Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cristiboss56]

Părintele Cleopa





Producător: Televiziunea TRINITAS


PĂRINTELE CLEOPA
Părintele Cleopa Ilie este una dintre ilustrele personalităţi duhovniceşti şi misionare ale celui de-al XX-lea veac creştin. A devenit cunoscut datorită culturii teologice amănunţit redate în predicile sale înflăcărate. Era monahul pentru care cea mai bună facultate se găseşte în cimitir, iar inconfundabilul „Mânca-v-ar Raiul” îi cucerea pe toţi ascultătorii. Şi-ar fi dorit un Rai veşnic primitor generos de suflete. Contrastul puternic dintre smerenia lui profundă şi cuvântul plin de putere l-au făcut iubit şi căutat.

Părintele Cleopa din Mănăstirea Sihăstria. Un film biografic despre viaţa monahală autentică, între ascultarea smerită, demnitatea de stareţ, retragerea în pustie şi călăuzirea duhovnicească a celorlalţi. Un om al rugăciunii şi un loc de rugăciune, împreună pe calea Raiului.

Apariţie 2012 Durată 71 minute

[cristiboss56]

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică!
Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.



(alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...comment-116509
BASARABIA: La presiunea protestelor credinciosilor si ierarhilor moldoveni, CETATENII POT RENUNTA LA ACTELE CU CIP SI BIOMETRICE SI NU VOR FI INCLUSI IN REGISTRUL ELECTRONIC AL POPULATIEI

[glykys]

Eu mi-am schimbat buletinul luna trecuta si nu are niciun cip, arata exact la fel precum cel vechi, difera doar poza si faptul ca nu mai apar numele parintilor.
Unde vad oamenii astia buletine biometrice?!

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Părintele Cleopa





Producător: Televiziunea TRINITAS


PĂRINTELE CLEOPA
Părintele Cleopa Ilie este una dintre ilustrele personalităţi duhovniceşti şi misionare ale celui de-al XX-lea veac creştin. A devenit cunoscut datorită culturii teologice amănunţit redate în predicile sale înflăcărate. Era monahul pentru care cea mai bună facultate se găseşte în cimitir, iar inconfundabilul „Mânca-v-ar Raiul” îi cucerea pe toţi ascultătorii. Şi-ar fi dorit un Rai veşnic primitor generos de suflete. Contrastul puternic dintre smerenia lui profundă şi cuvântul plin de putere l-au făcut iubit şi căutat.

Părintele Cleopa din Mănăstirea Sihăstria. Un film biografic despre viaţa monahală autentică, între ascultarea smerită, demnitatea de stareţ, retragerea în pustie şi călăuzirea duhovnicească a celorlalţi. Un om al rugăciunii şi un loc de rugăciune, împreună pe calea Raiului.

Apariţie 2012 Durată 71 minute

Cristi, tu ai vizionat acest DVD? ne poti spune mai multe? Vorbeste si par. Cleopa, de cand sunt inregistrarile etc? Eu am vazut chiar azi la pangare un DVD cu par. Teofil si unul cu par. Papacioc, dar nu prea aveam bani la mine. Nu i-am cunoscut pe viu si nici nu sunt prea multe inregistrari cu ei pe net.
In schimb, mi-am achizitionat anul acesta un DVD cu poeziile pe care le recita par. Paraian si tare multa bucurie am simtit auzindu-l, chiar si cateva minute!

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Cristi, tu ai vizionat acest DVD? ne poti spune mai multe? Vorbeste si par. Cleopa, de cand sunt inregistrarile etc? Eu am vazut chiar azi la pangare un DVD cu par. Teofil si unul cu par. Papacioc, dar nu prea aveam bani la mine. Nu i-am cunoscut pe viu si nici nu sunt prea multe inregistrari cu ei pe net.
In schimb, mi-am achizitionat anul acesta un DVD cu poeziile pe care le recita par. Paraian si tare multa bucurie am simtit auzindu-l, chiar si cateva minute!

