Cum ati prezenta Biserica Ortodoxa?

În prealabil postat de Va_iubesc

Locuiesc intr-o tara majoritar catolica. Peste o luna, Biserica Ortodoxa va organiza o zi cand catolicii si protestantii vor veni sa vada o prezentare a Bisericii noastre. Deci vor veni sa asiste la Sf. Liturghie, apoi vor ramane vreo trei ore sa vada o prezentare a Bisericii Ortodoxe si apoi raman la vecernie. Preotul de aici va prezenta cam o ora. Vor veni si niste maicute si un monah care vor vorbi despre monahism cam o ora. Eu as putea avea cam o ora la dispozitie. Nu stiu ce sa le prezint. As putea sa le arat niste poze sau filmulete (cu duhovnici, spre exemplu – o sa le traduc). Sau poate sa le pun un filmulet cu Lumina Sfanta de la Ierusalim? Nu prea stiu. Daca aveti o idee, va rog sa-mi spuneti. Sa va inspire Domnul! Multumesc anticipat.

Elena

Draga Elena,


Nu stiu daca mai e valabila invitatia ta, poate ca intre timp deja te-ai hotarat ce sa prezinti in ora respectiva. Ma gandeam ca ar fi bine sa rezervi ceva timp si pentru relatarea unor evenimente care ti-au marcat viata personala, vazute prin prisma credintei tale crestin-ortodoxe. Nu ma indoiesc ca ai avut si tu "sincope", ca toti oamenii, cand l-ai strigat pe Dumnezeu in ajutor si el ti-a fost aproape. Filmuletele sunt bune desigur, dar nimic nu ramane in memoria auditoriului mai mult decat o fapta de viata. Daca nu gasesti de cuviinta de povestit din viata ta, atunci povesteste din viata sfintilor pe care ii cinstim, a parintilor despre care ai citit, sunt sigura ca o sa gasesti tu ceva semnificativ.

Si o ultima sugestie : ma gandesc sa le prezinti si niste imagini/ fotografii/ diapozitive cu bisericile noastre din Romania, sa vada si ei ce fel de casa ii facem noi lui Dumnezeu. Arhitectura ortodoxa este calda si primitoare, nu se compara nici pe departe cu bisericile catolice sau protestante.

Dumnezeu sa iti ajute !

Mirela

[irina77]

În prealabil postat de iosif

Iubirea te obliga la adevar. Iubirea lui Dumnezeu invinge dreptatea Lui, spun Sfintii, insa niciunde nu gasim ca iubirea este un motiv pentru a ingadui orice, iubirea nu poate deveni scuza pentru renuntarea la adevar. Sa iubesti un om inseamna sa il respecti in primul rand, sa iti pese el, sa nu fii indiferenta. Nu inseamna sa fii de acord cu toate parerile lui, dar i le poti respecta. Nu inseamna sa iti pui sufletul in batjocura, dar nici sa nu raspunzi cu ura.

Nu stiu ce s-a intamplat cu citarea, mesajul meu e doar cel format din primele 8 randuri. Restul nu am spus eu. In fine...

"Iubirea te obliga la adevar..." -Nimic mai adevarat- intru totul de acord. Tocmai de aceea nu putem fi ecumenisti.
In ce priveste respectarea parerilor nu sunt de acord. Poti respecta doar un om, nu o parere. Cand zici "iti respect parerea (pagana, eretica etc.)"- deja ai facut un compromis de credinta. Cu totul altceva e sa te respect ca om si sa nu-ti refuz primul ajutor indiferent de credinta ta.
Oricum ar fi, iubirea semenilor nu are legatura cu ecumenismul. Daca ii iubesti pe altii faci MISIONARISM ORTODOX, nu ii lasi pe ei sa faca ECUMENISM cu tine. Daca ne gandim la toti sfintii care au propovaduit si marturisit (chiar cu pretul vietii), incepand chiar cu Sfintii Apostoli, vedem ca ei nu stateau la discutii ecumenice cu paganii pe care doreau sa-i crestineze. Ei doar marturiseau (foarte ferm) credinta curata, pentru cine avea urechi de auzit. Asa ca un profit sufletesc real - de ambele parti- poate fi doar daca incerci sa-i explici paganului/ ereticului cum lucreaza Dumnezeu in Ortodoxie, nu invatand tu cum "lucreaza Dumnezeu la el".

