Pedeapsa pentru pacate

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

Este foarte greu să te pronunţi pentru altcineva, pentru situaţia in care se află la un moment dat cineva şi cel mai bine ştie tot Dumnezeu, ce şi cum. Important ca Dumnezeu stă , de vrem, in mod tainic de vorbă cu noi, cu fiecare in parte. Fiecăruia in parte ne vorbeşte. El nu ne vrea nişte "morţi" , vii , ci nîşte participanţi vii şi activi in dialogul pe care il purtăm cu El. Ne-a dat discernământ, inteligenţă, răbdare pe care trebuie să le folosim in bine şi spre binele nostru. Revolta şi nedumerirea din mintea şi sufletul nostru, vor avea potolire şi lamurire la un moment dat, un moment ce numai El ni-l dă. Suntem de multe ori nerăbdători şi neântelegători , iar acolo unde răbdare nu-i , nici pocăinţa nu se va infiripa , find legaţi mult prea mult de cele lumeşti si cele materîale. Să căutâm să fim puţin deasupra firii noastre şi să păstrâm comuniunea cu Dumnezeu şi cu siguranţă mintea va avea răspunsuri la cele ce acum ne par de neânţeles.

[carmina]

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

În prealabil postat de carmina

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

Era un exemplu aleatoriu.Discutăm despre "Pedeapsa pentru păcate" şi am dorit să abat puţin discuţia de la teoretic la practic căci, viaţa din păcate,viaţa adevărată este o tăvălire permanentă în noroiul păcatelor, iar dacă suntem atât de nefericiţi,atât de trişti şi de săraci sufleteşte este pentru că suntem foarte departe de Dumnezeu şi de cele mai multe ori privim pe cei de lângă noi de pe poziţia fariseului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

Da , foarte bun exemplul dat de tine ! Mai cam toţi trecem prin momente mai puţin plăcute sau prin momente efectiv foarte grele, de cumpănă , când disperarea şi lacrima sunt de neoprit . Ştiu, sunt om şi am trecut prin viaţă prin multe incercări , iar de lacrimi nu am dus lipsă. Dar toate au fost din vina mea ! O spun acum , dar atunci , mintea mi-era intunecată şi toate , aproape, de neânţeles. Atata spun : să avem incredere şi sa-nvăţam din fiecare incercare, să avem mintea la Invăţăturile şi Pildele lasate, să fim cei mai aspri critici ai noştri , să fim cinstiţi cu noi inşine , dând la o parte orice masca şi sclifoseală inutilă şi vom vedea atunci mult mai clar in noi inşine şi-n jurul nostru. Aşa să ne ajute Dumnezeu !+

[carmina]

poate ca nu mi-am ales bine cuvintele,am judecat si nu trebuia.
tot ceea ce doresc sa spun este ca daca vrem ca cel de langa noi sa se schimbe,trebuie sa ne schimbam noi insine mai intai;multe lucruri stau in puterea noastra,dar de cele mai multe ori nu le vedem,nu le apreciem la justa lor valoare.
oare nu spunem atunci cand ne rugam:"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri ?"

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

poate ca nu mi-am ales bine cuvintele,am judecat si nu trebuia.
tot ceea ce doresc sa spun este ca daca vrem ca cel de langa noi sa se schimbe,trebuie sa ne schimbam noi insine mai intai;multe lucruri stau in puterea noastra,dar de cele mai multe ori nu le vedem,nu le apreciem la justa lor valoare.
oare nu spunem atunci cand ne rugam:"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri ?"

Ori şi cât ne-am feri, tot mai greşim ! Nu, ai pus punctul pe I foarte bine şi ai dat un exemplu, fără a da nume , ceea ce se incadrează ca exemplu general , nu ca judecată in sine a cuiva. Dumnezeu de ne-ar ierta doar cât reuşim noi a ierta cu adevărat intr-o viaţă, departe şi de neatins ar fi şansa mântuirii noastre." Doamne, Dumnezeul meu, fi milostiv şi nu-mi socoti toate păcatele mele. Amin ! "

[carmina]

nu pot incheia discutia de mai-sus fara a scrie si epilogul;chiar daca,aparent,nu are legatura cu pacatul si pedeapsa ulterioara,as dori sa transcriu cuvintele Parintelui Staniloaie privind schimbarea din noi si efectul acesteia asupra semenilor nostri.

