mare atenție să revii la alimentația graduală, făcînd treptat tranziția la dieta obișnuită.

acum trebuie sa fie lumea foarte atenta, ca la un moment dat creierul o ia un pic razna si de la endorfine te risti Superman si simti ca ai putea sa o tot tii asa.
Plus ca si corpul se sperie si incepe sa manance tot ce prinde.

[legendarul27]

un film online bun este tot ce avem nevoie.