|
|
#1
|
||||
|
||||
Citat:
Cat despre cei credinciosi, ei nu trebuie sa isi mai ispaseasca pacatele. Aceasta este o invatatura romano-catolica, prin care se crede ca Iisus Hristos a ispasit numai o parte din pacatele fiecarui om, iar restul trebuie ispasit de fiecare in parte (parca asa zic ei). Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a ispasit complet pacatele neamului omenesc. Prin marturisirea cu pocainta a pacatelor si prin unirea cu Trupul si Sangele Sau, omul nu mai are nimic de ispasit. Suferinta care urmeaza in viata omului este o urmare a pacatelor, dar nu trebuie intreleasa ca ispasire. Incerc urmatoarea imagine. Pacatele sunt precum focul care incinge un fier. Ispasirea pacatelor este precum stingerea focului. Iar suferintele care urmeaza pacatelor sunt precum fierbinteala care ramane asupra fierului ars in foc, desi focul a fost stins. Suferintele, adica urmarile pacatelor, se imputineaza in masura in care se imputineaza si pacatele, adica fierul se racesc in masura in care nu se mai aprinde alt foc. Citat:
Spre exemplu. Doi tineri se apropie trupeste, ani de zile, folosind anticonceptionale. La un moment dat, din mila lui Dumnezeu, inteleg nefirescul faptei lor, se pocaiesc, se spovedesc, tin un canon de nevointa si rugaciune, apoi primesc dezlegarea pacatelor si impartasirea cu Sfintele Taine. Ei nu mai trebuie sa'si ispaseasca pacatele, adica sa fie pedepsiti pentru pacatele lor trupesti, insa trupul, care a fost gresit folosit, adica nu a functionat dupa "manualul" sau, nu isi mai poate reveni la normal. Prin urmare, faptul ca cei doi nu mai pot zamisli copii nu trebuie inteles ca si pedeapsa, ci ca urmare a pacatelor, care au stricat buna functionare a trupului. Aceasta schema se repeta in cazul fiecarui pacat.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
|