[irina77]

scuze 6 randuri, restul cred ca e al lui Jennifer.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de mirelat

Draga Elena,

Nu stiu daca mai e valabila invitatia ta, poate ca intre timp deja te-ai hotarat ce sa prezinti in ora respectiva. Ma gandeam ca ar fi bine sa rezervi ceva timp si pentru relatarea unor evenimente care ti-au marcat viata personala, vazute prin prisma credintei tale crestin-ortodoxe.

Mirela draga,

Multumesc mult pentru ganduri, sfaturi si dorinta de a ma ajuta. Legat de ce propui tu - relatarea unor evenimente din viata mea - catolicii deja s-au gandit la asta si au prevazut inainte de data de 19 realizarea unui interviu, care se va transmite pe postul de radio catolic. Eu va trebui sa explic in 30 de minute convertirea mea, de ce am ales Ortodoxia, ce a schimbat in viata mea, cum o traiesc. Ma intreb si acum de ce am acceptat chestiunea asta, sunt atatia altii care ar putea sa vorbeasca cum trebuie despre Ortodoxie...dar acum nu mai am ce sa fac, trebuie sa ma duc. Sper ca Dumnezeu sa ma inspire ce sa spun si sa ma ajute sa depasesc neputinta mea. Inregistrarea o fac pe 14 noiembrie, iar interviul se va difuza pe 16 si 18 noiembrie, urmand ca pe 19 sa fie ziua dedicata Bisericii Ortodoxe.

Deci, intr-un fel, eu sunt "momeala" pentru ce va fi pe 19. Sper ca macar unul din cei care vor veni sa se auto-pescuiasca din valurile tulburi si sa se aduca la mal, pe singurul tarâm stabil si sigur, aducator de bucurie si implinire: Ortodoxia. Dar toate le lasam in mainile Domnului. Mirela, nadajduiesc sa te rogi si pentru mine...valabil si pentru ceilalti!!!

Nu v-am spus de mult timp ca va iubesc, asa ca profit de ocazie ca mi-am amintit. Azi e si ziua Sf. Nectarie (din Eghina), pe care eu il iubesc mult, asa ca va rog sa-i spuneti si lui ce se cuvine. Multumesc anticipat. :)

Elena

[antiecumenism]

ENCICLICA PATRIARHILOR ORTODOCSI DE LA 1848


EPISTOLA ENCICLICA A BISERICII UNA, SFINTE, SOBORNICESTI SI APOSTOLICE:

