Permite biserica ortodoxa eutanasia la pisici ?

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Imi pare tare rau sa aud asta

Eu as sugera sa mai astepti cu decizia sa vezi cum anume evolueaza boala.
Din experienta mea,pot sa spun ca animalele chiar si bolnave,inca mai apreciaza destul de mult legatura cu stapanul lor iubit.
Nici ele nu doresc sa plece,nu sunt pregatite pt despartire.
Din acest motiv nu le-as grabi moartea,nu le-as timite mai repede pe pustii.

Mulțumesc, Yasmina. Am să mai aștept. Nici eu n-aș vrea să-i grăbesc moartea.

În prealabil postat de AlinB

De ce eutanasierea este legitima la animale si la oameni nu?

Ceea ce omul face in viata, pana in ultima clipa - ia cu el in eternitate, pentru un animal, mai nimic nu conteaza - nu are Rai nici Iad, pentru ca nu are nici viata morala nici alegeri de facut, face ceea ce ii dicteaza instinctul si atat.

Deci, omul poate da un sens suferintei, iar animalul nu, pentru ca omul are suflet nemuritor, iar animalul nu.

Deci da, cred ca un animal care nu mai are in mod cert si absolut (desi, paradoxal - asta poate fi f. relativ in practica) nici o speranta de vindecare ci doar o viata de suferinta majora, este mai bine sa fie eutanasiat.

Mai ales sa cheltui sume semnificative cu tratamente paleative pentru animal in timp ce jos in fatza blocului tau oamenii dorm pe strada sau nu maninca cu zilele, este penibil.

Nu prea știu ce să zic, Alin. Nu știu nici cât de mult suferă pisicuța mea, nu pot să-mi dau seama. Suferă de o boală cronică a rinichilor, care aproape nu-i mai funcționează deloc. E foarte slabită. Bea apă, dar nu mănâncă de aproape 2 săptămâni, decât puținul pe care încercăm să i-l dăm, aproape forțat. Îi facem un fel de perfuzii acasă, în speranța că poate rinichii se vor debloca și vor începe să funcționeze din nou. Mi-a dat doctorul veterinar un material și am citit că dacă rinichii au cel puțin 10% țesut valid atunci este suficient pentru supraviețuire. Recunosc că am cheltuit cu ea (însă am cheltuit din ceea ce nu aveam, nb credit) pentru că nu am putut să accept să stăm cu brațele încrucișate și să nu facem nimic pentru a-i îmbunătăți condiția..

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu ce cazuri cunosti tu,insa eu am inteles ca mila este un dar pretios si atunci cand se afla in inima omului este universala(pt toate fapturile creatiei).

Nu, prin definitie nu este universala.
Un om are capacitatea de a suferi pentru un animal, in timp ce isi calca semenii in picioare - direct sau prin indiferenta.

Or fi si dezaxati(si cu aceia trebuie sa ne purtam torerant)dar in general o persoana normala ,miloasa se apleaca cu dragoste si pt oameni,animale si plante.

Dar nu cred ca aici se incadreaza reactii isterice ca cea relatata in deschiderea acestui topic.

Nici nu ma intereseza ce au altii in farfurie,insa cand invoci mila ca motiv principal pt curmarea suferintei unui animal iti pui intrebarea legala,unde se afla mila ta in alte circumstante?

Nu prea cred ca am inteles intrebarea.
Animalele "by design" au fost facute sa fie utile oamenilor, binenteles asta nu inseamna ca au fost facute pentru a servi neaparat de mancare sau pentru a fi chinuite, dar nici puse mai presus de binele altor semeni.

[AlinB]

În prealabil postat de mirela.t

Nu prea știu ce să zic, Alin. Nu știu nici cât de mult suferă pisicuța mea, nu pot să-mi dau seama. Suferă de o boală cronică a rinichilor, care aproape nu-i mai funcționează deloc. E foarte slabită. Bea apă, dar nu mănâncă de aproape 2 săptămâni, decât puținul pe care încercăm să i-l dăm, aproape forțat. Îi facem un fel de perfuzii acasă, în speranța că poate rinichii se vor debloca și vor începe să funcționeze din nou. Mi-a dat doctorul veterinar un material și am citit că dacă rinichii au cel puțin 10% țesut valid atunci este suficient pentru supraviețuire. Recunosc că am cheltuit cu ea (însă am cheltuit din ceea ce nu aveam, nb credit) pentru că nu am putut să accept să stăm cu brațele încrucișate și să nu facem nimic pentru a-i îmbunătăți condiția..

