Mantuirea in afara Bisericii

[iuliu46]

Mihai de ce exista discutia asta despre mantuire in si in afara bisericii ? Ne intereseaza pe noi soarta paganilor, cei care n-au auzit evanghelia ? Pai in masura in care putem de noi depinde ca ei sa auda Evanghelia si asta este unul din minusurile BO.E ca si cum Iisus ar fi stat intr-o casa si ar fi predicat numai acolo.Cine a vrut sa intre s-a mantuit,cine nu ...nu.Ori Iisus a umblat intre oameni si apostolii au calatorit pana la marginile pamantului sa raspandeasca Evanghelia.
In masura in care nu-i putem ajuta pe pagani ar trebui sa ne incredem in judecata lui Dumnezeu.El este cel care va decide ce va face cu fiecare suflet, nu este treaba noastra sa trimitem oamenii in iad sau in rai.
Dar de ce exista discutia despre mantuire ? Care e adevaratul motiv pentru care unii sustin ca numai in cadrul bisericii exista mantuire, altii ca Dumnezeu e "iubire " si toate celelalte.
Pai uite de ce : Cand spui ca mantuirea e numai in cadrul bisericii incerci sa feresti pe oameni de erezie.Mintea umana poate creea "portite " prin care constiinta sa fie eliberata chiar daca in carte scrie clar ca negrul e negru si albul e alb.Oamenii ajung sa-l faca pe Dumnezeu sclavul propriilor lor pacate ( fumatul nu e un pacat ,sexul liber nu e un pacat, iubirea de bani nu e un pacat etc ). Daca nu ai pe cineva care sa te traga de maneca o sa-ti traiesti toata viata subjugat de pacat si o sa-l faci pe Dumnezeu partas la pacatele tale.Relatia personala este desavarsirea si nu punctul de start.Daca nu exista cineva care detine adevarul si care sa-ti arate unde gresesti atunci nu vei gasi niciodata adevarul singur.In sensul asta vad eu ca este corect sa spunem ca mantuirea exista numai in cadrul bisericii.Planurile lui Dumnezeu nu ne sant cunoscute in intregime.Dar trebuie sa spunem mereu ca nu exista mantuire in afara bisericii.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Pentru MariS si Iustin, daca ati citit tot articolul sfantului, nu dupa cum credem noi ca e mai bine si ni se pare corect sa faca Dumnezeu trebuie sa ne luam, pentru ca nu avem judecata deplina. Invatatura Bisericii trebuie sa fie baza, nu ce gandim noi sau conceptiile luate din alta parte, ca altfel ne facem noi o religie din ce invaturi avem noi, nu cele revelate de Dumnezeu. Cugetarea noastra se cheama filozofie, iar crestinismul e religie revelata, tot ce stim ne-a fost spus de Dumnezeu, ca oamenii puteau sa stea mult si bine sa cugete ca tot nu stiau nimic. Dupa capul lor si-au facut vitel de aur, ca ei spuneau ca sa inteleg ei divinitatea. Iata citatul din Sfantul Igantie: "Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Omul va fi judecat dupa ce a facut .
Hristos nu este o eticheta ,care sa o purtam pe mana ,Hristos e sufletul omului. Al fiecarui om.
Cine nu crede in Hristos ,este cel care nu lasa o urma in viata.
Hristos e Dumnezeul tuturor ,al salbaticilor,al hindusilor,musulmanilor,new age,atei ,al crestinilor,proetsatntilor si ortodocsilor
Hristos e prototipul omului din orice vreme si din orice loc.
Ultimu om de pe lumea asta ,traieste prin El "Lumina era viata,pentru fiecare om care vine in lume"
Cine are sansa sa auda Cuvantul Lui si sa il mai si implineasca e cel mai fericit om de pe pamant
Cine nu are sansa sa il cunoasca, are sansa sa cunoasca pe aproapele sau,care tot Hristos este ,dupa cum e scris :"Adevarat va spun ca de cate ori a-ti avut grija de unul dintre acesti micuti,Mie mi-ati dat "
Asa ca judecata e limpede si simpla :ai iubit,ai fost linga Hristos ,fara sa stii chiar .

