Versetul de azi

[vsovi]

Domnule, am ascultat o talcuire foarte frumoasa aseara prin radio de la Catedrala, frumos explicata pilda shi talcurile shi totul invartindu-se in jurul unei galetzi... galeata devenita prin Hristos cristelnitza, galeata cu care se scotea apa din putzul lui Iacov...

dar ce ash vrea sa remarc este faptul ca toata discutzia este legata de faptul ca samaritenii furasera galeata de la fantana din pricina iudeilor care ii obligau sa se inchine in Ierusalim shi practic strainii care treceau prin acele locuri nu puteau sa-shi mai scoata apa ca sa-shi astampere setea, o sete care nu le va fi potolita ci iarashi vor inseta, deci iata cata tragedie, ca veliar, furul, ii pusera sa se certe shi sa se bata cap in cap pe iudei cu samarineni shi ii facusera pe unii oameni ce evita intalnirea cu fratzii lor iar pe ceilaltzi furi shi paznici ai galetzii ca sa nu mai poata scoata apa shi sa bea din fantana parintelui lor Iacov, devenit Israil... deci iata era ca un fel rana deschisa ce puroia cu molt puroi shi pe care Domnul a vindecat-o din prima secunda printr-o smerita cerere ca o rugaciune a strainului, eventual iudeu, luand asupra sa grija pentru cel insetat shi strain zicand o rugaminte ca o porunca:

"Da-mi sa beau"

dupa o lunga discutzie, femeia Samarineanca milostivindu-se cedeaza shi lasa galeata la putzul respectiv ca oricine sa-shi poata astampara setea, shi-l crede pe Hristos ca este Mesia, caci a realizat in sine ca pe ea a scos-o din "lupta fratricida" (dintre hotzii shi fardishtii), oameni orgolioshi care din pricina "credintzei" facusera sa nu se mai poata adapa nimeni din putzul lui Iacov, shi astfel Hristos mantuind-o pe ea de slujirea la veliar shi indemnandu-i pe ucenici shi apostoli la secerish-ish cerandu-le sa ridice ochii shi sa vada ca holdele sunt "albe", deci sa curetze locurile cereshti de minciuna shi ura.

Ea probabil din inima ei buna a intzeles sensul shi talcul cel duhovnicesc shi smerindu-se abea asha a lasat galeata in mana Domnului, sa se reintoarca galeata la fantana, caci a realizat cat de deplasata era aceasta tzinere de minte a raului, acest zid de fier aceasta cortina de fiere intre fratzi pe motivul unde este bine sau mai bine ca sa ne inchinam... "pe muntzi sau in Ierusalim" asha cum am spune astazi, la biserica sau acasa, sau la manastiri sau pe strazi si fiecare devenind fideli shi sustzinatori shi suporteri ai unei mai "bune inchinari" shi astfel sa luam din calea celor din partidele adverse galetzile, sa otravim fantanile, sa dam foc holdelor ca sunt albe shi gata de secerish-ish ori sa facem cineshtie ce alte lucruri prin care sa risipim filoxenia shi bunatatea inaintashilor pentru noi dar shi pentru straini...

iar apoi spune ca ceasul a shi venit ca sa se inchine credincioshii in Duh shi in adevar shi ca ceasul a shi venit, shi cum venise ceasul? poi ea sarmana samariteanca, o victima a "sherpilor shi furilor" a ascultat shi a crezut pe Hristos, deci iata ca pe ea a facut-o Domnul ca un fel de incepatura a celor ce se inchina in Duh shi in Adevar, adica se inchina Tatalui prin Fiul shi prin Duhul Sfant...

apoi se spune de putzul lui Iacov ca cine va bea iarashi va inseta dar cine va bea din apa Vietzii nu va mai inseta niciodata ci in el se va preface in izvoare de apa vie... iar asta daca legam cu fericirile: "fericitzi cei flamanzi shi insetatzi de dreptate ca ei se vor satura" ne arata ca sensul acelui Cuvant este de a face o punte intre VT shi NT ca cercetand mereu scripturile shi insetand mereu de dreptate, de sfintzenie, sa continuam spre NT shi Apocalipsa caci abea prin Hristos, apa VT se va face apa vie in noi... deci nu este aratata inutilitatea fantanii lui Iacov ci inutilitatea ei in viitor daca se va bea din ea in absentza Domnului, fara Hristos, caci Iacov, devenit Israil, pe Hristos il prevestea... il proorocea.

in final am impresia ca Samarineanca era o femeie ushoara, o eretica shi o hoatza, caci era in echipa de hotzii samariteni care furasera galeata... dar iata ca de dragul lui Hristos, acea femeie care a fost curatzita de Dumnezeu in adancul sufletului ei a devenit o lumina in lume shi in tzinuturile ei luand numele de Fotini, cum a zis Arhiereul la catedrala, deci ceva asemantor cu fotonii, adica o lumina, dar ce fel de lumina este scrisa in numele ei de sfanta?

fo de la foc iar tini de la tina, deci iata, ea insashi devenise un foc contra intinarii... deci o sfanta Lumina duhovniceasca...

iar Hristos le-a spus clar shi ucenicilor:
"am venit sa manac o mancare pe care voi n-o cunoashtetzi, sa fac voia Celui care M-a trimis shi sa implinesc Lucrarea Lui" ceva de genul asta... asha ca le spunea ca "degeaba Ma tot imbiatzi shi rugatzi sa mananc din ce atzi cumparat voi shi atzi adus sa mancam la fantana lui Iacov"... ceva de genul asta, in sensul ca voi vretzi sa facem o chermeza campeneasca cu gratare shi mici shi bere tocmai aici la fantana sfanta sapata de Iacov in stanca...

