cuvinte de folos

[cristiboss56]

Smerenia atrage asupra noastra mila lui Dumnezeu si ajutor in treburile noastre. Mangaierea duhovniceasca pe care ati dobandit-o nu poate sa ramana neschimbata pentru mult timp: ea este trimisa din cand in cand, ca sa fim intariti in ispite; cei care au agonisit smerenia se desfateaza mai mult de ea, insa, oricum, harul lui Dumnezeu ii cerceteaza si pe ei cu ispite, potrivit masurii lor, ca nu cumva in urma primirii mangaierilor duhovnicesti sa se mandreasca. Cu atat mai mult noi, cei neputinciosi, avem nevoie de focul ispitelor, ce arde maracinii patimilor noastre. Va tulburati ca in timpul rugaciunii nu va puteti aduna gandurile, ci va imprastiati. Sa stiti ca rugaciunea fara imprastiere este partea celor desavarsiti, iar noi, cei neputinciosi, care ne aflam in lupta cu patimile, trebuie sa ne adunam gandurile ce ratacesc, si sa ne smerim atunci cand ne bantuiesc gandurile, si sa nu ne tulburam nicidecum, pentru ca tulburarea ii da vrajmasului putere sa se inarmeze si mai mult impotriva noastra, pe cand smerenia il alunga.Daca am avea intotdeauna rugaciune curata, fara imprastiere, tot n-am scapa de gandurile slavei desarte si mandriei, pe care vrajmasul le-ar aduce negresit asupra noastra. Aduceti-va aminte ca Dumnezeu primeste rugaciunea celor smeriti.
Intrebati ce rugaciuni sa cititi zi de zi. Nestiind care este situatia din casa dumneavoastra, care va sunt indeletnicirile si puterile, nu va pot spune intocmai – dar daca va vine la indemana va propun urmatoarele: dimineata sa cititi rugaciunile diminetii, iar daca aveti timp – o catisma sau o slava; seara – rugaciunile celor ce merg spre somn-de-a lungul zilei, dimineata sau seara, canonul Maicii Domnului si cel al ingerului pazitor; sambata – acatistul Maicii Domnului, iar duminica acatistul lui Iisus, cate un capitol din Apostol si din Evanghelie, precum si cateva metanii.Toate acestea sa le savarsiti cu smerenie, fara sa ganditi: „bine fac”, cum gandea fariseul. Daca in urma unor piedici sau chiar si din lenevire nu reusiti sa impliniti vreo parte din aceasta pravila, nu trebuie nicidecum sa va tulburati, sa va trandaviti si sa cadeti cu duhul, ci trebuie sa va smeriti si sa va socotiti mai prejos decat toti“.

[glykys]

Cu cat iubeste cineva mai mult pe Dumnezeu, cu atat sporeste in iubire si pentru ceilalti oameni. Ii iubeste cu sfintenie, cinstire si pretuire, ca pe niste chipuri ale lui Dumnezeu.
Cand cuiva ii lipseste caldura launtrica, va fi inghetat si rece, chiar si vara.


Par. Amfilohie Makris

Părintele Paisie Aghioritul

Pentru ca să ajute Dumnezeu, omul trebuie să se străduiască pe cât îi stă în putinţă. Adică sunt lucruri pe care trebuie să le facă omul însuşi, ca să ajute apoi Dumnezeu. În nici un caz nu poate fi ajutat, dacă el însuşi nu vrea să se ajute pe sine.â

Banca lui Hristos dă o dobândă foarte mare. Dar cum vom ridica bani, dacă nu am depus nimic în bancă?

Pe cât poţi, să umbli smerit. Tot ceea ce faci, să faci cu sârguinţă, pentru Hristos, iar nu pentru a plăcea oamenilor sau din slavă deşartă, ca să auzi „bravo” de la oameni.

[Ekaterina]

Voi intrebati: „Doamne, Doamne, oare usor este sa fii prigonit? Oare usor este sa mergi prin usa cea stramta si pe calea cea pietroasa?” Voi intrebati cu nedumerire, poate ca in inima voastra se strecoara indoiala: „Oare chiar este usor jugul lui Hristos?” Iar eu va spun: „Da, da ! Usor, din cale-afara de usor”. Dar de ce usor ? De ce este usor sa mergi in urma Lui pe calea cea spinoasa ? Fiindca nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va insoti insusi Hristos; fiindca harul Lui cel nemasurat iti va intari puterile cand te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui, fiindca El insusi te va sprijini, te va ajuta sa porti aceasta sarcina, aceasta cruce.