Parintele Staniloaie vorbeste despre “Sfintenia,transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului” in cartea “Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant” astfel:
“Sfintenia este stralucirea unei persoane transcendente care ni se reveleaza pentru a ne ridica la ea.Suntem impinsi sa ne depasim starea de pacatosenie pentru a putea ramane in fata ei,in timp ce aceasta iradiere ne face constiinta personala mai sensibila si mai constienta de pacatele noastre.Sfintenia lui Dumnezeu apare ca invadarea constiintei omului de catre o instanta suprema,transcendenta,care face sa nasca in noi o vointa de curatie si o aspiratie spre mai multa maretie.Smerenia si dorinta de curatie astfel suscitate sunt adevarata cunoastere de sine.(…)
Numai o constiinta superioara poate trezi o alta constiinta,numai lumina dumnezeiasca poate ridica constiinta omului pana pe treapta cea mai inalta facand totodata evidenta nimicnicia ei.(…)
Aceasta curatie dumnezeiasca,desavarsita,nu face numai sa trezeasca rusinea noastra,ea ne si atrage.Nu produce numai frica,ci si bucurie,caci despuierea fiintei noastre a descoperit odata cu pacatul si ceea ce este bun in noi;a trezit vointa noastra de a ne curati de pacat pentru a placea constiintei divine.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant ne-a dat posibilitatea de a ne curati,de a iesi din rautate;putem parasi somnul pentru o existenta vie,scoasa din izvorul intregii existente,persoana lui Dumnezeu,in ardoarea iubirii Lui.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant nu ne-a alungat definitiv,ci a trezit in noi dorinta de a ne curati.Ne simtim fericiti pentru ca suntem despovarati de o greutate purtata inconstient si eliberati de o piedica in calea vietii noastre depline.(…)
Crestinismul a revelat aptitudinea fiecarui om pentru sfintenie si cea a lumii intregi de a reflecta sfintenia.(…)
Sfintenia este transparenta lui Dumnezeu si a constiintei Lui in mintea omului si transparenta mintii omului umplute de lumina Sfantului Duh care se reflecta prin intermediul trupului sau si iradiaza de jur-imprejur.”

incercand sa schimbam pe cei de langa noi,incercand sa pretindem celorlalti ceea ce noi nu putem oferi,este greu de crezut ca vom reusi vreodata.
adevarata schimbare in bine a celor din jurul nostru se pare ca este conditionata de schimbarea noastra interioara.

[carmina]

fireste,Parintele vorbeste despre sfinti;dar,in masura in care noi ne schimbam viata,in sensul ca incercam sa ne apropiem mai mult de Domnul,aceasta schimbare a noastra se poate vedea si in relatiile cu cei din jur.

[carmina]

“Frate,ai experiat vreodata o mare bucurie?Acesta a fost Duhul Sfant.
Ai experiat oare-in vreme ce te bucurai de o multumire deplina in treburile lumesti-vreun dor mistuitor pentru cele ceresti?Acesta a fost Duhul Sfant,care-ti vorbea chemandu-te la Sine.(…)
Frate,nu ti s-a parut adesea ca intreaga lume,cu toate lucrurile ei cele bune,nu face nici cat o lumanare,si ca tu vrei doar sa cazi in genunchi si sa te rogi pentru o mangaiere cereasca?Acesta e Duhul Sfant care-ti atinge sufletul.
Frate,atunci cand Duhul Sfant iti atinge sufletul,cunoaste ca,atunci,intreaga lume iti va aparea intr-o lumina diferita,asa cum in noapte lumea noastra materiala este foarte diferita de aceea ce este luminata de soare,cand totul se vede limpede si e usor de vazut.
Frate,in clipe de tristete adanca,n-ai experiat oare simtaminte de mangaiere binefacatoare si pace,ca o adiere calda,neasteptata,vestitoare a apropierii primaverii,in mijlocul gerului iernii?Este Duhul Sfant,Care te-a mangaiat,caci El este Mangaietorul.
Frate,n-ai experiat un simtamant neasteptat de dragoste arzatoare pentru Dumnezeu,pe Care,desi nu L-ai vazut si nu-L poti vedea si nu-L poti cunoaste cu mintea,n-ai simtit apropierea Lui prin omul tau launtric,n-ai strigat din inima cu lacrimi:”Al Tau sunt eu,mantuieste-ma!(Ps.118:94)?
Acesta este Duhul Sfant.Dragostea Insasi te-a luat sub acoperamantul ei.”

