cuvinte de folos

[tabitha]

Despre Sfântul Ioan Gură de Aur, sărbătorit astăzi 13 Noiembrie :

"Ioan era foarte corect și neîngăduitor cu păcatul, din acest motiv, el vorbea liber și fără teamă, spunând lucrurilor pe nume. Din cauza libertății sale de limbaj, în sensul asprimii și al criticii familiilor bogate și foarte vicioase din capitală, a fost socotit iute și adesea ireverențios, asa cum arată istoricul Socrate, lucru ce i-a atras ura multora care i-au devenit dusmani. Dumnezeu nu s-a oprit cu darurile sale aici, ci i-a încredințat acestui al doilea Pavel, un talant mai covârșitor: arhieria."

Extras din cartea Arhim. Policarp Ghițulescu - Sfânta Scriptură și valoarea vieții liturgice în gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur.

[cristiboss56]

“Cititul cuvântului lui Dumnezeu trebuie să se facă în singurătate, pentru ca întreaga minte să se afunde în adevărurile din Sfânta Scriptură şi să se înfierbânte până la lacrimi; de la acestea omul se încălzeşte tot şi se umple de daruri duhovniceşti care bucură mintea şi inima mai tare decât orice alt cuvânt.”

“Dumnezeu e foc care încălzeşte şi aprinde inima şi străfundurile trupului nostru. De aceea, când simţim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni şi va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai faţă de El ci şi faţă de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din faţa căldurii Lui.”

“Trupul este un sclav iar sufletul este stăpânul, deci din mila lui Dumnezeu trupul este nevoit de boli, pentru că numai aşa slăbesc patimile şi ne întoarcem la omul dinlăuntru. Da, uneori bolile trupului sunt cauzate de patimile sale.”

“Cei care au hotărât să-I slujească Domnului Dumnezeu, trebuie să exerseze rugăciunea minţii închinată Mântuitorului şi să o rostească neîncetat: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”!

“Când ne cuprinde deznădejdea, să nu ne lăsăm robiţi. Mai degrabă întăriţi şi ocrotiţi de lumina credinţei, să spunem vrăjmaşului cu curaj: “Ce eşti tu nouă, tu care ai fost alungat de la faţa lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al răului? Tu nu ne poţi atinge pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stăpân nouă şi tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptă Crucea sa. Şarpe, te călcăm pe cap.”

[cristiboss56]

Posteşte pentru că ai greşit; posteşte ca să nu mai păcătuieşti; posteşte ca să câştigi tot binele; posteşte ca să nu pierzi nimic din ceea ce tu ai reuşit să câştigi.
Sf. Ioan Gură de Aur

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post.
Sf. Vasile cel Mare

[Marcel_Ionut]

“ Nu trebuie san e smerim fata de cei ce nu se smeresc, deoarece o vor exploata ca pe o slabiciune si, in consecinta, ne vor afunda mai rau. Cei renascuti in Duhul atunci cand il intanlesc pe un smerit, se smeresc si ei mai mult, in timp ce cei care nu sunt renascuti, atunci cand intanlesc un smerit, gasesc ocazia de a se sui in carca lui, de a se folosi de el “

( Arhimandritul Sofronie Saharov – de la Essex )


Recent l-am descoperit cat de tare este :X

[Ekaterina]

Si eu ma folosesc nespus de mult de scrierile Parintelui Sofronie. N-ai fi crezut ca un Parinte asa de mare ne recomanda acest lucru, dar cei ce au duhul discernamantului le inteleg pe toate corect. Am mai intalnit si la Parintele Arsenie Papacioc ideea ca smerenie nu inseamna umilinta. Foarte important, deoarece avem tendinta sa intelegem gresit anumite lucruri si sa nu ne mai raportam corect. Folositor cuvant ai postat.