Eu am dvd.-ul din anul 2005 produs tot de cei de la Tinitas si are ca titlu ; " Prieten al Sfintilor si Duhovnic al credinciosilor "si este prezentata biografia parintelui Ilie Cleopa de la intrarea in monahism, prigoana de pe vremea comunistilor cand era urmarit de securitate, pana la trecere la cele vesnice.In dvd. sunt relatari a celor care l-au cunoscut sau cu care parintele a intrat contact.Editia de fata nu o am , dar sper sa o cumpar prin august , caci se gaseste in stoc .
Cel mai mult imi place sa-l ascult pe Parintele Galeriu , iar de citit pe Parintele Paraian si Cleopa . Nu stiu , dar Parintele Galeriu are ceva aparte si il intelegi cel mai bine ascltandu-i vocea , are ceva unic , ceva aparte .
Daca-l cumperi inaintea mea ( ed. de anul asta : Parintele Cleopa ) sa ne spui parerea .
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

[cristiboss56]

In cadrul acestui thread va anunt ca a aparut un nou numar al Revistei " Ortodoxia " si am ingrosat-bolduit special principalele titluri din acest nou numar , care sunt cu adevarat de folos oricarui crestin-ortodox !
Doamne ajuta !


La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, , nr. 3 (iulie-septembrie) / 2012 al Revistei Ortodoxia a Patriarhiei Române (www.revistaortodoxia.ro).

Rubrica Studii a Revistei debutează, potrivit Editura Institutului Biblic şi de Misiunea Ortodoxă, cu un articol semnat de Pr. Ioan Teşu, intitulat „Suferinţa – «Academie a sfinţeniei»”. Studiul porneşte de la premisa că spiritualitatea ortodoxă, constatând legea generală în baza căreia suferinţa devine mai devreme sau mai târziu, dintr-o experienţă universal-umană, una personală, caută să o valorizeze, îndemnând persoana aflată într-o astfel de „situaţie limită” să desprindă sau, mai degrabă, să smulgă suferinţei partea ei pozitivă şi să încerce să îi descopere sensurile ei adânci și să le exploateze spiritual. Urmează Pr. Sorin Cosma cu studiul „Problema suicidului şi misiunea Bisericii în lume”. Într-o societate despre care nu rareori se spune că se distruge pe sine prin politicile social-economice şi culturale, suicidul ne apare desigur ca un fapt simptomatic, sau ca o culme a acestora. Studiul de faţă ne prezintă într-o formă accesibilă diversele motivaţii ale acestuia, precum şi o scurtă trecere în revistă a modului cum acesta a fost înţeles de-a lungul veacurilor de către Creştinism, filosofie, şi psihologia modernă atee, sau în legislaţia celor mai importante societăţi. În continuare, Pr. Constantin Preda semnează un „Comentariu la Epistola întâi către Tesaloniceni”. Studiul evidenţiază că cea dintâi Epistolă către Tesaloniceni este totodată şi prima dintre scrierile Sfântului Apostol Pavel, datată în jurul anilor 50, redactată în Corint şi adresată proaspetei comunităţi creştine din Tesalonic. În cuprinsul acesteia Apostolul Pavel vrea să se prezinte pe sine însuşi ca model pentru a-i îndemna stăruitor pe tesaloniceni să se comporte la fel şi că vrea să-i asigure de grija sa constantă, chiar dacă nu a mai putut să-i viziteze după întemeierea Bisericii. Următorul material aparţine Arhim. Vasile Miron şi reprezintă partea a doua a studiului mai amplu „Explicarea Sfintei Liturghii pe înţelesul tuturor”, a cărui primă parte a fost publicată şi prezentată în numărul anterior al revistei noastre. Tot pe o temă liturgică este şi articolul Lect. Ciprian Streza, „Sfânta Liturghie – Taina întâlnirii personale a omului cu Dumnezeu”. Studiul subliniază că Liturghia a fost văzută în Tradiţia patristică ca fiind mediul întâlnirii şi comuniunii omului cu Dumnezeu în care Hristos îşi face simţită prezenţă în diferite şi complexe moduri, care toate sunt inseparabile şi complementare, prin toate credincioşii împărtăşindu-se de dragostea lui Dumnezeu, de harul împărăţiei Sale veşnice. Sfânta Liturghie aduce însă împărtăşirea desăvârşită cu această iubire negrăită a lui Hristos. Prin ea omul primeşte în interiorul lui pe însuşi Izvorul harului, pe Fiul lui Dumnezeu aflat în stare de dăruire neîncetată de Sine Însuşi Tatălui şi de sensibilitate compătimitoare continuă cu toată umanitatea. Diac. Liviu Petcu semnează articolul „Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa”. Studiul relevă faptul că atunci când Sfântul Grigorie al Nyssei face referire la îndumnezeire (θέωσις), nu este chiar abordarea sa favorită a temei. El preferă în general să vorbească de „participarea” la atributele divine şi de obţinerea „asemănării” cu Dumnezeu. Conceptul de „participare” îi permite Sfântului Grigorie să susţină transcendenţa lui Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De aceea, în lucrările sale de maturitate, preferă să vorbească de „participare”, şi nu de îndumnezeire. Poate de aceea, concluzionează autorul, tema îndumnezeirii la Sfântul Grigorie al Nyssei nu a fost tratată până acum îndeajuns în teologia românească.

