Sfaturi date altora...

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Ce inseamna sfat duhovnicesc?
Si de unde rezulta ca la asta s-a referit si nu la sfat in general?
Si tocmai ai ai raspuns tu singura:
"Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta".

Fix asta fac cei ce scriu lucrari teologice. La asta ma refeream eu.

Sophia, daca cei care scriu carti teologice s-au indepartat de invatatura ortodoxa si de ortopraxie, atrunci, da ai avea dreptate.

Dar cartile teologice despre care vorbim noi pe forum, in general sunt scrise de sfinti.. si atunci iti faci pacat referindu-te astfel la ei.

[anna21]

Parintele Rafail Noica:
" Un alt aspect al judecatii de apoi va fi acesta: Vor fi la judecata doua tabere: cei care vor fi zis in viata lor lui Dumnezeu: “Faca-se voia Ta!” si cei carora Dumnezeu le va zice la judecata “Faca-se voia ta!” Si daca Dumnezeu imi spune mie “Faca-se voia ta!” si eu ma voi duce sa imi fac voia mea, asta este iadul! Cand vom intelege, frati si surori, ca singurul lucru de dorit, singurul Rai este sa putem trai “Faca-se voia Ta, Doamne!“? Cand vom intelege ca ceea ce numim noi “voia mea proprie” este Iadul? Iar pentru a intelege “voia proprie” – pentru o faptura libera – iarasi trebuie definitii… Este vorba de o voie patimasa. Ce-i o patima? Si aici e nevoie de definitii… Patima este o scalciere a realitatii pe care a creat-o Dumnezeu, nu este o realitate in sine, este ca un cancer, o buba peste un trup sanatos sau ceva sucit. Si voia patimasa este o voie nereala, este un irealism. Iar a intra in voia lui Dumnezeu este singura adevarata realitate pe care Dumnezeu a gandit-o si a facut-o si in care ne-a invitat. Si care este… tocmai ce vrea omul! (e vorba de “ce vrea omul” in adancul si in esenta sa, iar nu de voia sa patimasa, ci care este scopul ultim, adesea neconstientizat sau neinteles al aspiratiilor sale, nota noastra)."
.............

...Si Hristos, ca Dumnezeu atotputernic este nevoit, intr-un sfarsit, sa zica, intingand putina paine in vin: “Ce ai de facut, fa mai degraba!”. Dumnezeu cel atotputernic a zis lui Iuda: “Faca-se voia ta!” Si daca n-ar fi zis-o Hristos (ca Iuda cauta prilej sa il vanda!), apoi sunt sigur ca pana astazi Iuda ar cauta prilej si n-ar gasi… Daca puterea cuvantului lui Dumnezeu nu ar fi dat ingaduinta, nu s-ar fi putut intampla asta! Dar uitati-va: un Dumnezeu care cauta prin toate mijloacele mantuirea omului, dar care nu transgreseaza libertatea pe care o are.

Mai este si cuvantul lui Hristos, din capitolul al cincilea din Evanghelia Sfantului Ioan, care zice: “Cei care asculta cuvantul Meu nu vor muri, nu vor trece prin Judecata, ci vor trece (direct) de la moarte la viata.” De ce vor trece de la moarte la viata? (Viata asta numindu-se moarte si cea in care trecem – ceea ce numim moartea noastra – va fi viata cu adevarat!) Fiindca toata viata noastra va fi fost o judecata cu Dumnezeu si daca in aceasta judecata ajungem candva deplin sa zicem lui Dumnezeu: “Faca-se voia Ta!“, Judecata de Apoi s-a facut acum. Si poate ca in sensul asta putem intelege Apocalipsa care zice de prima Inviere si de cei care iau parte la prima Inviere nu vor mai fi necajiti de moartea cea de-a doua“.

[anna21]

Si mie imi este uneori greu sa postesc, mi-e greu sa ma rog, mi-e rusie sa ma spovedesc etc... Nu este usor.