[iustin10]

Orotdoxul sa urmeze ortodoxia.Ereticul sa lase erezia .Musulmanul sa faca ce o stii,habar n-am. Dar fiecare din acestia sa implineasca dragostea ,asa cum stie el mai bine. Ortodoxul inarmat cu toate armele sfintilor,si cu toate invataturile si harurile Duhului. Ereticul inarmat macar cu Cuvintele lui Hristos,ca macar crestin tot este Iar musulmanul inarmat cu cele ale firii umane( si nu numai,caci dupa Hristos,parca si in cultura universala a patruns mai puternic ideea trairii in armonie cu ceilalti)
Dragostea nu trebuie facuta pentru a ne mantui,ci pentru ca acesta e adevarul omului ,si de aceea a venit Hristos pe pamant . Hristos e adevarul insusi,iar cei ce iubesc ,dovedesc prin faptele lor ,ca acela e adevarul ,chiar daca apare in cele mai neasteptate locuri.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Omul va fi judecat dupa ce a facut .
Hristos nu este o eticheta ,care sa o purtam pe mana ,Hristos e sufletul omului. Al fiecarui om.
.

Hristos nu este sufletul omului. Hristos este cel care s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut om pentru noi oamenii. Este Cel care s-a rastignit pentru noi, la propriu, da, pe cruce, cu adevarat, si a patimit si s-a ingropat si a inviat. este fiinta, exista, este a doua persoana a Sfintei Treimi , deci nu este sufletul omului, al fiecarui om.
Poate intra in inima noastra, daca ne despatimim si Il primim daca nu in inima troneaza satana. In noi poate fi Imparatia cerurilor dar poate fi si iadul.
Sufletul nostru este pacatos. Ceea ce este pacatos nu poate fi Hristos. Pentru ca Hristos este fara de pacat.

Hristos cheama la el sufletele noastre pacatoase. Noi trebuie degraba sa alergam la chemarea Sa. Atunci El ne va invata sa devenim asemenea Tatalui.
Cate pacate nu face un om din clipa cand deschide ochii dimineata! Chiar daca degrab alearga la aproapele sau sa ii dea o cana cu apa el tot pacatos este daca nu primeste sa il invete Hristos despatimirea.
Inca din clipa cand deschidem ochii facem pacat, ca nu multumim poate cu primul gand al nostru Domnului pentru inca o zi din viata, ci poate primul gand se duce, la noi insine sau la dragii nostrii si apoi la Dumnezeu.
o intreaga zi trece si cate pacate nu face omul , fara sa isi dea seama. un gand trece prin minte si e rau, dar cate ganduri rele nu trec prin minte intr-o zi?
Seara cand mergem la somn, ultimul gand ce trece in minte este la Domnul? inainte de a adormi?
Asta este. Cand vom ajunge sa avem intr-una pe Dumnezeu in gand atunci vom reusi despatimirea, vom avea pe Hristos in inima si vom avea o haina a sufletului curata.
Dar sa spunem ca Hristos este sufletul nostru? Pana unde vrem sa ridicam pe marele om, ce piedestal ii construim noi! Dumnezeu sa ne ierte!

Ca ne indeamna sa fim desavarsiti precum Tatal este, da! sa fim, asta nu inseamna ca suntem.
Fiti toti hristosi, da, sa fim, dar asta nu inseamna ca suntem.
Putem deveni, nimic nu e cu neputinta la Dumnezeu, insa ca sa devenim trebuie sa reusim sa fim fara de pacat.
Cine este fara de pacat?

Nu ne ramanem decat sa tindem sa fim fara de pacat. sa ne dorim, sa vrem, sa alegem.

[anita]

În prealabil postat de iustin10

Daca s-ar da celor vrednici,am ramane toti neimpartasiti .Cred ca se da celor care au aspiratia de a deveni vrednici . Si care isi regreta nevrednicia lor.
Da harul vine prin impartasanie ,pentru ca Hristos s-a jertfit tocmai pentru aceasta .
dar harul nu ne duce automat de manuta catre mantuire. Trebuie ca noi apoi sa conlucram cu el ,si sa il facem sa rodeasca in virtuti . Si neaparat trebuie sa si aratam acele virtuti in viata reala , sa ne transformam, sa ne deschidem sufletele. Altfel,ne vom mantui poate si asa ,macar ca am avut speranta in Mantuitor ,dar mult mai greu ii va fi celui care nu imprastie iubiree in jur ,sa se contopeasca cu Hristos.
Si ca lucrurile sa se incurce de tot,avem exemple de oameni ,care desi fara credinta explicita in Hristos,ajung la iubirea de semeni ,si implinesc ceea ce noi cu greu reusim ,si doar dupa ce primim harul prin impartasanie. Cumva parca se implineste aici versetul :" i-a inchis pe toti in neascultare,ca sa aiba mila de toti "

Am exemplu concret de persoana care dupa ce s-a impartasit mai des a inceput harul sa lucreze in ea si sa pacatuiasca mai putin.
Iesirile manioase s-au imputinat ,a inceput sa aiba constiinta pacatului .

