Este bataia rupta din rai?

Cand nu ai copii este greu sa realizezi ce inseamna sa fii parinte. Ii iubesti, ii adori dar Nu stii ce inseamna sa stai noaptea langa capul patului sa speri intr-o minune care sa ii scada febra, sa iti tremure inima de emotie cand are de dat un examen, sa te ridici din "patul mortii" cand copilul tau te priveste cu ochisorii lui mari si inocenti si iti spune: lasa mama merg eu sa manac tu nu poti sa te ridici. Acest sentiment matern se naste odata cu sarcina. E usor sa spui eu nu imi voi bate copilul, eu il voi educa din vorba dar cand esti pus in fata faptului implinit...reactionezi de multe ori intr-un mod neasteptat. Sunt cazuri si cazuri, dar aici nu vorbim despre acei parinti iresponsabili, care isi leaga copii cu lantul de piciorul patului, nici de acei parinti care le dau "luna de pe cer" fara sa se intrebe daca le mai trebuie si altceva in afara de bani.. Spunea parintele meu duhovnic nepoatei mele de 16 ani ( care si-a inceput viata sexuala:angry:) ei bine dar stii ca sexul inseamna de cele mai multe ori Maternitate???
E greu, sa educi un copil, de aceea cred ca cel mai bun mod de a "educa" este insasi exemplul vietii tale. Revin la vorba pr Porfirie: Sfintiti-va voi si vor deveni si ei sfinti.
jenica

[marilena12]

În prealabil postat de jenica

Cand nu ai copii este greu sa realizezi ce inseamna sa fii parinte. Ii iubesti, ii adori dar Nu stii ce inseamna sa stai noaptea langa capul patului sa speri intr-o minune care sa ii scada febra, sa iti tremure inima de emotie cand are de dat un examen, sa te ridici din "patul mortii" cand copilul tau te priveste cu ochisorii lui mari si inocenti si iti spune: lasa mama merg eu sa manac tu nu poti sa te ridici. Acest sentiment matern se naste odata cu sarcina. E usor sa spui eu nu imi voi bate copilul, eu il voi educa din vorba dar cand esti pus in fata faptului implinit...reactionezi de multe ori intr-un mod neasteptat. Sunt cazuri si cazuri, dar aici nu vorbim despre acei parinti iresponsabili, care isi leaga copii cu lantul de piciorul patului, nici de acei parinti care le dau "luna de pe cer" fara sa se intrebe daca le mai trebuie si altceva in afara de bani.. Spunea parintele meu duhovnic nepoatei mele de 16 ani ( care si-a inceput viata sexuala:angry:) ei bine dar stii ca sexul inseamna de cele mai multe ori Maternitate???
E greu, sa educi un copil, de aceea cred ca cel mai bun mod de a "educa" este insasi exemplul vietii tale. Revin la vorba pr Porfirie: Sfintiti-va voi si vor deveni si ei sfinti.
jenica

Frumos si adevarat ai spus...Inainte de a ma casatori, eu am contribuit foarte apropiat la cresterea nepotelului meu pe care l-am si botezat. A fost inca de la inceput, parte din sufletul meu. Eram indignata de faptul ca parintii il mai cafteau asa usurel cateodata, pe mine ma asculta intotdeauna neconditionat si nici nu am ridicat tonul la el. Acum, fiind mamica, realizez cat de greu este, mai ales ca fetita mea este mai neastamparata si mai smecheruta decat nepotelul, se plictiseste si de jucarii dar si de mine (eu stau cu ea acasa), si este topita dupa tati care ii face toate poftele.
Iar in ziua urmatoare, cine se chinuie cu copilul care urla si insista sa i se dea tot ce doreste sa strice?! Eu.
Si deseori ma rog pentru rabdare, pt ca in momentul cand ridic tonul la ea, imediat incepe sa faca numai pe dos, exact ceea ce ii spun sa nu faca. In schimb, daca ii vorbesc usor, zambind, este foarte afectuoasa si cuminte.
Este adevarat ca are momente in care (de oboseala, durere de dinti, plictiseala), abia te poti intelege cu ea...atunci poti sa depui metanie si tot ce vrea ea face. In acele momente, se intampla sa-mi vina sa-i dau una mica la poponeata, insa stiu ca rade, crede ca ne jucam. Asa ca, prefer sa iau o gura buna de aer si sa-i distrag atentia la altceva.

[paraschevaiasi]

În prealabil postat de urzicuta

Pacat ca influentele in pedagogie sunt cele neortodoxe

ai dreptate. eu ma mai uit la super nany, ce parinte sta sa faca atatea mofturi copiilor? Sa le tai sunca sau cascavalul in stelute si mai stiu eu ce forme. Eu sunt mai dura putin cu copiii (am 3 copii)ori mananci ori de dai jos de la masa si dormi cu burta goal. Dar pe vremuri aveau parintii timp sa ne cante in struna...imi aduc aminte de mama ca ne gatea o data pe saptamana, ce ne aseza in fata aia mancam, nu voiam sa mancam acea mancare ne spunea sa mancam paine goala. Si am crescut ffff sanatosi. Si copilul trebe sa stie si de frica, prea multe "cornite" il strica pe copil. Cum ar fi sa stau eu dupa 3 copiii...as ajunge la nebuni.Copilul in ziua de azi nu mai este ascultator. Spunea mama ca daca noi (adica eu mai am 2 frati) am fi fost cum sunt copiii mei intro continua miscare ar fi murit la 40 de ani din cauza stresului. Eu sunt de acord si cu mica bataie daca altfel copilul nu pricepe.