Dar imi este foarte teama de momentul in care incep sa-L insel pe Dumnezeu. De exemplu, ma gandesc: ia sa manac eu marul asta copt de pe placinta ca e doar mar, e de post (dar placinta nu e de post).
Nu stiu daca ma fac inteleasa.. e grav sa umblu cu jumatati de masura. Si uneori o fac.
Adica, poate uneori nu intelegi de ce trebuie abstinenta sau batic, sau mai stiu eu ce.
Dar decat sa te inveninezi si sa te simti nedreptatita, mai bine gandesti ca o faci pentru Dumnezeu. Cred ca orice stradanie de a ta, chiar stangace si nevolnica, Dumnezeu o vede si mai departe te ajuta El.

Dar nu te ridica impotriva celor ce-L iubesc pe Dumnezeu spunand ca nu au stiut ce este "suferinta" unei femei etc.. ca gresesti.

[Daniel777]

Tu-mi scrii: „Inainte, intuitia nu m-a inselat niciodata. Acum, as fi bucuroasa sa aflu ca eu am gresit”. Daca iti voi spune ca, de aceasta data, intuitia ta cu adevarat a gresit sau, cum scrii tu, „te-a inselat”, atunci ma tem ca nu vei fi cu adevarat multumita si bucuroasa de aceasta. Cu atat mai mult cu cat in privinta mea si a celor ce sunt cu mine aici tu nu te inseli pentru prima data. Daca eu nu-ti voi spune nimic in aceasta privinta si voi intarzia cu scrisoarea, tu te vei increde in intuitia ta si lucrurile nu vor fi deloc bune. In legatura cu acestea, eu ma repet putin. Multor oameni li s-a intamplat si li se intampla ca deseori visele lor sa se dovedeasca a fi profetice. Si, in felul acesta, ei[1] s-au obisnuit sa creada in visele lor. Lucruri asemanatoare se intampla multora si cu intuitia lor. Dupa cum spun parintii cu viata ascetica, este extraordinar de periculos. Cand este vorba despre lucruri de mica importanta, atunci greseala nu este atat de importanta. Dar daca se afla in discutie probleme de importanta majora, atunci fiecare greseala va avea ca rezultat catastrofe grave. Ceva asemanator se petrece permanent in lume cu o multime de oameni. Nu este de asemenea mai putin important si ceea ce se intampla cu increderea noastra ce depaseste limitele necesarului in decizia ratiunii[2]. In cartea mea, eu ating foarte pe scurt aceasta problema, vorbind despre limitele logicii noastre, adica ale gandirii noastre logice, despre faptul ca concluziile ratiunii noastre nu sunt niciodata absolut corecte[3]. Asa se intampla si cu rationamentele despre oameni. De aceea, s-a dat porunca celor ce cauta dreptatea: Nu judecati! (Matei 7, 1).

Ce judecata cautam noi la urma urmelor? Fara indoiala, pe cea absolut adevarata, daca noi suntem oameni autentici si nu „neoameni”. Asa si in cautarea noastra, a cunoasterii, noi ne straduim intr-o tensiune maximala a fiintei noastre sa cunoastem nu mai putin decat ADEVARUL ABSOLUT. Pentru orice OM NORMAL, adica creat cu adevarat dupa chipul lui Dumnezeu, acesta este un lucru foarte firesc si altul nu exista. In „gandirea noastra logica” insa este un viciu inevitabil: insuficienta fundamentarii.

Astfel, in mod obisnuit, din punct de vedere psihologic, oamenii isi inchipuie ca deductia rationamentului lor este CORECTA pana la evidenta. Dar daca ei sunt capabili de autoanaliza, pot de asemenea sa inteleaga pe cale logica ca aceasta evidenta este inselatoare. Si nu te poti opri la aceasta.

