l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de gabriela8

" Nu judeca pentru a nu fi judecat!"

eu vreau doar o explicatie atat, nu judec.
dar faza este ca nu stie nimeni, trist, foarte trist.

[Delirul]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

ma interesa explicatia duhovniceasca cea politica o stim cu totii, deci repet d c asta nu pateste nimic care a ingenunchiat o tara?

Eu zau ca te inteleg ca treci prin momente grele, dar acum la cine te mai referi ?. Explicatia pe care ti-am dat-o nu a fost tocmai una politica a avut si substrat politic fiindca ai facut referire la o personalitate politica dar daca ai citit-o pana la sfarsit ai fi vazut ca scopul a fost altul decat sa fac tam tam pe astfel de teme pe care desigur ca deja le stim cu totii.

[Delirul]

A incerca sa cauti mereu vinovati nu te va ajuta la nimica, asta nu-ti va rezolva problemele. Crezi ca daca X sau Y pe care tu gandesti ca este vinovat de starea ta, chit ca s-ar putea sa nu fie dupa cum am incercat sa-ti explic in postul anterior, ala cu iz politic, ar fi pedepsit lucrul asta iti va aduce tie vre-un folos ?, sau iti va face bine ? Nu astfel doar te vei adanci si mai mult in depresii, incercand sa cauti mereu alti si alti vinovati pentru ati scuza probabil slabiciunea ta.

Mai demult am auzit o pilda "Odata traia un parinte cu mult har si la el veneau multi oameni de pretutindeni sa-i vorbeasca despre necazurile lor si sa-i sfatuiasca. In satul de unde era el traia un om foarte indaratnic cu porniri rele si mai tot timpul veneau la el oameni si i se plangeau parintelui ca respictivul le face numai neajunsuri si nu-l mai pot suporta. Asa azi asa maine ca la un moment dat cand venise la el cineva sa i se planga despre "rautaciosul "cu pricina parintele s-a maniat si i-au scapat vorbe prin care l-a judecat pe respectivul cum ca este un om rau si netrebnic. La un moment dat "rautaciosul" moare si in timp ce parintele statea la rugaciune apare un inger ce avea dupa el sufletul aceluia si-i spune parintelui "Daca ti-ai luat libertatea sa-l judeci cat era in viata inseamna ca te consideri in masura sa-l judeci si acuma, i-a spune ce ar trebui sa facem cu sufletul acestui nefericit sa-l trimitem in Rai sau la chinurile vesnice ?" si parintele cand a auzit acestea s-a albit la fata fiindca stia ca nu este un lucru usor sa condamni pe cineva pe vecie chiar daca aparent ar merita-o si si-a cerut iertare ca intr-un moment de slabiciune a spus lucrurile acelea.

Si eu am judecat adesea, am facut-o si in postul anterior cu ceva substrat politic, cand am spus despre unul ca este asa sau altfel insa cand ma gandesc la pilda aceasta zau ca parca nu-mi mai arde de asa ceva si ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa mi se intample si mie ceva similar ca parintele din acea pilda desi sunt departe de a ma considera vrednic de asa incercari.

[anita]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

este vb de nevroza cu atacuri de panica mai exact, te rog nu t baga daca nu stii prin ce trec, din bun simt nu imi minimaliza suferintele ca si cum sunt o idioata care isi exarcebeaza starile, nu esti in locul meu taci te rog.

Draga mea ,
Atacuri de panica am mai avut si eu ,imi era frica sa nu ma sufoc ,pentru asta ,parintele duhovnic mi-a spus sa fac bine sa citesc la psaltire.
Nu stii ca toate astea sunt de la diavol?
Mai este si autosugestia ,spui "ma simt bine ,nu am nimic ,sunt niste prostii"
Iti dai seama ca nu ai cum sa mori daca ai toate analizele bune.
Pentru Psaltire cere binecuvantare de la par.duhovnic ,eu am pentru a citi si simbata si duminica.
Ai timp pentru psaltire ,citeste cu atentie si dorinta de a primi ajutor ,ca si cum profetul ar vorbi pentru tine.
Psaltirea ar trebui sa nu ne lipseasca in vremurile astea ,plus ca dobandim spor la rugaciune ,putere de a ne ruga neimprastiat.
Ai vazut ce scrie David :"Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu "
Nu mai da vina pe altii ,asta este crucea ta ,pentru pacatele tale ,ale stramosilor ,dar Domnul are grija sa ne scoata din toate relele.
Doamne ajuta !