Rubrica Studii se încheie cu articolul Arhim. Mihail Stanciu, intitulat „Consideraţii despre originea Sfântului Antim Ivireanul”. Pornind de la mărturiile documentare existente, studiul ne oferă câteva lămuriri referitoare la originea, familia, timpul și locul nașterii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, precum și la contextul luării sale în robie de către turci. Sunt aduse, astfel, precizări importante în vederea recuperării și conturării biografiei eruditului, dar și smeritului, mitropolit al Ţării Românești.

Rubrica Ortodoxia în dialog găzduieşte un interviu cu Pr. lect. Vasile Gavrilă, intitulat „Despre duhovnicie şi relaţia dintre duhovnic şi ucenic”. Duhovnicia, aşa cum reiese din dialogul interviului, reprezintă un subiect care scapă oarecum de aura nefastă a scolasticismului pe care a dobândit-o teologia academică, şi priveşte o raportare foarte directă la oameni, la sufletul lor. Aşadar, viaţa duhovnicească, despre care obişnuim să vorbim noi, creştinii ortodocşi, este o viaţă diferită de viaţa lumii acesteia, pentru că duhovnicia se desfăşoară într-un spaţiu cu totul altul decât cel al lumii, este o stare diferită de starea pătimaşă a lumii, numind-o din această pricină stare duhovnicească.

Rubrica Orthodoxia patristica supune atenţiei cititorilor textul unui mare tâlcuitor al Scripturii, Sfântul Teofilact al Bulgariei, „Tâlcuire cu de-amănuntul la Epistolele Soborniceşti” (partea I), traducerea din limba greacă aparţinând monahilor Grigorie (Dascălul) şi Gherontie, text transliterat din ediţia în chirilică şi diortosit de Ştefan Voronca. În acest număr apare prima parte din „Tâlcuirea Epistolei Soborniceşti a Sfântului Apostol Iacov”, care cuprinde comentariul primelor două capitole ale epistolei. Fragmentul cuprinde învăţături despre răbdare, despre credinţă şi despre smerita-cugetare, despre dragostea cea nefăţarnică către fiecare, după Lege. De asemenea, că nu doar din credinţă, ci şi din fapte, şi nu din fiecare deosebi, ci dintr-amândouă împreună se îndreptează omul.

Rubrica Ortodoxia contemporană cuprinde două studii. Primul, tradus din franceză de Măriuca Alexandrescu şi intitulat „Pastoraţia creştină şi practica psihanalitică”, aparţine lui Elie Korotkoff. Studiul, născut în spaţiul cultural occidental, propune, din perspectiva unui psiholog ortodox, o prezentare a rolului pe care îl poate juca psihoterapia în viaţa creştinului, fără ca acest lucru să impieteze asupra relaţiei cu duhovnicul şi a împărtăşirii cu Sfintele Taine în Biserică. În acest sens, autorul vede că lucrarea psihoterapeutului ar consta, să spunem, în ajutorul dat unei persoane, ca aceasta să-şi facă acea necesară curăţenie interioară, care să-i permită regăsirea dinamismului vieţii şi a deplinei autonomii de gândire. Ceea ce înseamnă că psihoterapia, cu unele excepţii, este chemată să se încheie la un moment dat. În schimb, mărturisirea şi îndrumarea duhovnicească ne sunt necesare până la moarte. Al doilea studiu, intitulat „Sfântul Ioan Hrisostom profetul iubirii universale”, este tradus din neogreacă de Nicuşor Deciu şi aparţine Prof. Hrisostom Stamoulis. Pornind de la evaluarea nevoilor de reîmprospătare a teologiei contemporane din izvoarele patristice, scrutând critic anumite realităţi ale teologiei secolului al XX-lea, articolul pledează explicit pentru modelul Sfântului Ioan Hrisostomul, văzut dintr-o perspectivă mai puţin abordată, aceea de profet al iubirii universale. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că sfântul din Antiohia este profetul de după Hristos al lui Hristos însuşi, al Cuvântului întrupat, care se identifică cu iubirea universală.