CATRE ORTODOCSII DE PRETUTINDENI

Tuturor celor de pretutindeni, in Duhul Sfant iubiti si doriti frati ai nostri, sfinti Arhierei, preacucernicului cler din jurul lor si tuturor ortodocsilor, fii adevarati ai Bisericii una, sfinte, sobornicesti si apostolesti, imbratisare frateasca in Duhul Sfant si toate cele bune si de mantuire de la Dumnezeu.
Trebuie ca propovaduirea evanghelica, sfanta si dumnezeiasca a rascumpararii noastre sa fie vestita de catre toti asa neschimbata si sa fie crezuta in veci asa de curata, cum a descoperit-o dumnezeiestilor si sfintilor Sai Ucenici Mantuitorul nostru, cel care pentru aceasta S-a desertat pe Sine, luand chip de rob, coborand din sanurile parintesti si dumnezeiesti, si cum aceia, devenind martorii vazatori si auzitori, ca niste trambite puternice au rasunat in toata lumea (caci in tot pamantul a iesit graiul lor si pana la marginile lumii cuvintele lor); si, in sfarsit, asa neatinsa, cum ne-au predat-o de obste atatia si atat de mari de Dumnezeu purtatori parinti ai Bisericii ortodoxe, cei de la marginile pamantului care au repetat aceleasi graiuri si au invatat pana la noi, in sinoade de fiecare in parte, dar precum odinioara in eden, incepatorul rautatii luand cu viclenie chip de sfetnic folositor, a facut pe om calcator al poruncii dumnezeiesti celei cunoscute, tot astfel unii nesocotind indestulator spre mantuirea lor sufleteasca cuvantul cel grait si scris al Domnuluisi autoritatea Bisericii celei de totdeauna, urmaresc nelegiuiri noi si inovatii si desfasoara in toate chipurile invatatura evanghelica cea de ei stricata.
De acolo au aparut ereziile pe care Biserica cea Ortodoxa a fost nevoita sa le combata, si impotriva tuturor a triumfat pana azi si va triumfa biruitoare in toti vecii, infatisandu-se totdeauna mai stralucitoare si mai puternica dupa lupta.
Dar din aceste erezii unele au disparut cu totul, altele iarasi reapar. Numai BISERICA ORTODOXA dainuieste vesnic, dupa fagaduinta nemincinoasa a Domnului. (MATEI, XVI, 18:” Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. „).
Dintre aceste erezii raspandite pe o mare parte a pamantului era candva Arianismul, iar astazi este si PAPISMUL, dar si acesta (ca si acelea, care au si disparut cu totul), desi este in putere acum, nu va birui pana la sfarsit. (APOCALIPSA, XII, 10).
Parerea cea noua ca „Dudul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul” (FILIOQUE) este potrivnica lamuririi hotarate a Domnului nostru, data cu grija pentru aceasta (IOAN XV, 26:” Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine. „), si potrivnica marturisirii intregii Biserici ortodoxe, dupa cum este incredintata de catre cele sapte Sinoade ecumenice:”Care de la Tatal pucede” (Simbolul credintei).
O asemenea parere poarta toate caracteristicile invataturii gresite, este si se numeste EREZIE (FILIOQUE), si cei care cugeta astfel ERETICI (CATOLICII) dupa hotararea celui intru sfintio Damasus:”Daca cineva va avea dreapta parere despre Tatal si Fiul, dar nu va avea despre Sfantul Duh, este eretic”.
BISERICA ORTODOXA declara ca aceasta parere noua mai sus aratata, ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul, este in esenta EREZIE, iar sustinatorii ei, oricine ar fi ERETICI.
Aceasta erezie a atras dupa sine si foarte multe inovatii.
Inaintasii si Parintii nostri, au depus mult zel si iubitoare staruinta, si in sinoade, si in particular, pentru ca, salvand invatatura ortodoxa a sfintei Biserici Ortodoxe, sa coasa impreuna la loc de vor putea ceea ce s-a sfarsit numai ca sa nu se desparta in bucati corpul lui Hristos, numai ca sa nu se calce in picioare hotararile dumnezeiestilor si venerabilelor sinoade.
Papismul n-a incetat de a tulbura Biserica trimitand pretutindeni asanumitii Misionari, oameni traficanti de suflete, care inconjoara pamantul si marea sa faca un prozelit, sa insele pe vreunul dintre ortodocsi, sa striceinvatatura Domnului nostru, sa falsifice prin adaos dumnezeiescul Simbol, sa arate de prisos Botezul, inutila impartasirea cu Potirul Testamentului si cate altele inovatii scolastice toate pentru iubirea de stapanire. Dar nu inceteaza pana astazi papistii sa atace dupa obiceiul lor Ortodoxia, care le este zilnic mustrare vie inaintea ochilor apostati de la credinta lor stramoseasca.
Papa Pius al IX-lea, care a primit episcopatul Romei la 1847, a dat la 6 ianuarie 1848 Enciclica catre Orientali. Declarandu-se scaun episcopal al Fericitului Petru, voieste sa amageasca astfel pe cei mai simpli cu apostazia de la Ortodoxie, adaugand acele cuvinte surprinzatoare pentru oricine s-a hranit cu invatatura teologica:”nici nu exista motiv sa prestati contra intoarcerii la adevarata biserica si comuniune cu acest scaun sfant”. Desigur cuvinte de amagire si absurde.
Pentru noi orice sfat venit de la Papa Pius al IX-lea, si orice indemn din oficiu, tinzand la distrugerea credintei noastre celei fara de pata pastrata de la Parinti, este nu numai suspecta si trebuie evitata, dar se si condamna sinodul de drept, ca nelegiuit si pierzatot de suflet. Si in aceasta categorie intra in primul rand si numita enciclica a Episcopului Romei celei vechi, Papa Pius al IX-lea, catre Orientali.
De aceea, ca sa nu se piarda nimeni din sfantul Staul al Bisericii ortodoxe, sa cadem cu gandul ca nimeni nu ne va desparti de la invatatura evanghelica, nimeni nu ne va rataci de la calauza cea singura a Parintilor nostri.
Aceasta porunca si indemnare apostolica o transmitem prin voi si intregii adunari ortodoxe, pentru ca toti intarindu-ne si sfatuindu-ne unii pe altii sa putem rezista la mestesugirile diavolului. Caci asa ne indeamna pe toti si fericitul Apostol Petru:” Fiti cumpatati, privegheati, ca potrivnicul nostru diavolul ca un leu care racneste umbla, cautand pe cine sa inghita. Caruia rezistati-i tari in credinta.
Caci credinta nostra ortodoxa, fratilor, nu este de la oameni si prin om, ci prin descoperirea lui Hristos, pe care au vestit-o dumnezeiestii Apostoli, au intarit-o Sfintele Sinoade ecumenice, au transmis-o prin succesiune prea marii Dascali intelepti ai lumii si a confirmat-o sangele varsat al sfintilor Martiri. Si tinem marturisirea pe care am primit-o curata de la atatia barbati, evitand ORICE INOVATIE CA PE O INSUFLETIRE A DIAVOLULUI (DECI „FILIOQUE” CARE INSEAMNA SI DE LA FIUL, ADICA DUHUL SFANT PURCEDE SI DE LA FIUL , ESTE O INOVATIE A BISERICII CATOLICE SI VINE DE LA DIAVOLUL).
Cel care primeste inovatia vadeste nedesavarsita Credinta ortodoxa cea propovaduita. Dar aceasta este pecetluita ca desavarsita, nesuferind nici micsorare, nici adaugire, nici vreo schimbare oarecare, si cel care indrazneste sa faca sau sa sfatuiasca sau sa cugete la aceasta a si tagaduit credinta lui Hristos, s-a si pus de bunavoie anatemei vesnice, pentru blestem impotriva Duhului Sfant, ca si cum n-ar fi vorbit drept in Scripturi si prin Sinoadele ecumenice. Aceasta infricosata anatema, nu o rostim noi astazi, ci a rostit-o cel dintai Mantuitorul nostru:”Celui care va vorbi impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta nici in veacul de acum, nici in cel viitor” (Matei, XII,32).