[dobrin7m]

În prealabil postat de Erethorn

Dar Sfântul Ignatie o cam dă în bară în fragmentul pe care îl tot citaţi, pentru că, într-adevăr, am avut o revelaţie de sus cu privire la ceea ce este conform cu milostenia lui Dumnezeu.

Nu mă credeţi ? Citiţi Scriptura.

Asta pe de o parte; pe de altă parte, cei care refuză interpretările fanatice care se înghesuie să-i arunce pe toţi cei ce nu ţin de propriul cult în iad nu o fac neapărat din "raţiunea sănătoasă" la care se tot referă Sfântul, ci dimpotrivă, din autentică simţire creştină.

Cu iertare. In Scriptura nu scrie revelatiile dvs personale.
Nu orice inchipuire a omului este revelatie fie ea si ca explicatie a Scripturii.
Sfantul Ignatie a exprimat un adevar incontestabil.
Iar cuvintele omului spuse in desert vor trage si ele in jos la mantuire.

[Erethorn]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu iertare. In Scriptura nu scrie revelatiile dvs personale.
Nu orice inchipuire a omului este revelatie fie ea si ca explicatie a Scripturii.
Sfantul Ignatie a exprimat un adevar incontestabil.
Iar cuvintele omului spuse in desert vor trage si ele in jos la mantuire.

Dar nu despre revelaţiile mele personale este vorba, ci despre faptul că în Scriptură ni se spune, de atâtea ori, ce vrea Dumnezeu de la noi, şi despre care sunt criteriile în funcţie de care judecă Dumnezeu.

Mântuitorul cu cuvintele Sale ne spune de atâtea ori ce se aşteaptă de la noi.... Şi atunci cum să susţinem că "nu ştim".....

Sfântul Ignatie a exprimat un adevăr doar în măsura în care ar fi susţinut că revelaţiile personale nu sunt esenţiale, dar Scriptura face parte din revelaţia publică.

Deci, ştim în funcţie de ce judecă Dumnezeu. De ce, atunci, susţine Sfântul că nu ştim, şi, cu atât mai mult, într-un context în care vorbeşte nu doar despre judecată, ci şi despre condamnare ?!

Pentru că, MARE ATENŢIE, Sfântul nu spune: "Nu ştim cum o să-i judece Dumnezeu pe heterodocşi", ci dă de înţeles că pentru heterodocşi nu există mântuire.

[dobrin7m]

"De ceva timp m-a cuprins un sentiment de frica , frica de judecata Domnului, pentru multele si marile mele pacate. Atat de tare era acest sentiment , seara , dupa rugaciune incat era de nestapanit. Gandul ca s-ar putea sa pun capul pe perina si ca "au patul acesta nu imi va fi mie groapa?" ma strabatea fara incetare. Pacate multe si grele sinteam ca atarna de grumazul meu ca o piatra de moara. Si frica de judecata Domnului ma coplesea seara de seara. Zile intregi tanguia sufletul meu pana tarziu in noapte. Am spus asta duhovnicului meu. Iar el m-a sfatuit: schimba rugaciunea lui Iisus cu iertarea: spune Doamne te rog ma iarta!
Si asa am facut. Ore in sir in noapte pana cadeam franta era un continuu Doamne te rog ma iarta!

