Crezi în semne?

[metafora]

Nu, nu cred în semne, cred în Dumnezeu.
Problema e că unii se roagă toată viaţa pentru un semn, iar eu am primit prea multe.

Acum mai puţin de un an priveam de sus oamenii care credeau în Dumnezeu. "Uite-i şi pe ăştia, le e frică de moarte şi speră că ar mai fi ceva după" mă gândeam. În prezent situaţia s-a schimbat radical, iar acuma atitudinea mea faţă de oamenii ce au credinţă este de un adânc respect. "Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut". Fără a intra în detalii, eu sunt printre cei ce "au vazut".

Am păcate mari pentru care voi fi judecat. Ceea ce nu doresc însă este ca alţii să sufere pentru păcatele mele.

Precum am spus şi la început, nu cred în semne, dar unele sunt extrem de convingătoare. Concret, în decurs de câteva ore am întâlnit de două ori cifra de trei ori şase. Şase sute şaizeci şi şase. 666. Prima oară am avut o bănuială destul de puternică privind motivul înâlnirii mele cu această cifră. Peste câteva ore însă, bănuiala s-a transformat în certitudine când cifra a apărut în legătură directă cu ceea ce bănuiam, şi anume că o persoană vă avea mult de pătimit pentru păcatele mele. 666=diavolul. Personal nu mi-e frică de el, sau cel puţin aşa îmi place să cred. Mi-e frică însă de ce i-ar putea face persoanei respective. Scuza-ti lipsa de detalii, însă ce vă povestesc acum sunt lucruri extrem de personale.

Întrebările mele ar fi următoarele:
Realizez că nu am nicio întrebare. Nu ştiu exact ce urmăresc făcând acest post, cred că mai mult vroiam să mă descarc, deşi cred ca o spovedanie ar fi mai potrivită, a trecut ceva timp de la ultima.

Doamne ajută!