Nu stiu despre ce bani este vorba, dar este de ex. chiar aici pe forum cazul unei fetite care sufera de o boala rara de piele, lipsa unei proteine structurale face ca pielea sa ii cada pur si simplu la cea mai mica atingere.
Boala nu are vindecare dar cu ceva cheltuiala viata ii poate fi facute mai usoara.

Si mai sunt si alte situatii, e plin Internetul cu asemenea cazuri, la noi cel putin.

Eu daca as avea resursele financiare X (credit sau nu) mi-as pune intrebarea, ce ar trebui sa fac cu acei bani: sa ajut un animal sau un om?

[tabitha]

Alin, eu nu mi-am propus să salvez lumea. Nu sunt în măsură, iar situația financiară nici pe departe nu mi-o permite. Peste tot în lume sunt cazuri mai mult sau mai puțin grave. Dar fiecare dintre noi trebuie să aibă simțul măsurii și al discernământului atunci când își alocă resursele într-un fel sau altul. Nu știu dacă tu ai avut vreodată animale de companie, eu însă pot să îți spun că sunt ca un membru al familiei. Și nu poți rămâne indiferent la suferințele lor.

[AlinB]

Dumnezeu a lasat animalul sa-i serveasca omului, pentru nevoi concrete, gen paza, protectie (impotriva daunatorilor), hrana (lapte, oua), etc.

Cand omul a inceput sa foloseasca animalul pentru a-si servi nevoile afective, fara nici o alta legatura cu nevoile reale de care ziceam mai sus, atunci cred ca omul s-a pus pe un drum gresit iar de aici tot felul de rezultate ciudate.

De dragul claritatii, indemnul meu la meditatia nu era spre a salva sau nu lumea.
Ci de a ajuta un animal, vs un om (chiar un caz concret).

Desigur, lucrurile nu sunt alb/negru, in functie de context, fiecare stie mai bine pentru el unde ar trebui sa se opreasca si in ce ar trebui sa-si investeasca (sau nu) timpul, resursele financiare, afective, etc.

[cezar_ioan]

Dacă nu mă înşel, o inviţi pe Mirela să dea curs unei dileme pe care nu a dorit să o dezbată... O atragi într-un "versus", deşi ea nu a pomenit nimic de asemenea (ciudată) dilemă.

Cât priveşte treaba cu animalele şi nevoile afective, nu văd de ce afecţiunea omului nu ar fi deschisă şi către alte vieţuitoare. Un creştin iubeşte toată zidirea lui Dumnezeu, din prinosul inimii. Şi nu e cazul să facem acum pariuri, de dragul scornirii altor conflicte mintoase, între iubirea omului pentru om şi iubirea omului pentru narcise, de pildă. Cine a zis că trebe să le măsurăm în balanţă?
Dacă iubeşti un animal, dacă viaţa ta s-a împletit cu viaţa lui în mod folositor şi pentru el şi pentru tine, se înţelege că îl şi îngrijeşti când e la necaz, nu? Te preocupă soarta lui, faci chiar unele sacrificii, eşti de acord?

Părintele Paisie e cunoscut, uneori, când cu măgăruşul, când cu iepuraşul sau piţigoiul... Oare nu avea grijă de aste animale? El ne scrie că avea, de voim să citim...
Deocamdată iată câteva poze; ce mici sunt iepuraşul şi piţigoiul!...:
https://www.google.ro/search?q=p%C4%...w=1280&bih=622

[tabitha]

Mulțumesc, Cezar. Ai scris foarte frumos și ai prins esența problemei.