Pentru o judecata absolut dreapta, rationamentele si analogia trebuie sa fie purtatoare ale unei experiente atotcuprinzatoare si a unei cunoasteri inepuizabile. Noi cunoastem doar „in parte”, asa cum a spus Apostolul Pavel[4]. Desigur, si tu si oricare altul veti spune: “Atunci cum este posibil sa traiesti, adica sa actionezi in viata de zi cu zi?” Aceasta nu este un lucru simplu. Stiinta noastra este prea mare, telurile ce ii stau in fata sunt atat de marete, incat orice alta „stiinta” mandra prin sine in fata ei este NIMIC; ca de exemplu miscarea „lunaticilor” contemporani care este nimic in comparatie cu nemarginirea lumii. Este neindoielnic ca in aceasta lume totdeauna suferim oarecum. Este fireasca pentru noi nazuinta spre EXISTENTA FARA DE INCEPUT si CAUTAREA unitatii cu PRINCIPIUL oricarei EXISTENTE, dar in hotarele pamantesti si in vagaunile trupului nostru nu vom dobandi desavarsirea. De aici si suferinta noastra. Noi uitam „detaliile” acestui plan pamantesc; noi cedam locul oricarei fiinte; ne dam pe sine chiar spre pangarire, pentru a crea” o cariera, oricare ar fi ea. Suntem neputinciosi nu pentru ca suntem in realitate neputinciosi, ci pentru ca in „puterea” iubirii noastre fata de Dumnezeu si de aproapele cedam si ne retragem.

Astfel, prin aceste scurte cuvinte, te rog sa faci o deductie corespunzatoare, adica sa temperezi in primul rand, increderea, in intuitia ta si atunci vei gresi mai putin. Imi va fi mai usor sa te iubesc si tu insati vei fi mai libera in iubirea ta fata de oameni. Te rog sa crezi ca ai trecut rece, mai mult decat altadata, pe langa iubirea sincera ce ti s-a aratat. Stiindu-te pe tine ca pe cea care nazuiesti fierbinte spre ADEVAR si DESAVARSIRE, m-am hotarat sa-ti spun ca, dupa cuvantul aceluiasi Apostol Pavel, noi putem fi indatorati in multe privinte, dar nu in iubire. Imi vei spune ca este o adaptare a cuvintelor Apostolului Pavel. Da, este o adaptare pentru a sublinia faptul ca suntem datori sa-i iubim pe altii nu mai putin decat ne iubesc acestia pe noi. Este adevarat, N. te iubeste, dar nu mai mult decat altii. Zilele trecute am primit o scrisoare de la N. Ea scria: „Iata N. N. este un om de care nu te poti lovi, nu te poti zgaria”. Asa era si staretul Siluan. Cu toate ca nu toti sunt asemenea acestor oameni, dar ne staruim si noi sa fim mai putin mai „usori”…

[ap2010]

Referindu-ma la subiectul topicului,pot spune ca personal pot primi sfaturi si de la persoane care nu au trecut prin aceeasi situatie dar pot fi mai competente decat mine in materie. Ce ar insemna sa merg la un medic si sa nu accept diagnosticul si tratamentul decat daca a suferit si el de aceeasi boala? Sau sa ma compar cu un duhovnic care a discutat cu zeci sau sute de persoane inaintea mea despre aceeasi problema cu care vin eu?

[nela_27]

În prealabil postat de sophia

Topicul asta se referea la vorbele parintelui Cleopa care indemna sa nu mai dam sfaturi daca n-am trait situatia inainte si nici sfintia sa nu si-a respectat propria teorie.

Uite exemplul: Nela care da sfaturi!
Si precis ca are copii!!!!
Stii bine ca nu la toti le da copii, oricat s-ar ruga. Si totusi unora le da copii, tomai prin tratamente.

Cine s-a sfintit in viata de familie si cum? La cine te referi? Au avut casnicie normala, sau alba?

Exact ceea ce a facut Nela acum aici, zice parintele Cleopa sa nu facem.
20 la fundul altuia.