[iosif]

În prealabil postat de irina77

"Iubirea te obliga la adevar..." -Nimic mai adevarat- intru totul de acord. Tocmai de aceea nu putem fi ecumenisti.
In ce priveste respectarea parerilor nu sunt de acord. Poti respecta doar un om, nu o parere. Cand zici "iti respect parerea (pagana, eretica etc.)"- deja ai facut un compromis de credinta. Cu totul altceva e sa te respect ca om si sa nu-ti refuz primul ajutor indiferent de credinta ta.
Oricum ar fi, iubirea semenilor nu are legatura cu ecumenismul. Daca ii iubesti pe altii faci MISIONARISM ORTODOX, nu ii lasi pe ei sa faca ECUMENISM cu tine. Daca ne gandim la toti sfintii care au propovaduit si marturisit (chiar cu pretul vietii), incepand chiar cu Sfintii Apostoli, vedem ca ei nu stateau la discutii ecumenice cu paganii pe care doreau sa-i crestineze. Ei doar marturiseau (foarte ferm) credinta curata, pentru cine avea urechi de auzit. Asa ca un profit sufletesc real - de ambele parti- poate fi doar daca incerci sa-i explici paganului/ ereticului cum lucreaza Dumnezeu in Ortodoxie, nu invatand tu cum "lucreaza Dumnezeu la el".

In momentul in care ecumenismul ar insemna renuntarea la credinta, cu siguranta ca si eu m-as pronunta impotriva. Atata timp cat ecumenismul ramane un dialog intre Biserici mi se pare absolut justificabil. Eu nu pot sa vad in oameni doar catolici, protestanti, etc...eu vad in primul rand omul.

Respectul fata de o parere presupune a nu il injosi pe celalalt pentru faptul ca are o parere diferita. Asta inseamna respect si eu sunt intru totul de acord. Injosirea celorlalti, indiferent de motive este un pacat impotriva iubirii, ne contrazice in insasi marturia noastra ortodoxa. Nu faci un compromis cand nu injosesti pe cineva datorita diferentei de opinie si nici nu faci un compromis de credinta. Compromisul inseamna cedare, a respecta parerea celuilalt nu inseamna renuntarea la propria ta parere sau acceptarea unui alt adevar in afara de cel ortodox. E foarte important sa cunoastem termenii pe care ii vehiculam, pentru ca de multe ori se produc atatea confuzii si neintelegeri si chiar schisme din cauza necunoasterii termenilor folositi.