Sfantul Luca al Crimeii

[glykys]

Orice amanare a intoarcerii catre Dumnezeu este periculoasa, ea putand sa nu se mai implineasca vreodata. Mantuirea nu este un lucru care se planifica ori care are nevoie de lucruri exterioare. Nu! Singurul lucru de care avem nevoie pentru a pune inceput bun mantuirii noastre este gandul hotarat de a nu mai savarsi pacatul si de a inmulti dragostea lui Dumnezeu.

Gandul de a pune inceput mantuirii noastre nu are nevoie de timp, el fiind mai presus de timp. Intr-o clipa doar, talharul de pe Cruce s-a invrednicit de Rai. Aici si acum este momentul cel mai favorabil al mantuirii noastre. Aici, nu in alta parte; acum, nu altadata.

Crezand in cuvintele lui Dumnezeu si sfidand asa-zisa "intelepciune" a acestei lumi cazute, primim de la Dumnezeu putere duhovniceasca si ajungem sa implinim in viata noastra "cele cu neputinta la om", insa cu putinta la Dumnezeu (Luca 18, 27).

http://cristiboss56.blogratuit.ro/

[glykys]

"Despre scoala, ieri si azi" - interviu cu doamna Catalina Velculescu, prof. univ. si cercetator al culturii medievale, autoarea cartii "Nebuni intru Hristos".

http://www.ziarullumina.ro/articole;...ri-si-azi.html

[glykys]

Articolul de astazi de pe site imi place in mod deosebit

http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-137131.html

BUCURIA… Cati dintre noi sunt bucurosi de intalnirea cu aproapele, sau cu oamenii pe care ii vom intalni pe parcursul vietii? Am devenit reticenti la orice lucru nu este pe placul nostru, neglijand faptul ca eu pot fi o bucurie pentru celalalt daca el nu poate sa fie o bucurie pentru mine. Suntem intemnitati in propriile standarde ce ne lipsesc de libertatea iubirii, vrem cu tot dinadinsul sa fim noi "modele" fratilor, dar nu de bucurie sau iubire…

BINECUVANTAREA… Binecuvantam pe Dumnezeu pentru toate cate ne-a daruit si ne bucuram? Pentru oamenii pe care i-a pus in jurul nostru? A multumi binecuvantand inseamna recunoastere, stare de Har si inceputul iubirii… Piatra pe care putem sta noi si cei ce sunt cu noi. Putem lua exemplul Sf. Ap. Pavel care scrie: "multumesc totdeauna Dumnezeului pentru voi…" (1 Cor. 1, 4), si “caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.” ( Rom. 14, 8)

INDEMNURI PENTRU INDREPTARE… Personal nu sunt de acord cu cearta sau pedeapsa, dar nu ajuta nici sa accepti totul tacand mereu. "Tragedia omenirii contemporane consta in faptul ca ea priveste pe omul bolnav, ca pe un om normal". (Pr. Mihail Nedelski). Multi vedem strambatatea in care crestem fara sa facem ceva, dar poate ca prin sinceritate si prietenie pot ajuta la indreptare, exemplul trairii fiind cea mai buna predica sau marturie. Daca nu pot vorbi, pot da exemplu cu viata duhovniceasca.

RUGACIUNE PENTRU AJUTORUL DOMNULUI… Daca nu pot da exemplu cu viata duhovniceasca, ma pot ruga pentru mila Domnului "si Duhul vine in ajutorul slabiciunii noastre" ( Rom. 8, 26). Nu exista lucru mai mantuitor ca rugaciunea pentru ceilalti. Nu este numai “ cea mai buna pregatire pentru impartasanie” (Pr. Al. Schemann), dar este si calea prin care pot ajunge la Iubire, la iubirea aproapelui…

DORINTA DE A-I REVEDEA… Si iubind aproapele, sunt in permanenta cu o stare de dor cu nadejdea reintalnirii. Este o stare de trezvie a sentimentelor mantuitoare: bucuria cunostintei, speranta revederii, dorinta de a fi bine…