Prezentul număr al Revistei Ortodoxia a Patriarhiei Române se încheie cu rubrica Însemnări despre cărţi şi reviste, în cadrul căreia sunt cuprinse un număr de patru recenzii, dintre care primele două sunt semnate de Bogdan Cândea. Prima dintre ele a fost realizată pentru lucrarea, Jean-Claude Larchet, Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace..., Ed. IBMO, Bucureşti, 2012, 362 p., iar a doua pentru Sfântul Benedict din Nursia, Rânduielile vieţii monahale, Sfântul Grigorie cel Mare, Viaţa Sfântului Benedict din Nursia, Ed. IBMO, Bucureşti, 2012, 224p. Următoarea recenzie aparţine Pr. prof. Vasile Gordon şi este realizată pentru cartea Pr. lect. dr. Dorin Opriş şi prof. dr. Monica Opriş, Religia şi şcoala. Cercetări pedagogice, studii, analize, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2011, 448 p. Ultima recenzie, cu care se încheie acest număr, este semnată de Pr. Marius Daniel Ciobotă şi vizează lucrarea Pr. conf. dr. Constantin Necula, Propovăduire şi educaţie socială, Ed. Andreiana, Sibiu, 2010, 271p.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Laura19

Perfect valabil si pentru romani.

http://www.scribd.co...vadarea-Din-Iad

[cristiboss56]

14 ani de la trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic botosanean! (10.04.1912 - 02.12.1998)


Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56....98-b1-p1799.htm




Astazi se implinesc 14 ani de la trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic botosanean! Părintele Cleopa s-a născut într-o familie de ţărani din judeţul Botoşani şi a intrat ca frate de mănăstire la vârsta de 14 ani în Schitul Cozancea, aproape de localitatea natală. Acolo l-a întâlnit pe părintele Paisie Olaru, pe atunci schimonah. Între ei s-a legat o prietenie duhovnicească ce a durat toată viaţa lor.

Sihăstria în timpul stareţului Ioanichie Moroi

Nu după mult timp, împreună cu fratele lui, Gherasim, părintele a plecat la Schitul Sihăstria Secului din judeţul Neamţ, unde egumen era renumitul stareţ Ioanichie Moroi, ieromonah cu metanie la Mănăstirea Neamţ, originar din Ardeal. Nevoitor pentru puţin timp în Sfântul Munte şi la Ierusalim, părintele Ioanichie a fost trimis de stareţul Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Melchisedec Dumitrescu, să redeschidă Schitul Sihăstria, lăsat de mult timp în paragină. Deşi erau puţini fraţi la Mănăstirea Sihăstria, 14 la număr, părintele Cleopa, împreună cu Gherasim, a fost pus încă de la început la încercare de stareţul Ioanichie Moroi.

Timp de trei zile, stareţul i-a lăsat la poarta mănăstirii să lovească cu băţul într-o buturugă de dimineaţă până seara. Când asfinţea soarele, îi chema la trapeză şi le dădea să mănânce. După trei zile de nevoinţă şi răbdare, părintele Ioanichie i-a spovedit şi i-a împărtăşit. Regula de primire a părintelui Ioanichie în Schitul Sihăstria Secului era foarte aspră. Povesteau călugării că în timp ce părintele spovedea în stăreţie pe cel care dorea să-l primească în mănăstire, economul de atunci, părintele Chiriac, stătea în faţa stăreţiei şi aştepta. Când cel spovedit ieşea de la părintele Ioanichie, economul îl întreba unde-i este buletinul. Dacă buletinul îl oprea stareţul, era semn că respectivul rămânea ca frate la Sihăstria.

Dacă avea buletinul la el, părintele Chiriac, foarte discret, îi spunea că monahi buni se fac la Mănăstirea Secu şi Neamţ.