Daca ii iubim facem misionarism?? Pai si in cazul asta ar trebui "sa ii veneram" pe catolici pentru misionarismul pe care l=au facut, ce ar trebui sa facem? Ca ei au increstinat mai multi oameni decat noi ortodocsii! Inseamna ca au iubire peste putintele noastre???

Apostolii nu stateau la discutii ecumenice? Ma indoiesc de ceea ce spui, pentru ca predica Sf. Ap. Pavel in Aeropag este monumentala pentru modul in care intra el in convorbire cu paganii. (FA, cap 17). Nu ii trateaza ca pe niste oameni de nimic pentur faptul ca nu cred in Hristos, ci le propovaduieste credinta avand in vedere propriile lor viziuni, intelegandu-le modul lor de a gandi si plecand de la situatiile lor concrete. Si le spune ca tocmai dumnezeul necunoscut caruia ei ii inchinasera un altar, acela este Dumnezeul pe care vrea Pavel sa Il propovaduiasca.

Toate cele bune,

[irina77]

Poate intelegem diferit lucrurile... Intr-adevar, Sfantul Apostol Pavel s-a folosit de ceea ce le era lor accesibil- dar pentru a-i ajuta sa ajunga la Hristos, deci pentru a-i converti la Ortodoxie. Eu una vad prin ecumenism o incercare de a face ghiveci totul, un fel de "hai sa dam mana cu mana", o pregatire a unei noi religii -care de fapt va insemna apostazie pentru noi.

[irina77]

Inca ceva. Sunt totusi de parere ca respectul se refera la o persoana, nu la o idee. Acuma, depinde cum intelegem "iti respect parerea":

1. "Respect faptul ca esti un om liber si ai dreptul sa ai pareri diferite de ale mele",
sau
2. "S-ar putea sa ai dreptate"

Daca e vorba de sensul 2, inseamna lepadare de credinta. Intr-un pateric parca, era vorba de un frate care i-a spus unui evreu (nedorind sa se certe cu el): "s-ar putea sa ai si tu dreptate". Cand a ajuns la Avva, acesta l-a intrebat "Ce-ai facut fiule, ca ai pierdut harul?" Deci, trebuie sa fim atenti...

[maria55]

irina , ai vazut ce scrie (si voi care cititi) in Cartea Imparatiei a Pr.Arsenie :
"Numai sila unei prigoane peste tot pamantul impotriva crestinilor ii va hotara sa lase la o parte orice vrajba confesionala si sa fie una cum au fost la inceput .... si sa implineasca rugamintea cea mai de pe urma a Mantuitorului in lume.
Primejdia comuna se arata in lume ,unirea crestinatatii intarzie .Doamne pina cind ?".
Cum se intelege acest lucru ? El a vazut mai inainte ce se intimpla sau ce trebuie sa se intimple ...?
Doamne ajuta !

[iosif]

În prealabil postat de irina77

Poate intelegem diferit lucrurile... Intr-adevar, Sfantul Apostol Pavel s-a folosit de ceea ce le era lor accesibil- dar pentru a-i ajuta sa ajunga la Hristos, deci pentru a-i converti la Ortodoxie. Eu una vad prin ecumenism o incercare de a face ghiveci totul, un fel de "hai sa dam mana cu mana", o pregatire a unei noi religii -care de fapt va insemna apostazie pentru noi.

Cand propovaduia Sf. Ap. Pavel nu era ortodoxie si nici catolicism, era o singura Biserica. Ideea de unificare a Bisericilor nu este rea in sine, este absolut fireasca si mai rau e ca am ajuns sa fim asa dezbinati.

Ecumenismul paote duce si la un "ghiveci" daca se cedeaza credinta adevarata de dragul unitatii, dar eu nu cred ca se va intampla asta, pentru ca sunt suficiente contraforte care sa mentina echilibrul.#

A repsecta nu inseamna a fi de acord, am mai subliniat si nici un inseamna a da dreptate catusi de putin.