[Ekaterina]

Nu tanji catre ceva cu nesimtire si fara rabdare, ci toate le savarseste bine cumpanit. Toate sunt mai folositoare si mai cu temei cand se dobandesc intru intelepciune si rabdare. Daca toate s-ar implini de indata dupa dorinta ta, niciodata nu ai putea ajunge la cunostinta neputintei tale, niciodata nu ai castiga nimic pentru folosul sufletului tau, ci pe toate le-ai savarsi impotriva acestui folos. Iata de ce, Atotvazatorul Dumnezeu, miluind si crutand faptura Sa si ingrijindu-se de folosul fiecaruia, nu iti da totdeauna dupa voia ta, ci cel mai adesea impotriva, spre calauzirea ta, ca tu, innoindu-ti cunostinta slabiciunii tale, sa nu fii imputinat cu sufletul, ci smerit, plin de rabdare si umilinta.

[glykys]

După fiecare nuntă basmele tac. Au făcut o nuntă mare si au tăcut… Ce au făcut zmeii până la nuntă e nimic fată de ce-ti face bărbatul sau nevasta după nuntă. Aici este marea incercare, aici să vedem cine trece prin probleme acelea astfel ca la adânci bătrânete să se tină de mână si să moară unul după celălalt pentru că nu stiu să trăiască unul fără celălalt.

Acest lucru se face cu jertfă. După ce trece iubirea asta de deasupra care e «pentru că…» („Te iubesc pentru că ai ochii albastri, te iubesc pentru că esti frumoasă…”), vine deceptia: „I-a uite, nu-s ochii albastri, isi punea picături nu stiu de care, că are lentile de contact. Vai de mine că nu e asa de blândă, să vezi cum face când e furioasă.” Cineva imi spunea: “E ingrozitor, nu incap in pat, eu aveam un pat dublu singură si acum am un pat mic si cu ăsta lângă mine… si sforăie, se intoarce cu spatele la mine. Când ne iubeam si mă privea in ochii era altfel”. Asa e! Pe vremea aceea era altfel, acum e altfel: sforăie si ii dai un ghiont să se trezească - vine ura. Nu mai tace ca să adorm si eu; apoi vine iubirea: săracul că e obosit, să nu cumva să-l trezesc, ce dacă sforăie. Te apuci si sforăi si tu lângă el. Iubirea-i lucru mare, nu se impiedică in lucrurile acestea.

Nu potrivirea trebuie să ne intereseze, desi trebuie să avem interese in comun. Dacă interesul meu e spre literatură, spre artă, spre frumos sigur că, dacă mă voi căsători cu cineva care e foarte interesat de cârnăciori, s-ar putea să avem conflicte mari. Dar si atunci se poate. Mai mănânci si tu un cârnăcior, mai citeste si el o carte si se face. Unde e dragoste totul e posibil. Totul e să cerem dragoste.

Când te pomenesti că ai gresit, faci ca omul acela care s-a dus la Muntele Athos să intrebe cum să se mântuiască si părintele i-a zis: “Să-l iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele”. Zice: ”Păi, nu pot asta, am incercat si nu pot. Pe Dumnezeu nu-L iubesc deloc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc, iar pe aproape nu pot să-l sufăr. Trebuie să fie altă tehnică, ceva mătănii, ceva rugăciuni, ceva trebuie să fie, post.” S-a dus la altul, tot asta i-a spus si după vreo zece si-a dat seama că nu are nici o sansă si zice: “Ce mă fac? A, stiu ce am fac! Am să mă port de parcă l-as iubi pe Dumnezeu si pe aproapele timp de 15 ani” – e o poveste spusă de părintele Sofronie, dar care e adevărată. După 15 ani i-a dat Dumnezeu harul iubirii. Mai incercati-o si pe asta: ia să mă port eu de parcă l-as iubi pe sotul meu. Sunt unii care spun: „Dacă as simti credintă către Dumnezeu.” Ce ai face? Fă acum ce ai face dacă ai simti. Ce ar fi? Si atunci se vindecă nesimtirea.
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Maic...20acesteia.htm

Eu as spune mai degraba ne-simtirea...:)