Rânduiala aspră pe care a adus-o părintele Ioanichie Moroi din Muntele Athos se păstrează şi astăzi în Sihăstria. Pe lângă cele şapte Laude şi Sfânta Liturghie zilnic, părintele Ioanichie a impus ca în Sihăstria să nu se mănânce carne. Lunea, miercurea şi vinerea, masa era o dată în zi, fără ulei. Marţea şi joia, de două ori, cu ulei, iar sâmbăta şi duminica se dezlega la brânză, ouă şi peşte.

Imediat după intrarea în schit, părintele Cleopa a fost rânduit cu ascultarea la oile mănăstirii, slujire pe care a îndeplinit-o 10 ani de zile. Această ascultare i-a dat posibilitatea părintelui să citească aproape întreaga bibliotecă a Mănăstirii Neamţ. A avut binecuvântarea să-l vadă şi să vorbească cu Sfântul Cuvios Ioan Iacob, în timp ce acesta din urmă era bibliotecar la Mănăstirea Neamţ. Pe când păştea oile în pădure, părintele s-a întâlnit cu episcopul Ioan, refugiat din Kiev, Ucraina, care se adăpostise la Mănăstirea Lainici. De acolo, pentru a nu fi descoperit, a început să pustnicească în munţii din jurul Sihăstriei. Părintele Cleopa a mai întâlnit şi alţi pustnici, care au lăsat o puternică amprentă duhovnicească asupra lui.

Râvna, dragostea pentru Dumnezeu, iubirea pentru viaţa monahală i-au încununat nevoinţa părintelui Cleopa cu virtuţi şi daruri alese.

Deşi mănăstirea, imediat după al Doilea Război Mondial, a trecut prin multe şi grele încercări, jefuită de ruşii care, trecând prin Moldova, au luat până şi ceapa de pe brazdele din grădina mănăstirii, prădată de vestitul tâlhar Baltă, care era cunoscut drept cel mai fioros bandit şi fur al mănăstirilor din judeţul Neamţ, incendiată de acelaşi răufăcător, totuşi, sub egumenia părintelui Cleopa, Sihăstria a rămas în picioare.

Cum a ajuns Cleopa de la oi să conducă obştea mănăstirii



Părintele Cleopa a fost ales stareţ în ciuda opoziţiei multor părinţi din schit. Părintele Ioanichie Moroi, bolnav, a lăsat cu limbă de moarte ca următor lui la egumenia schitului să fie monahul Cleopa de la stână. În timp ce părintele Cleopa tundea oile mănăstirii, părinţii din consiliu au venit să-i spună că este ales egumen. Părintele a dat înapoi spunând: "Nu aţi găsit pe altul mai bun?".

Cu multă smerenie, părintele a primit totuşi să fie stareţ schitului care avea multe chilii arse, biserica distrusă şi monahii, mare parte adăpostiţi în bolniţă, fiindcă totul suferise din cauza incendiului.

Văzând schitul în stare deplorabilă, s-a dus la Mănăstirea Neamţ pentru a cere ajutorul material din partea stareţului de acolo în vederea refacerii clădirilor Sihăstriei. Dar refuzul primit l-a mâhnit mult pe proaspătul egumen. Ieşind din cancelaria Mănăstirii Neamţ, s-a dus la icoana Maicii Domnului şi a plâns acolo, cerând să nu fie părăsit. Iar ajutorul nu a întârziat. Când a plecat de la Neamţ, s-a întâlnit cu un om important din conducerea statului, care, văzându-l pe părintele abătut, i-a oferit o sumă importantă de bani. De la Mănăstirea Neamţ până la Sihăstria, părintele Cleopa a cântat "Apărătoare Doamnă" pentru ca nu cumva să se întâlnească cu tâlharul Baltă.

Cu banii primiţi s-a reuşit refacerea bisericii şi a corpului de chilii. S-a construit Paraclisul "Sfinţii Ioachim şi Ana", iar cu ajutorul credincioşilor apropiaţi sufleteşte Sihăstriei, originari din comuna Rădăşeni, Suceava, au fost ridicate mai multe clădiri.