[cristiboss56]

1 – Omul are multe nevoi urgente, are mai ales nevoie de trei condiții. De pâine, de carte și de Dumnezeu.
Pâinea îi este necesară de la nașterea lui. Cartea îi este necesară îndată după aceea. Dar Dumnezeu îi este necesar totdeauna.
2 – Marea mulțime a oamenilor unui popor sunt lipsiți în același timp de toate aceste trei urgențe: de Pâine, de Carte și de Dumnezeu.
3 – Omenirea aceasta lipsită a avut și mai are încă mulți binefăcători care s-au străduit și se străduiesc să le dea oamenilor lipsiți pâinea trupească, să le dea cartea minții. Dar oameni care să li-L dea pe Hristos – sunt prea puțini.
4 – Pâinea este de cea mai urgentă nevoie tuturor căci fără ea mor trupește. Cartea este și ea necesară sufletului căci fără ea pier și rătăcesc în beznă. Dar Hristos este de cea mai urgentă nevoie tuturor fiindcă fără El nici pâinea nici cartea nu folosesc prea mult.
5 – Hristos ne poate da și pâinea și cartea, dacă Îl căutăm pe El întâi. Dar nici pâinea nici cartea nu ni-L poate da totdeauna pe Hristos.
6 – Iată toți cei care L-au căutat și L-au aflat cu adevărat pe Dumnezeu, nu duc lipsă nici de pâine și nici de carte. Hristos le-a dat împreună cu El și acestea, dar spre binecuvântare nu spre osândă.
7 – Iată însă că cei care au căutat numai pâinea, ori numai cartea și nu pe Hristos, cu cât le-au aflat pe acestea mai mari și mai moi, cu atâta s-au depărtat de calea mântuirii, uscându-și cu atât mai mult sufletul cu cât își îngrașă tot mai mult trupul.
8 – Nici un om nu-i chiar fără nici un dar, fără nici un talent. Unii și l-au descoperit și îl folosesc lucrând cu el frumos spre slava lui Dumnezeu și binele semenilor lor.
9 – Alții nu și l-au descoperit încă. Au în mână o unealtă dar stau fără lucru pentru că nu știu că o au și că pot lucra frumos cu ea.
10 – Lucrul este mult, oameni nevoiași sunt mulți și nevoia de lucrători este mare. Nu stați fără lucru! Uitați-vă la mâinile voastre ce unealtă v-a pus în ele Dumnezeu. Puteți da oamenilor bucățica unei pâinișoare, ori lumina unei cărți? – nu stați fără lucru, dați-le!
11 – Dar poate pâine n-ai să dai, carte nu știi să dai, – dar nici pe Hristos nu-L poți da, dacă L-ai aflat și Îl ai pe El?
12 – Pâine poate n-ai totdeauna, carte la fel, – dar dacă spui că Îl cunoști pe Dumnezeu și L-ai primit pe Hristos – atunci din El ai de-ajuns și nu-ți scade oricât dai și ori la câți ai împărți. Pâinea îți scade, de carte poate nu-i nevoie, dar Hristos nu scade și El lipsește tuturor.
13 – Ispititorul ne va pune și el multe piedici și ne va strica multe planuri bune, dar datoria noastră este să nu obosim și să nu deznădăjduim în facerea binelui pe care îl știm și îl putem.
14 – Fiecare om are o nevoie specifică a sa și fiecare suflet poate avea o altă fire și o altă condișie decât altul. Dar nevoia de Hristos o au la fel cu toții – și Hristos are pentru fiecare suflet exact ceea ce îi lipsește lui, numai dacă noi știm să le înfățișăm ceea ce ei simt că au nevoie de la Hristos.
15 – Cea dintâi și cea mai mare nevoie de la Hristos ce o are fiecare suflet este nașterea din nou. Nici pâinea, nici cartea, nici sănătatea, nici libertatea, nici familia nu sunt atât de necesare ca nașterea din nou, adică primirea lui Hristos și trăirea în El.
Toate celelalte zerouri capătă valoare numai atunci când acest 1 – Hristos – este pus în fruntea lor.
16 – Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, poezia și cântarea Domnului sunt mijloacele totdeauna la îndemîna fiecărui credincios, cu care Îl poate duce pe Hristos la oameni și pe oameni la Hristos.
17 – Un verset din Evanghelie, o cântare sau o poezie nu-i greu să ni le strângem fiecare din noi și să le avem la îndemînă de fiecare dată când vedem un om fără de Hristos – și Duhul ne îndeamnă spre el.
18 – Când vine la noi vecina ori vecinul și are nevoie de o pâine, de un ban ori de vreo unealtă și se grăbește să ți le ceară și te grăbești să i le dai, grăbește-te mai întâi să I-l dai pe Hristos de care el poate fără să știe are și mai multă nevoie.
19 – Când te grăbești pe drum și întâlnești pe cineva ca să schimbi două vorbe tu cu el ori el cu tine, nu pleca tu ori nu-l lăsa pe el să plece, înainte de a-i spune cald, blând, înțelept și clar despre graba și nevoia cea mai mare pe care o avem cu toții după Hristos.
20 – Înainte de a te grăbi la tren, grăbește-te la Hristos. Înainte de a te grăbi la muncă, la odihnă, grăbește-te la Hristos. Înainte de orice grabă, grăbește-te la Hristos și înainte de orice trebuință, câștigă-L pe El.