Sophia, eu nu ti-am dat nici un sfat ci te-am indemnat la rugaciune!!!!!!!!!!!! Iar eu nu am copii inca, suntem la inceput , asteptam sa se milostiveasca Dumnezeu de noi si sa ne faca acest dar!
Pentru cei care nu pot face copii - si pot fi si eu in situatia asta - sunt atatea solutii dar din pricina egoismului nostru nu le luam in seama (adoptie, chiar daca pare atat de dificil, ingrijirea copiilor sarmani, abandonati ...ia exemplu parintelui Tanase de la Valea Plopului care are in grija 328 de copii!!). Citeste Vietile Sfintilor si vei descoperi atatia care s-au sfintit in viata de familie! (si eu sunt la inceput, ma minunez de cati s-au sfintit in viata de familie)

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Ce inseamna sfat duhovnicesc?
Si de unde rezulta ca la asta s-a referit si nu la sfat in general?
Si tocmai ai ai raspuns tu singura:
"Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta".

Fix asta fac cei ce scriu lucrari teologice. La asta ma refeream eu.

Sfatul dugovnicesc il da calugarul, preotul. Anna21 are perfecta dreptate.
Tu insasi Sophia spuneai ca. vezi Doamne, calugarul nu poate da sfaturi unui casatorit, ca nu e casatorit. SI Anna21 ti-a raspuns foarte clar.
ce le mai incalcesti Doamne.
Indeletnicirea de a incalci cuvintele Parintelui Cleopa este o noua placere a ta?
Nu de alta da ca stim si noi cu totii si atunci sa nu mai ne prindem in hora ta.

[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

Sfatul dugovnicesc il da calugarul, preotul. Anna21 are perfecta dreptate.
Tu insasi Sophia spuneai ca. vezi Doamne, calugarul nu poate da sfaturi unui casatorit, ca nu e casatorit. SI Anna21 ti-a raspuns foarte clar.
ce le mai incalcesti Doamne.
Indeletnicirea de a incalci cuvintele Parintelui Cleopa este o noua placere a ta?
Nu de alta da ca stim si noi cu totii si atunci sa nu mai ne prindem in hora ta.

N-am inteles! Si la care postare a Annei faci referire?
Nu incalcesc eu nimic.
Am gasit acel citat aici pe site, mi-a placut si l-am pus in discutie. Atat.
In rest, dupa ce am citit un pic scrieri/predici ale parintelui Cleopa si m-am simtit oribil (mi-a dat senzatia ca sunt pacatoasa si vinovata din principiu pentru ca sunt om, femeie si casatorita), nu am mai putut citi alte scrieri de monahi si sunt f.prudenta cu ceea ce citesc si de la sfinti. Mai degraba discut si urmez sfaturi date de preoti de mir, care sunt mai pamanteni.
Nu vreau sa judec pe nimeni, fiecare este liber sa asculte de cine vrea, depinde de sensibilitatea lui.
Mie mi-a facut tare rau sa citesc cum cearta lumea si invata sa tii post 7 zile din saptamana si tot anul. Pentru mine este prea dur.
Preotul meu mi-a spus acelasi lucru: "nu te poti lua tu dupa calugari. Tie ti-a dat Dumnezeu sa fii femeie, ti-a dat sot si trebuie sa traiesti ca atare."
Si parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l ierte m-a sfatuit si m-a ajutat atat cat a stiut/putut, m-a inteles si a fost tare bun cu mine.Si si-a stiut limita intr-o anumita problema. (Nu s-a pus mai presus de altii.)
Niciodata n-a judecat sau ranit vreun om, ba dimpotriva, a mangaiat.