[paraschevaiasi]

cand era nepotul meu mic tot lua bataie de la mama-sa. Eu ii spuneam sora-mi sa nu-l mai bata ci sa-l ia cu vb buna. ea imi spunea: lasa ca vei avea si tu copil sa vedem il poti creste doar cu vb buna? Si eu o sustineam pe a mea, dar am ajuns s-o cred pe sora-mea, si daca nu inteleg de vb buna si nici de pedeapsa ce mai este de facut? Sa-i lasam sa cresaca ca balariile? In nici-un caz....

eu o singura palma am luat (de la tata) toata viata mea de copil si pot sa spun ca nu mi-a picat bine; nici mie, nici dansului, care mai apoi si-a cerut iertare de la mine, un copil. dar voi, mamelor mai mult sau mai putin casnice, v-ati cerut vreodata iertare de la copiii vostri?! sau ii considerati "proprietate personala" si prin urmare credeti ca puteti face ce vreti cu ei?!

duminica trecuta la predica parintele nostru a pomenit de un imparat roman care avea o caprioara, pe care o lasa libera; si pentru ca nimeni sa nu se atinga de ea si sa ii faca vreun rau imparatul i-a pus un medalion la gat cu inscriptia "Sunt a Imparatului". asa si copiii, ei nu sunt ai vostri, ci ai Domnului!

Da, Mirela, ne-am cerut iertare reciproc de putinele ori cand am dat cate o palma, caci scopul nu este sa ii dai copilului impresia ca primeste bataie pentru mama e mai mare si mai puternica ci pentru ca a gresit. Iar impacarea intotdeauna am pecetluit-o cu o imbratisare si o sarutare pe obraz. Daca ii intreb pe copiii mei acum daca au primit cate o palma, nici nu-si mai aduc aminte.

[urzicuta]

:)La fel si ai mei desi sunt mici,uita f.repede si revenim impreuna de fiecare data la sentimntele duioase pe care le-am avut inainte de furtuna.S-a intamplat sa ne impacam de cateva ori cand eu obosita si manioasa i-am pocnit.Chiar daca nu i-am sarutat imediat dupa bataie(nu se face )nu le-am aratat niciodata ranchiuna,am cautat sa le explic unde au gresit ei,nu prea e bine sa te disculpi atat in fata copilului ei vor lua acest lucru ca pe un semn de slabiciune..

[urzicuta]

Paraschevi se pare ca tu ma intelegi mai bine avand si tu copiii de varsta aprox.apropiata si apoi de ce sa nu fac o remarca mai batraneasca un pic..da, copiii nu mai sunt atat de inocenti si linistiti cum eram noi,e firesc ei poarta amprenta acestei lumi agitate in care traim acum,nici nu vreau sa ma gandesc peste 20 de ani cum vor fi copiii de atunci.Eu am urmarit cateva generatii cum au evoluat si impreuna cu toate colegele mele suntem de acord ca acesti copiii sunt tot mai lipsiti de valori morale,de virtuti..pentru ca modelul lor suntem noi care stam cu gura cascata catre occident si i nghitim orice ni se arunca de acolo.

[ory]

Sa stii ca eu uneori imi cer iertare de la puiutul meu,il iubesc si-mi cer iertare daca-mi dau seama ca l-am suparat si lovir fara ca macar sa fie tocmai impertuos necesar(ci din nerabdare).Si-i sarut manutele si-i spun;"iarta pe mama manute sfinte!!!,iarta-ma pui!!!".
Fiindca,cu-adevarat,noi mamicile ne mai si descarcam pe copii nostri problemele proprii,nelinistile si rabdarea sau nerabdarea cu care traim fiecare zi,iar ele ca niste fiinte absolul nevinovate ni se supun si cad uneori victimele maniei parintilor.
Dar este si foarte adevarat ca este imposibil sa poti educa,copilul ca la carte,cum se spune...pentru ca sunt clipe,ceasuri,zile si ani adunate-n rabdarea ce implica educarea si cresterea copiilor,iar copii sunt fiinte rautacioase uneori iar rabdarea nu e fara fund.
Oricum,sa de Dumnezeu cat mai multa intelepciune si putere parintilor pentru a-si putea creste copii cu raguinta,si sanatate la toata lumea.Cel mai dureros lucru este ,nu sa te doara pe tine ceva,ci pe copilul tau,de aceia tare bine ar fi ca fiecare parinte sa-si aminteasca acest lucru cand copilul face nazdravanii...pentru ca este sanatos si vioi!

[urzicuta]

F.corecta observatia ta Ory,nu se pot creste copiii ca la carte,fiecare dupa propria pricepere,oricum ne adjudecam toti statutul de parinti buni,si eu cad in butoiul cu duiosie de multe ori cu copiii desi nu este absolut necesar,dar asa cere sufletul de mama..dar cel mai adesea mi-am cerut iertare (si intelepciune )de la Dumnezeu pentru cum trebuie sa fiu ca mama.Nu ma bizui exclusiv pe carti sau pe parerile altora mai savanti decat mine ,ma bizui pe Dumnezeu si pe sfaturile(pentru mine pretioase )ale Sf,parinti.Sa va dea Dumnezeu copii extraordinari,buni crestini.Eu ma rog tot timpul la Sf.Nicolae si Sf,Stelian,la Maica Domnului pentru copilasii mei :):)si nadajduiesc ca nu fac greseli prea mari in educatia lor.:)