[tabitha]

"Se cade și celui ce nu face fapta bună să învețe pe alții fapta bună, că lipsa faptelor sale o împlinește folosul cuvântului".

Sfântul Isaac Sirul

[cristiboss56]

,,Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească…. Căci blândeţea şi înfrânarea este fericire şi nădejde bună pentru sufletele oamenilor”(Sf. Antonie cel Mare); ,,Blândeţea constă în aceea de a nu te lăsa stăpânit de nici o pornire de mânie, în a trăi mereu în pace”; ,,Sârguiţi-vă să căpătaţi blândeţea, pentru că cel blând se împodobeşte cu toată fapta bună, dacă este ofensat se bucură, dacă este mâhnit se bucură”(Sf. Efrem Sirul); ,,Atâta vreme cât este numai o bănuială a răului şi că teama ce avem de el nu este întemeiată pe dovezi sigure şi neîndoielnice, până atunci să ştim a folosi mijloacele blândeţii, decât de a ne grăbi în vreun fel”; ,,Blândeţea temperează şi moaie sufletele, pe când asprimea le sălbăticeşte şi le semeţeşte”(Sf. Grigorie de Nazianz); ,,Ce este blândeţea? Blândeţea care duce la fericire. Căci nu orice blândeţe este virtute. Este o blândeţe din fire, care nu e decât încetineală, slăbiciune de duh… Blândeţea este o înclinare obişnuită, statornică, în a înnăbuşi asalturile ispitelor. Această trăsătură(de a înnăbuşi asalturile ispitelor) va putea fi prinsă mai lesne prin lucruri contrarii. Pentru a judeca precum se cuvine, trufia, invidia, ura, faceţi-le să stea faţă în faţă cu modestia, cu bunăvoinţa, cu iubirea”(Sf. Grigorie de Nissa); ,,Mai bună este blândeţea decât orice fel de voinţă…. Contra răului trebuie multă blândeţe”; ,,Blândeţea nu este bună în orice împrejurare”; ,,Dacă noi am fi blânzi şi îngăduitori, am putea fi nebiruiţi de nimeni şi nici un om, fie mare, fie mic, n-ar putea să ne vatăme vreodată. Blândeţea purcede dintr-un suflet măriminos şi dintr-o cugetare sănătoasă”; ,,Când te îngrijeşti de mântuirea altora, atunci porunceşte cu autoritate şi îngrijeşte-te, căci aici nu mai e nevoie de blândeţe, ci de autoritate, ca nu cumva să se vatăme lucrul obştesc”; ,,Nimic nu este tare ca moderaţia şi blândeţea”; ,,Nu numai faţă de fraţi, ci faţă de toţi oamenii trebuie îndreptată blândeţea”(Sf. Ioan Gură de Aur); ,,Mergătoare înainte a oricărei cugetări smerite este blândeţea”; ,,Blândeţea este o stâncă, care se înalţă spre marea inimii şi de care se sfarmă toate valurile ce se izbesc de ea, singură ea rămânând neclintită”(Sf. Ioan Scărarul); ,,Omului blând îi foloseşte credincioşia, căci îl face să nu ispitească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să nu se rănească prin neascultare deasă”(Marcu Ascetul)

[tabitha]

"Omul dinafara nu este decat o oglinda a celui dinauntru" (Sf. Macarie cel Mare).

Din editorialul apărut azi pe site, un îndemn spre a nu ne lăsa purtați de patimi și de judecăți pripite.

http://www.crestinortodox.ro/editori...os-138458.html

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=sy2SzXfnz4Q