Ce se întâmplă după ce murim?

[Sebastian_Stefan]

În prealabil postat de gpalama

Dupa ce mori nu mai traiesti

Sa nu fie nimic dupa aceasta viata?

Eu ma indoiesc de treaba aceasta si am o alta varianta.

Acest pamant este iadul care este descris in biblie, raiul este alta planeta unde se afla si Dumnezeu.

Depinde ce s-a intamplat cu sufletul tau in timp si ce lucruri rele ai facut. De precizat faptul ca nimeni nu poate afla cu certitudine ce s-a intamplat cu acel suflet in vietile anterioare si daca va duceti la niste oameni specializati in domeniu va pot minti.

Asta cred eu, acum sigur ca nu stiu varianta corecta si poate fi oricare dintre a, b si c.

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu caut o comunitate unde sa fiu înțeles,acceptat așa cum sunt.

Logic as putea face compromisuri,și să-mi țin gura și să joc după cum cântă doctrina și biserica,in cadrul acesteia.

M-am gândit mult la asta, fiindcă as avea în cadru unde sa pot fi productiv și să fiu implicat în mod direct.

E foarte putin probabil sa gasesti o astfel de comunitate crestina de adoptie daca ai idei radicale. Ca sa fi primit, tu ar trebui sa te prezinti ca o persoana pe care comunitatea (mai mult conducatorul ei) s-o accepte; daca ai avea o recomandare de la cineva din ierarhie, ar fi o ocazie unica, de neratat.
In acest caz fericit ai putea face mici compromisuri pana obtii recunoasterea lor ca membru deplin, dar depinde mai departe de "ascultarea ta" fata de capul comunitatii si de armonia ideilor tale cu ideile pe care comunitatea se bazeaza.

Nu poti sa fii productiv si nici implicat direct facand compromisuri si vei fi coplesit pana iti vei schimba ideile ascunse sau le vei da pe fata. Daca le dai pe fata si comunitatea le reprima iti asumi riscuri inutil, dar daca le ascunzi in continuare, problemele pot deveni grave pentru echilibrul tau sufletesc.
Nimeni din nicio comunitate nu e lasat singur si nici nu poate pretinde asta pana nu demonstreaza ca singuratatea ii e necesara pentru a spori duhovniceste, insa pana atunci el se cuvine sa ceara sfat din comunitate si sa impartaseasca cu ea din roadele sale obtinute in linistea singuratatii sale.

Am vorbit aici ca despre o comunitate monahala deja constituita.
Altfel, daca ai putere de convingere si argumente solide, poti sa-ti faci tu orice fel de comunitate.

În prealabil postat de Seraphim7

Însă duc acest război deja de vreo 10 ani...Așa cum am mai spus este un fel de bipolarism spiritual și o căutare a identității și găsiri unei căi atât personale cat și colective.

Pur și simplu cu cât întru mai adânc în cunoașterea de sine și cercetarea zonelor de spiritual,cu atât îmi este mai grea asocierea cu altceva sau altcineva mă refer din zona clasică, tradițională.

Intre acestia ii incluzi si pe sfintii parinti, pe apostoli si pe evanghelisti? Cine e mai traditional ca ei?

Cred ca e gresit din capul locului sa cauti(gasesti) o cale personala, cu atat mai mult cu cat Calea lui Iisus e universal valabila pentru toti oamenii; cred ca de asta ar trebui sa te feresti ca de foc. Daca ideile tale te indeparteaza de ceilalti, atunci(ca sa verifici) ar fi bine sa te consulti cu cineva de incredere si cu intelepciune (eventual sa meditati luung) ca sa va lamuriti de folosul ideilor tale; cui folosesc si la ce?

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

...

Deocamdată în zona Creștinismului consider că Purgatoriul,raspunde cel mai bine în fața provocării morții.

Va urma

Așa mi se părea și mie mai demult, când nu mă gândeam că în Împărăția lui Dumnezeu nu este timp, astfel încât nu folosește la nimic așteptarea trecerii timpului pentru a se schimba starea sufletească fiindcă el, sufletul, nu mai poate lucra nimic(fiind despărțit de trup). De ce altceva ar fi nevoie de așteptare?

Dacă se argumentează că totuși starea/locul s-ar putea schimba prin parastasele și rugăciunile celor de aici, atunci se poate contra-argumenta că și în acest caz, locația provizorie (purgatoriul) sau așa-zis definitivă(infern), oricare ar fi ea, poate fi îmbunătățită fără nicio problemă fiindcă toată creația are direcția mântuirii și spre asta lucrează și Duhul Sfânt.

Provocarea morții are valoare doar pentru a ne face ordine în viață; dacă se presupune că în purgatoriu se așteaptă judecata paticulară, aceasta se face instantaneu la momentul despărțirii sufletului de trup și evidențierea culorilor aurei sufletești, pe baza cărora se trec (sau nu) vămile.

[Andrew]

În prealabil postat de Demetrius

...

Corect. Judecata sufletului se întâmplă la momentul despărțirii acestuia de trup.

Interesanta treaba cu culorile aurei. Pot doar sa presupun ca cei care au grave pete existențiale în aura lor (păcate grave), vor avea alta soarta.

De-aia e bine sa ne mai curățim aura cu fapte bune din când în când. Mai contra-balansam împotriva a ceea ce facem greșit și astfel, ne asiguram șansa la Fericirea Veșnică.