Alin, să înțeleg că din dorința de a mă ajuta cu un sfat ai scris? Nu prea mă convingi, esti prea rigorist. Sorry.

apropo de asta :

De dragul claritatii, indemnul meu la meditatia nu era spre a salva sau nu lumea.
Ci de a ajuta un animal, vs un om (chiar un caz concret).

Care era îndemnul tău concret?! Să nu mai dau un ban ptr îngrijirea pisicuței mele, în schimb să le trimit bani (virtuali, asta înseamnă credit) acelei familii cu fetița? da, am citit acum cazul și este impresionant într-adevăr.

[cezar_ioan]

Fraţilor, poate că fiecare dintre noi a ajutat cândva cu bani (sau în alt mod practic) pe un semen de-al lui, ca milostenie creştină ori pur şi simplu din alte considerente. Cred dealtfel că nu e om, oricât de bicisnic, care să nu întindă o mână de ajutor uneori aproapelui, în virtutea chipului lui Dumnezeu de care avem cu toţii parte, prin natură, înlăuntrul nostru.

Cred că e, totuşi, mult mai folositor să păstrăm discreţia, ca darul nostru să sporească frumos şi să nu se întoarcă, Doamne fereşte, împotrivă-ne. Şi în nici un caz nu-i de folos să stârnim reproşuri ori sugestii prea apăsate aproapelui nostru pe această temă sensibilă. Ce, îi gestionăm noi veniturile şi generozitatea?

Că suntem compătimitori şi iubitori, slavă lui Dumnezeu!
Dar nu cred că se cade să ne înghiontim unii pe alţii, la o adică, în văzul lumii, spre miluinţă.
Îşi cunoaşte fiecare posibilităţile, sentimentele, limitele. Cu Mila lui Dumnezeu.

P.S. Folosesc prilejul să le mulţumesc încă o dată tuturor celor care m-au ajutat, cu rugăciunile, cu vorbele bune, precum şi în alte moduri concrete (material, financiar), atunci când am fost la ceas greu, de mare încercare. Fără ei, nu ştiu cum am fi ajuns azi, eu şi familia mea, la oarecare liman, slavă Domnului!
Dumnezeu să ne ierte, să ne ocrotească şi să ne lumineze cu Harul Lui!

[Yasmina]

Forumul acesta are cateva zeci de mii de membri.Nu pot sa cred ca nici macar 1% din ei invoca probleme si cheltuieli cu animalele de casa atunci cand vine discutia despre Alexandra sau alte cazuri umanitare.

Pe de alta parte,nu putem fi siguri in cea ce priveste activitatea darniciei la unii;parca putem stii sigur ca X sau Y nu a virat bani in contul cazului umanitar Z chiar avand si vreo 7 pisici pe acasa?!?!
Nu putem sa aducem discutia chiar asa fatis,cum ar fi sa-i vb asa Mirelei iar ea sa-i fi trimis fetitei bani anul trecut sau acum cateva luni?
Tu de unde stii cum stau lucrurile,Esti Dumnezeu ? :)

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă nu mă înşel, o inviţi pe Mirela să dea curs unei dileme pe care nu a dorit să o dezbată... O atragi într-un "versus", deşi ea nu a pomenit nimic de asemenea (ciudată) dilemă.

Nu "am atras-o", i-am arata doar cum mi-as pune eu problema.

Si eu am avut animalutze de casa, si la mine s-a imbolnavit, dar daca m-as fi dus cu el la un veterinar si mi-ar fi spus ca are nevoie de tratament paleativ sa zicem de 1000ron, si poate poate o mai duce o vreme (sau poate nu), cred ca m-as fi gandit ce inseamna banii astia, si nu doar pentru mine.

Cât priveşte treaba cu animalele şi nevoile afective, nu văd de ce afecţiunea omului nu ar fi deschisă şi către alte vieţuitoare.

Notiunea de "afectiune deschisa" nu spune nimic.
E rupta de realitate.
Afectiunea nu este "on" si "off".

Subliniez inca o data, exista multe feluri de afectiune dar nu intotdeuna sunt corecte din perspectiva morala.