[sophia]

În prealabil postat de nela_27

Sophia, eu nu ti-am dat nici un sfat ci te-am indemnat la rugaciune!!!!!!!!!!!! Iar eu nu am copii inca, suntem la inceput , asteptam sa se milostiveasca Dumnezeu de noi si sa ne faca acest dar!
Pentru cei care nu pot face copii - si pot fi si eu in situatia asta - sunt atatea solutii dar din pricina egoismului nostru nu le luam in seama (adoptie, chiar daca pare atat de dificil, ingrijirea copiilor sarmani, abandonati ...ia exemplu parintelui Tanase de la Valea Plopului care are in grija 328 de copii!!). Citeste Vietile Sfintilor si vei descoperi atatia care s-au sfintit in viata de familie! (si eu sunt la inceput, ma minunez de cati s-au sfintit in viata de familie)

Sa-ti ajute Dumnezeu si Maica Sa sa nu ramai fara copii. Nu doresc nimanui sa afle ce durere este asta.
Sa stii ca sunt multi care ar vrea sa adopte si nu pot (si eu m-am gandit la adoptie). Exista legi aspre, institutii care blocheaza, etc.
De multe ori Dumnezeu impiedica si adoptia. De ce? Nu stiu.
Nu cunosc situatia acelui preot si de ce tine dansul 328 de copii si nu-i da spre adoptie, cand sunt atatia doritori.

Am citit putin link-ul pe care mi lai dat si am si cartea. Nu scrie acolo despre viata lor intima, daca au postit si cat si cum. Unii au avut copii, de altii nu se stie, sau nu au avut. Lor le-a dat Dumnezeu destine speciale si taria de a le infrunta. Inteleg ca s-au sfintit prin martiriu, deci nu are legatura cu discutia noastra.
M-a socat puternic povestea cuplului Sf. Adrian si Natalia si n-am inteles cum s-a putut asa ceva. De ce? Au renutat unul la altul, la familie, la cununie si mi se pare ca aveau si un copil. Asa a vrut Dumnezeu? Si daca da, de ce?
Daca nu, cine i-a invatat sa faca asa ceva?

[Fani71]

În prealabil postat de dobrin7m

Trebuie sa pastram adevarul , nu echilibrul.
Daca sfaturile unui casatorit sunt sincere, curate, izvorate din inima, din iubirea de semeni atunci ascultam de ele.
E bine sa ascultam de toti cei care dau sfaturi sincere si curate.
Dar trebuie sa stim sa discernem ale cui sfaturi sunt sincere si curate.
dar un lucru stim sigur: calugarul are pentru noi sfaturi sincere si curate. Pentru ca el e singurul care nu are ganduri ascunse niciodata si care respecta acea aporunca din decalog sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Atunci reusesti sa dai sfaturi bune aproapelui pentru ca este ca si cum ai da sfaturi bune tie insusi.

Exista cineva in stare sa isi dea sfaturi rele lui insusi?

Sigur, trebuie sa pastram adevarul.
Insa nu uita ca pentru crestini, adevarul s-a revelat lca o Persoana: 'Eu sunt Calea, Adevarul si Viata'.
In cazul sfaturilor date oamenilor casatoriuti, cu atat mai mult adevarul capata o un chip cat se poate de personal. Fiecare cuplu este diferit.
Sigur, sunt si lucruri general valabile. De aceea se pot scrie si s-au scris atatea carti frumoase, duhovnicesti despre casatorie.

Nu sunt de acord cu frazele subliniate din textul tau. Si un calugar poate da sfaturi gresite, pentru ca si el este om si poate gresi, chiar daca din intentii cat se poate de curate si binevoitoare.

Ziceam despre echilibru pentru ca este nevoie de echilibru in viata crestinului, nu de excese. Asta o spûne orice parinte duhovnicesc.
Viata duhovniceasca este ca mersul pe o funie intinsa: pentru a nu cadea trebuie sa nu te apleci prea tare nici in dreapta nici in stanga.
In cazul nostru, este buna de ex. asceza, dar nu exagerata.
Este bine ca cei doi sa faca multe lucruri impreuna, dar nu toate.
Se mai pot da si alte exemple.