Intr-o seara, tarziu in noapte dupa cateva ore de rugaciune de iertare s-a intamplat. Deodata cugetul, sufletul s-a departa de trup, nu fizic, ci spiritual, greu de explicat in cuvinte omenesti. Prima impresie a fost de sperietura si am incercat sa ma tin aproape de trup. Insa ceva ma tragea. Si m-am lasat purtata de noul simtamant. deodata rugaciunea : Doamne te rog ma iarta a inceput sa curga singura, mintea o spunea singura fara ca eu sa mai fac efortul creierului. Era spusa de suflet. Curgea lin fara oprire. Nici un gand in plus nu mai exista. Un sentiment de pace si liniste greu de descris am simtit. Nu imi mai simteam trupul de parca nici nu aveam. Stateam atenta si nu simteam trupul. Cugetul era limpede si clar cum nu a fost niciodata. Am avut sentimentul sigurantei depline de parca eram pruncul abia nascut la sanul maicii sale. Liniste si pace, calm si siguranta. Cat de frumos era! ce sentiment minunat! Si cantecul rugaciunii de iertare.
Nu stiu cat am stat asa. deodata un gand clar , ca o voce, insa ce voce! Si calma si iubitoare si blanda si dreapta deopotriva la fel si deopotriva deodata a spus: Trebuie sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului.
Brusc am simtit un sentiment de dorinta arzatoare sa primesc Impartasania, ca un canceros care tanjeste dupa medicamentul miraculos. Exact acesta era sentimentul: eu pacatoasa si canceroasa de pacate trebuia sa primesc medicamentul miraculos , datator de viata.
Dintr-o data un alai de ganduri galcevitoare, multe si felurite au patruns in mintea mea. Iar pacea si linistea si bucuria am simtit-o ca se departeaza. Nuuu! am strigat! Nuuuu! Nu pleca te rog!
incet si trist pentru mine a spus: daca ai dat importanta gandurilor ce au venit!
Si gandurile au patruns mai tare in minte si m-au umplut la fel ca inainte. Am revenit spiritual, m-am uitat la trup, am cugetat, ah gandurile felurite si multe, de toate felurile si din firea mea, si care nu erau din firea mea. Of gandurile astea sa fie in mintea mea in loc sa fie Domnul!

Dar stiam. Trebuia sa merg iute la parintele meu sa ma spovedesc si sa ma impartasesc.
El mi-a aratat ca singura cale de iertare este aceasta."

[dobrin7m]

În prealabil postat de Erethorn

D

Sfântul Ignatie a exprimat un adevăr doar în măsura în care ar fi susţinut că revelaţiile personale nu sunt esenţiale, dar Scriptura face parte din revelaţia publică.

Deci, ştim în funcţie de ce judecă Dumnezeu. De ce, atunci, susţine Sfântul că nu ştim, şi, cu atât mai mult, într-un context în care vorbeşte nu doar despre judecată, ci şi despre condamnare ?!

Pentru că, MARE ATENŢIE, Sfântul nu spune: "Nu ştim cum o să-i judece Dumnezeu pe heterodocşi", ci dă de înţeles că pentru heterodocşi nu există mântuire.

"Scriptura face parte din revelatia publica."
Ar fi trebuit atunci ca Scriptura inca sa se scrie cu toate revelatiile adevarate ale sfintilor stiuti si nestiuti care l-au intalnit pe Dumnezeu precum si a revelatiilor personale ale dreptilor si miluitilor de Dumnezeu.
Revelatiile personale nu sunt esentiale ca pot fi prada inchipuirii. Mai ales cand e vorba de revelatii dogmatice.
Asadar Sfantul are perfecta dreptate.

Insa ca sa puteti avea intelepciune duhovniceasca inainte de a citi cuvintele Sfantului ca sa il intelegeti, faceti rugaciuni la Domnul.
Nu orice filosof este si intelept duhovnicesc. insa un intelept duhovnicesc poate fi filosof daca asa vrea Domnul.

În prealabil postat de anita

Am exemplu concret de persoana care dupa ce s-a impartasit mai des a inceput harul sa lucreze in ea si sa pacatuiasca mai putin.
Iesirile manioase s-au imputinat ,a inceput sa aiba constiinta pacatului .

Nu cumva persoana in cauza s-a imbunatatit sufleteste tocmai apropindu-se de Dumnezeu, iar aparenta legatura dintre Euharistie si acest proces e de fapt un fenomen gen placebo? Este evident ca neinsotita de lucrarea Duhului Sfant si a propriei bune-vointe venit in intampinarea Domnului, Euharistia ramane doar un ritual sec, ceva cu efect de tip placebo, si nici acela permanent evident in credinciosul X sau Y. Inserata in procesul metanoiei, Euharistia este intr-adevar MEDICAMENTUL par excellence. Altfel, evident, nu...cel putin, nu constatabil cu ochii fizici si mentali de catre cei din jur.
Ma iertati, am dat si eu cu parerea, nu cu parul! :)