Venirea părintelui Cleopa pe scaunul stăreţiei a însemnat îmbogăţirea rânduielii de la Sihăstria. Slujbe frumoase, noi preoţi hirotoniţi, predici înălţătoare, introducerea citirii neîncetate a Psaltirii, rânduiala spovedaniei săptămânale a monahilor, toate au făcut ca mănăstirea să fie din ce în ce mai cunoscută şi căutată atât de credincioşi, cât şi de cei dornici să-şi închine viaţa lui Hristos.

Tradiţia primirii pelerinilor a fost un alt lucru nou pentru obştea părintelui Cleopa. Fiindcă mănăstirea era izolată de sat, credincioşii veniţi la Sihăstria erau şi sunt şi acum găzduiţi, oferindu-li-se şi masă, toate gratuit, chiar dacă posibilităţile erau reduse. Povestea părintele Cleopa cum, la început, oamenilor nu li se putea da decât mămăligă cu murături sau compot din poame de pădure, singura hrană existentă în mănăstire.

Prezenţa la toate slujbele din biserică, citirea cărţilor sfinte, ascultarea necondiţionată faţă de stareţ şi duhovnic au rămas regulă de neşters pentru monahii din Sihăstria.

"Dacă mor, să mă îngropi la rădăcina unui fag!"

La puţini ani după ce a fost ales stareţ, părintele Cleopa a fost nevoit să plece, de ascultare, la Mănăstirea Slatina, trimis de patriarhul Justinian. Statul dorea transformarea ei în spital-azil. Părintele Cleopa a mers la Slatina împreună cu 30 de monahi din Sihăstria, dându-i-se sub ascultare mănăstirile din Bucovina. Dar comuniştii nu vedeau cu ochi buni misiunea făcută în zonă de cei trimişi la Slatina. Părintele a fost chemat la Securitate în Fălticeni şi bătut, anchetat pentru a nu mai primi oameni în mănăstire. Chinurile îndurate în nopţile când era torturat şi ţinut cu ochii în lumina puternică a becurilor l-au făcut ca timp de 10 ani să ia calea pustiei. Aici, părintele a întâmpinat greutăţi mari atât de la diavolul care-l tulbura cu vedenii înfricoşătoare, dar şi din cauza lipsei de hrană şi îmbrăcăminte. Era atunci un pădurar care-i ducea o dată pe lună o traistă de cartofi sau sfeclă. Părintele povestea cum număra fiecare cartof ca să-i ajungă timp de o lună.

Stareţul a stat retras în munte şi la cabana unui ţăran din Neamţ. Acesta, atunci când soţia făcea mâncare în casă, punea o cană de apă în plus la ciorbă sau un pumn de mălai în tuciul unde se făcea mămăligă ca să poată lua şi pentru părintele Cleopa fără ştirea familiei.

Când oamenii au urcat la munte ca să strângă fânul, ţăranul l-a luat pe părintele Cleopa, epuizat şi slăbit de post, ca ceilalţi să nu-l descopere pe pustnicul fugar. În timp ce mergeau noaptea prin pădure, părintele se tot oprea, sleit de puteri. La un moment dat, Ioan, căci aşa se numea ţăranul, s-a gândit că stareţul nu mai poate rezista şi o să moară. Nu ştia ce să facă. Să-i spună nevestei? Se temea să nu se scape cu vreo vorbă la vecine. Să-l anunţe pe părintele din sat? Dar dacă afla miliţia? Să-l îngroape singur? Nu putea să facă aşa ceva unui călugăr, unui preot.

Ajungând la un brad răsturnat în pădure, părintele Cleopa, care mergea după ţăran, îl chemă şi-i spuse: "Frate Ioane, dacă mor, să mă îngropi la rădăcina unui fag şi să citeşti catisma a 17-a pentru mine." Omul s-a înspăimântat, dându-şi seama că părintele i-a citit frământările gândului.

Anii au trecut, iar părintele Cleopa, prin mijlocirea patriarhului Justinian, a fost graţiat. S-a întors la Sihăstria în 1965, unde, deşi nu a mai fost dus la Securitate, a rămas în supravegherea ei. Paznicul mănăstirii, care trăieşte şi azi, dă mărturie cum era chestionat de oameni necunoscuţi despre cine a venit la părinţii Cleopa şi Marcu, pe cine au primit ei în chilie…

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56....98-b1-p1799.htm