[ioanmaria]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Draga ingeras pazitor, eu sunt sigura, absolut sigura ca Il iubesti in continuare, si mult inca, esti doar obosita-obosita si necajita. Daca nu L-ai mai iubi ai mai fi atat de suparata pe EL ?
Iar dragostea pe care o simtim pentru El este tot darul sau si este o reflectie slaba-slabuta a iubirii Lui pentru noi. Este chemarea Lui. Deci fii sigura ca si El te iubeste, mai mult inca.

E ca atunci cand ne suparam pe cineva pe care il iubim si care ne iubeste, cand ne suparam pentru ca la un moment dat ni se pare ca/banuim ca vedem de la el un lucru care ne raneste. Dar cand aflam explicatia acelui lucru ne linistim, ne rusinam ca am putut sa credem asa ceva despre el si il iubim si mai mult pentru ca acela e mai bun decat putem noi sa concepem, adica mai bun de o mie de ori decat noi.
Iar acela care ne iubeste se grabeste sa ne copleseasca mai mult apoi cu iubirea lui pentru ca, chiar daca el nu a fost vinovat, sufera odata cu noi pentru suferinta noastra, sufera chiar mai mult pentru ca ne iubeste. Si pentru ca ne iubeste nici nu ii trece prin cap sa se supere ca ne-am indoit de el, ci se bucura ca totul s-a clarificat si putem fi din nou impreuna, se grabeste sa ne consoleze.
Mie mi s-a intamplat asa cu cineva pe care l-am acuzat in mintea mea pe nedrept.
Cred ca e la fel, numai ca acest El din situatia ta e infinit mai bland, iubitor, darnic si iertator, adica poti fi sigura ca nu se va supara si va fi mai capabil sa iti mangaie sufletul.

Daca i-ai spune direct Lui ce simti, tot ce ai scris aici, cu toata sinceritatea, aceste cuvinte dure, fara nici o frica ? Cred ca se va bucura ca ai incredere in El sa-i spui adevarul inimii tale, chiar tu banuind ca Il poti supara, dar arati ca Il iubesti atat de mult incat ai curajul sa Ii spui un adevar chiar dureros, dar adevar. Nu Il vei supara pentru ca El insusi este dupa cum stim cand ne rugam "Duhul Adevarului".

Suferintele nu vin numai ca pedeapsa a pacatelor noastre sau stramosilor nostri, asa spunea parintele Arsenie Boca in "Cararea Imparatiei", sunt si alte cauze.
Tot parintele mai spunea ca "Domnul pe cine iubeste cearta" si alti parinti spuneau ca suferim pentru ca ne iubeste si ne vrea aproape de El, vrea sa ne curete ca sa putem fi in El si El in noi. Si ca odata cu noi sufera si El, ca atunci cand primim o greutate si El e acolo langa noi sa ne ajute cand Ii cerem.
Si ca rasplata Lui, aici sau dincolo, este mult mai mare decat suferinta indurata de noi.

Suferim, de exemplu:
- ca sa ne intarim credinta;
- sa izbavim pacate ale stramosilor nostri pe care noi nu le stim, dar pe care curatindu-le ne mantuim mosii, dar si urmasii nostri - atunci Domnul ne da astea pentru ca are incredere, stie ca le putem duce, El stie ce putem noi daca Il chemam in ajutor si avem rabdare;
- necazurile cu rabdare aduc din strafundurile fiintei noastre la suprafata darurile tainice ale Duhului Sfant ascunse in noi la SfBotez, "talantii imparatiei", care ne ajuta sa ne descoperim menirea vietii noastre si sa ne apropiem de Domnul. Ne fac "aur lamurit in foc".

Ai incredere ca daca te-ai spovedit absolut sigur ai fost iertata. Suferinta indurata pe nedrept, fara a fi pedeapsa deci, cum este cazul tau, este cea mai pretioasa, caci ea este in intregime si pe deasupra de masura platita de Domnul - reflectia ei in dragostea Lui este darul cu supra-masura.

