|
#12
|
|||
|
|||
Citat:
Eu n-am avut regrete la moartea tatalui meu si am explicat unei surori ca e mai bine sa-i multumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care o merita, iar faptul ca o alta sora a mostenit casa parinteasca m-a bucurat. E cazul sa ma bucur ca a scapat din desertaciunea asta. Am explicat si lui Moroco ca regretele nu-l ajuta pe cel plecat sa se odihneasca pentru ca regretele sunt generate de mine si-l afecteaza pe cel plecat, fiindca Dumnezeu se uita la ce a lasat el in urma lui, asadar e fals sa-i urez "din gura" vesnica odihna, dar nu si din inima; ce este in inima mea e responsabilitatea mea. E natural sa regret, dar sunt chemat la transcendenta, deci sunt invatat sa nu regret. Suntem oameni cu totii, insa ne credem crestini chiar daca nu o dovedim. S-ar putea sa nu ma mai intalnesc niciodata cu cei dragi de aici si am aflat ca dupa deces, mai mult ca sigur, voi avea doua surprize: 1-sa nu ma intalnesc acolo cu cine ma astept eu, 2-sa ma intalnesc cu cine nu ma astept deloc, si asta indiferent unde voi ajunge.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|