Sa zicem ca ai o masina, e minunata, iti foloseste mult, e normal sa ai grija de ea, sa nu o bagi prin gropi, sa o speli din cand in cand, sa-i faci revizia periodica, etc.
Dar sa cheltui jumatate din venituri pe "imbunatatiri" si "tunning", sa plangi in hohote pentru ca ai gasit-o zgariata in parcare sau sa fii capabil sa bati un copil pentru ca a dat putin cu mingea in ea, deja denota un soi afectiune patologica.

Sa treci cvasi-indiferent pe langa oameni care sufera zi de zi, dar sa te isterizezi pentru o pisica muribunda este iarasi, patologic.
De unde stiu ca persoana respectiva trece indiferenta pe langa oamenii care sufera?
Simplu, pentru ca daca ar avea o pasiune din a-i ajuta, asa cum are pentru animale, n-ar mai fi loc si pentru animale, nu la modul asta in orice caz.
Iar in cazul in care esti "fixat" la modul asta pe animale, in mod cer nu mai e loc pentru oameni, ba mai mult, este un indice destul de clar a unui handicap in relatiile cu semenii la nivel afectiv.

De ce se ataseaza unii mai usor de animale decat de semeni?
Pentru ca un animal ofera foarte usor iluzia unei relatii afective, insa cu un animal NU poti stabili o relatie de iubire, in adevaratul sens al cuvantului, asa cum stabilesti cu un om.
De ce?
Simplu, pentru ca animalul NU are liber arbitru, nu poate alege sa iubeasca, el este programat (in limitele speciei) sa fie recunoscator celui care il hraneste si cu care petrece impreuna o perioada de timp.

De asta Dumnezeu a creat ingerii si omul cu liber arbitru, pentru a stabili o relatie autentica de dragoste, intemeiata pe libertatea de a alege.

Ar fi fost mai simplu si cu mai putina bataie de cap sa fi creat animalutze, in felul asta Creatia n-ar fi fost niciodata corupta, raul n-ar fi existat, dar nici dragostea.

Un creştin iubeşte toată zidirea lui Dumnezeu, din prinosul inimii. Şi nu e cazul să facem acum pariuri, de dragul scornirii altor conflicte mintoase, între iubirea omului pentru om şi iubirea omului pentru narcise, de pildă.
Cine a zis că trebe să le măsurăm în balanţă?

Mai citeste o data postarea care a deschis acest topic, presupune ca n-ar fi totusi o trolareala, si cu ochi de psiholog si de crestin intreaba-te daca genul ala de afectiune pentru animale este in limitele normalitatii duhovnicesti.

Dacă iubeşti un animal, dacă viaţa ta s-a împletit cu viaţa lui în mod folositor şi pentru el şi pentru tine, se înţelege că îl şi îngrijeşti când e la necaz, nu? Te preocupă soarta lui, faci chiar unele sacrificii, eşti de acord?

De asta am si spus ca fiecare trebuie sa-si faca evaluarea finala, dar e bine sa priveasca problema din cat mai multe unghiuri, inclusiv sa evalueze per total nevoile familiei sale si de ce nu, nu numai.

Ai langa tine un animal care sufera si un om care sufera, e drept ca omul fiind mai departe in spatiu este mai greu de apropiat sufleteste dar poate ca tocmai aici este cheia discernamantului, daca tot facem apologia afectiunii pentru intreaga Creatie.

Daca problema este pusa prea abstract, las si link -ul ASTA, si ASTA, si ASTA pentru a intelege mai bine la ce ma refer si a micsora, poate, distantele.,

Părintele Paisie e cunoscut, uneori, când cu măgăruşul, când cu iepuraşul sau piţigoiul... Oare nu avea grijă de aste animale? El ne scrie că avea, de voim să citim...
Deocamdată iată câteva poze; ce mici sunt iepuraşul şi piţigoiul!...:
https://www.google.ro/search?q=p%C4%...w=1280&bih=622

Chiar nu reusesc sa-l vad pe parintele Paisie, din multitudinea de suferinte ajunse la usa chiliei sale, platind (din resurse limitate, cum sunt la toti oamenii) mai degraba un veterinar decat un doctor.
Tu poti?