Ai incredere ca absolut sigur El a auzit toate rugaciunile tale, a primit zbaterea ta si sufera si El cu tine. Si iti pregateste ceva bun de tot.

Cand ai facut tot ce trebuie cum ai facut tu - spovedanii curate, pomelnice etc. - cand ai epuizat toate caile de actiune, parintele Arsenie spunea ca rabdarea pana in sfarsit este ea insesi o rugaciune.

Inima sus, ingeras pazitor, o sa fie bine, Domnul sigur este cu tine, iar tu sigur esti cu El.

[ioanmaria]

Iarta-ma ca revin, ingeras pazitor, citeste mereu ce povesteste antoradoi, abia dupa ce ti-am scris am vazut si eu. Marturia sa este mei de pret decat tonele scrise de mine, lungi si sacaitoare.
Citeste iar si iar. Cu drag,

[costel]

Cand iubesti curat, adica fara interese, nu te poti opri din iubire. Nu te poti satura de ea, doresti pe zi ce trece sa iubesti mai mult. Vin si momente cand simti ca durerile, suferintele pe care le porti sunt prea mari. Dar nu-i asa. Dumnezeu ne da cat putem duce.

Unora le este mai potrivit sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa sporeasca in iubire fara suferinta, altora prin suferinta. Noi, omeneste vorbind ni se pare nedrept acest lucru, dar in fata lui Dumnezeu lucrurile stau diferit de cum stau in mintea noastra.

Cere ajutorul lui si Il vei primi. Nu dispera.

[Marimira]

Slava Tie Doamne pentru toate!

Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor puterea de a trece peste incercarile vietii si de a ne mantui.
Ce frumos ca atatia oameni nu au trecut indiferenti pe langa starea ta sufleteasca, le-a pasat si toti au ajutat cum au putut, cu o vorba buna, cu o invatatura, poate o rugaciune macar scurta am putea si spune pentru tine...si in acest lucru se poate vedea dragostea lui Dzeu...a presarat in sufletele noastre sensibilitate, dragoste...dorinta de a ne mantui cu totii!
Eu pot spune cu sinceritate ca sunt in cunostinta de cauza referitor la aceste stari sufletesti- plus altele grele, si chiar m-am confruntat cu aceste probleme si cu multe alte situatii dificile ale vietii, care dureaza de ceva timp (cativa ani),si care par a nu se mai termina.....
Inevitabil iti pui problema de ce ti-este dat sa treci prin asa ceva, de ce tu , pana cand Doamne? etc...tot punand intrebari Tatalui noastru ceresc...si mie ...cred ca am aflat raspunsuri macar la unele dintre ele.Categoric toate aceste situatii ne sunt date spre a ne mantui...cum spunea cineva incercati sunt cei care sunt chemati la Rai...in vesnicie...nu la un rai pamantesc...deci se pune problema de a putea face fata incercarilor...de a depasi starile sufletesti f.grele...de a nu ne pierde...increderea in Cel Care ne-a facut si ne-a zidit in pintecele maicii noastre. Eu personal in ce ma priveste am ajuns la concluzia ca trec prin aceste stari deoarece nu stiu sa le primesc pe toate ca din mana Lui , a Creatorului, ca si pe o doctorie amara care chiar daca e amara si rea la gust o bei pt. ca stii ca-ti va face bine, mai tarziu isi va face efectul ...ca nu stiu sa ma smeresc ...ca totusi cred ca mi se cuvin lucrurile bune si de aceea nu stiu/ nu pot sa le primesc pe cele rele...
Intrebari (pt.mine fireste) de ce sa cred ca merit intotdeauna sa mi se intample lucruri bune???! Din ce sa invat suferinta? cum sa pot intelege durerea ca sa ii pot intelege cu adevarat pe cei care sufera? Umilinta din ce s-o invat? Cum sa fac sa nu cartesc? Apoi au venit unele raspunsuri ...Cel la care si firele de par din capul nostru sunt numarate, care tine Universul doar prin puterea gandului si a dragostei Sale, despre Care noi stim ca ne iubeste neconditionat...sa ingaduie sa ni se intample lucruri rele fara un scop mantuitor? pe care inevitabil il vom afla cand va veni timpul...Dzeu ni se descopera treptat pe masura dorintei , a sarguintei si a consecventei fiecaruia.Dar de ce sa credem despre noi ca meritam numai binefaceri si binecuvantari?! Da , am stari sufletesti f.grele...dar atunci cand imi spun..."daca Domnul asa a voit, asa a ingaduit...asa trebuie sa fie ...ele dispar ca prin minune....se aseaza linistea si pacea in sufletul meu...atunci chiar daca sunt constienta ca am multime de probleme grele ale vietii...familiale, sociale, materiale, nedemne de spus ca sa nu cadem in penibilul situatiei care se plange mai tare-dar reale-atunci cand imi spun Dzeu nu ingaduie toate acestea fara un scop mantuitor in final, El stie mai bine ce e bine pt. mine...atunci vine linistea simt ca pot trece peste toate acestea nevatamata!!!Nu as vrea sa para vorbarie goala....sunt experimentele mele sufletesti...dar a incerca sa ne smerim si sa acceptam orice ne trimite Dzeu, eu cred ca ne ajuta sa depasim momentele dificile si ne ajuta sa stabilim pacea cu noi insine, cu oamenii si cu Dzeu...la care trebuie sa ne raportam permanent pt.ca fara El nu se poate...El tine toate cu suflarea si cu dragostea Sa pentru toate! (dragoste neconditionata)....
Ma gandesc sa ne lasam modelati ca si lutul in mainile Creatorului, sa avem pururea pe buze Doamne faca-se voia Ta(si nu a mea)...de ce nu putem primi toate ca din mana Lui?Noi nu putem sti mai bine decat Dzeu ce e mai bine pt noi dar cred ca il jignim cumva tot explicandu-i ce ne doare ce ne lipseste - ceea ce El oricum stie mai bine decat noi.Dar noi dorim sa se faca voia noastra si nu voia Lui ca si cand noi am sti mai bine.A te lasa in voia Lui nu gresesti...a te incredinta voii Lui...Doamne oranduieste Tu viata mea cum stii mai bine! Pana la urma pricep ce vrea Dzeu cu noi.Sa ne lasam in grija Lui.Sfintii au avut vreo viata linistita, fara probleme, confortabila, lipsita de griji?de ce sa credem ca meritam mai mult decat sfintii?Retoric vorbind fiecare dintre noi putem crede ca meritam ce e mai bun...dar e bine sa primim cu seninatate si ce ne ofera viata daca se poate si cu bucurie ASA CA DIN MANA LUI DZEU!
Bunul Dzeu sa te ajute, sa te lumineze, sa te intareasca, sa-ti daruiasca sanatate, liniste sufleteasca, sa te binecuvinteze cu darurile Sale cele multe si bogate!

[Mosh-Neagu]

Eu am indraznit sa ma uit mai mult la reactiile celorlalti decat la necazul dragei noastre surioare. Si ma bucur fiindca vad atat de multi carora le pasa cu adevarat cand un om este in suferinta. Poate ca sunt si dintre acei care ei insisi au greutati mari, dar aici uita de necazul lor si se solidarizeaza cu ceilalti pentru imbarbatarea celui ce se clatina. Cred ca prin cuvantul bun pe care il lasati pe aici nu faceti decat sa va imbarbatati voi insiva cu dumnezeiasca nadejde si sa mai urcati astfel o buna distanta pe "Golgota" mantuirii. Uneori este nevoie de cate un "Inger pazitor" ca sa ne aminteasca de starea noastra subreda si neputincioasa, dar si de potentialul din noi care asteapta zadarnic ocazia sa se desavarseasca. De multe ori am vazut mai multa suferinta pentru ceilalti decat pentru sine. Si ce poate insemna asta decat iubire fata de aproape?

Dumnezeu sa binecuvinteze inimile voastre bune.

[Radu32]

poate o solutie ar fi sa schimbi mediul in care esti acuma, adica sa mergi undeva la munte,si sa faci miscare, plimbari in aer liber,si sa nu ai nici o grija !
de multe ori efortul fizic si miscarea,alunga multe boli trupesti,dar si spirituale !