“Frate al meu,tie iti zic:si tu esti biserica a lui Dumnezeu,dupa cuvintele lui Pavel:”…trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi,pe care-L aveti de la Dumnezeu si voi nu sunteti ai vostri(ICor.6:19).Cum s-ar spune tu nu-ti mai apartii,ci esti al lui Dumnezeu;esti al Domnului Iisus Hristos,Care te-a mantuit cu mare pret,scumpul Lui Sange,prin care te-a rascumparat pentru Sine(cf.Fapte 20:28).Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu.Duhul Sfant locuieste in tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte.
Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul,nu te intrista!sau,mai degraba:da,intristeaza-te,dar nu deznadajdui,caci Dumnezeu iti vede slabiciunea:”Carnea este neputincioasa” asa ti-a zis,in bunavointa Sa Facatorul tau(Mt.26:41).Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute,si sunt facute din piatra,caramida,marmura,fier-materiale mult mai tari decat trupul tau care,ca urmare a caderii,transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau cel nemuritor.(…)
Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi un templu al lui Dumnezeu,si ca Duhul Sfant nu numai sa nu se departeze niciodata de la tine,ci sa te si innoiasca,sa te intareasca,sa te sfinteasca si sa te umple cu har.
(…)Scrii ca asupra ta au venit necazuri,ca ai suferit jigniri si ca n-ai nici un sprijin din nici o parte.Nu te intrista.”Luati seama sa nu va speriati (Mt.24:6).Iar dupa cuvintele Apostolului:”Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca.Dar credincios este Dumnezeu;El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti(ICor.10:13).Valurile lovesc stanca,vantul aduce val dupa val,dar piatra sta neclintita pentru ca este piatra.”

(”Cugetarile unei inimi smerite” - Editura Cartea Ortodoxa / Editura Egumenita)

[patinina34]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Stim bine ca Dumnezeu ne iarta orice daca de pocaim sincer. Si ne iarta iarasi si iarasi, pana ce reusim, cu ajutorul Lui, sa ne dezpatimim.

Citeam undeva ca pacatele sunt sterse, insa de-a lungul vietii vom fi pedepsiti intr-un fel sau altul pentru greselile noastre. Asa este?

La fel se poate pune problema pentru urmasii nostri: vor fi ei pedepsiti pentru pacatele noastre, chiar daca ne-au fost iertate?

In Biblie Mantuitorul ne spune ca pacatele spovedite si daca este tinut canonul respctiv( aici canon trebuie inteles in sensul de pocainta, regret amarnic pentru ceea ce am facut) vin iertate, nu se rasfrang asupra urmasilor nostri.

Referinte si scurt rezumat:
[COLOR=blue]Faptele Apostolilor 13:38[/COLOR] spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”

Ce este iertarea pacatelor?
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea [COLOR=blue]Eclesiastul 7:20[/COLOR] se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. [COLOR=blue]Epistola întâi a lui Ioan 1:8[/COLOR] spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu ([COLOR=blue]Psalmul 51:4[/COLOR]). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora ([COLOR=blue]Matei [/COLOR][COLOR=blue]25:46; Ioan 3:36[/COLOR]).

Iertarea – Cum s-ar putea obţine?

Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! [COLOR=blue]2 Petru 3:9[/COLOR] ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.

Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din [COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR] spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos ([COLOR=blue]Ioan 1:1,14[/COLOR]). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 [COLOR=blue]Corinteni 5:21[/COLOR] ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. [COLOR=blue]1 Ioan 2:2[/COLOR] proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii ([COLOR=blue]1 Corinteni 15:1-28[/COLOR]). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din [COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR] este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”

Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. [COLOR=blue]Efeseni 1:7[/COLOR] spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! [COLOR=blue]Ioan 3:16-17[/COLOR] conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Iertarea – este chiar atât de uşor să fie primita?

Da, este chiar atât de uşor!
Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, am gasit odata o rugăciune simplă care te va ajuta insa totuşi este important de stiut faptul ca rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. [COLOR=blue]Numai credinţa[/COLOR] în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea.
Aici este rugaciunea mentionata mai sus:

[COLOR=purple]"Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
[/COLOR]


Problema este cu pacate "uitate" (nespovedite prin uitare/sau chiar in mod intentionat)sau totusi spovedite fara destula pocainta si parere de rau, cu acest tip de pacate problema este alta.

Canoanele neimplnite - este un alt aspect.

Pacatele de moarte - astea din nou sint o alta categorie de pacate care nu vin iertate(referinta la cele impotriva Duhului Sfant).

Si ca o concluzie la putinul spus aici despre acest topic:

[COLOR=purple]Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru.
[/COLOR]
[COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR]


Deci mare atentie!