[vsovi]

Iisus a zis: „Adevarat, adevarat zic voua: <<Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac>>. Iudeii I-au zis: <<Acum am cunoscut ca ai demon. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac. Nu cumva esti Tu mai mare decat tatal nostru, Avraam, care a murit? Si au murit si proorocii. Cine te faci Tu a fi?>>. Iisus a raspuns: <<[COLOR=red]Daca Ma slavesc Eu pe Mine Insumi, slava Mea nimic nu este.[/COLOR] Tatal Meu este Cel care Ma slaveste, despre Care ziceti voi ca este Dumnezeul vostru. Si nu L-ati cunoscut, dar Eu Il stiu; si daca as zice ca nu-L stiu, as fi mincinos asemenea voua. Ci Il stiu si pazesc cuvantul Lui. Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat>>. Deci au zis iudeii catre El: <<[COLOR=red]Inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam?[/COLOR]>>. Iisus le-a zis: <<Adevarat, adevarat zic voua: [COLOR=blue]Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam[/COLOR]>>. Deci au luat pietre ca sa arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit si a iesit din templu si, trecand prin mijlocul lor, S-a dus.“ (Ioan 8, 51-59)

din ce am subliniat cu roshu se vede ca evreii credeau ca sarbatoarea jubileului, adica aia ce se sarbatorea odata la 50 de ani este mentru mandria de sine cu cautarea de a vedea pe parintele Avraam, deci o invartoshasera in a discuta cu dracii shi cu cei din sheol ca shi cum asha trebuia sarbatorita liberarea de sub faraon shi asha se pazeshte Cuvantul lui Dumnezeu... deci erau indracitzi shi orbi shi vorbeau shi vedeau mortzii ca o mare realizare dua varsta de cinzeci de ani...

iar Hristos i-a vindecat in doi timpi shi trei mishcari caci a zis Adevarul pe care ei nu l-au suportat din pricina propriilor lor smerenii trufashe shi fariseice, caci incercand sa-i cheme la manture din narav shi patima minciunii shi vrajeala shi hipnoza sharpelui le-a zis: "[COLOR=#0000ff]Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam" deci iata cum a incercat sa-i scoata din mandria shi laudaroshenia moshtenirii averii pamanteshti ce te trage spre sheol, aratand ca inainte de Avraam este Dumnezeu, este El, deci sa caute in scripturi spre Noe, spre Adam, spre Cel care i-a creat din lut pe Adam shi Eva shi nu sa il vada pe Avraam doar ca pe un tata trupesc, caci "inainte de Avraam sunt Eu" zice Domnul:[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=#000000]"26. Terah a trait saptezeci de ani si atunci i s-au nascut Avram, Nahor si Haran.
27. Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nascut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a nascut Lot.
28. Si a murit Haran inainte de Terah, tatal sau, in pamantul de nastere, in Urul Caldeii.
29. Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatal Milcai si al Iscai.
30. Sarai insa era stearpa si nu nastea copii.
31. Si a luat Terah pe Avram, fiul sau, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul sau, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul sau, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, [COLOR=red]ca sa mearga pana in tara Canaanului[/COLOR]; [COLOR=blue]dar au mers pana la Haran si s-au asezat acolo.
[/COLOR]32. De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran. "[/COLOR]
[/COLOR]
"1. Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu.
2. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare.
3. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului". "

deci ceea ce face Domnul pentru fiii lui Avraam nu este permis sa faca fiii Imparatziei... ("iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema")

[vsovi]

ce putea fi mai clar? un orb care suferea mai mult de ocara oamenilor shi judecata lor decat de faptul ca era orb din nashtere sa inceapa sa vada pentru prima data, caci ei ziceau siguri de ei: "fie el a pacatuit fie parintzii lui shi de aia e orb" iar orbul auzea shi simtzea shi shtia cum il osandeau mereu in trufia lor totzi trecatorii privindu-l dispretzuitori... totzi fiii lui Avraam...

dar a indraznit orbul shi auzind despre Mesia ca e cineva care este Daruit de Dumnezeu cu putere, a strigat dupa El : "Fiul lui David, miluieshte-ma pe mine pacatosul"

shi Hristos a scuipat in pamant shi a facut tina shi cu ea a uns shi a pus pe ochii celui orb, i-a acoperit ochii cu tina... shi l-a trimis la apa/izvorul celui Trimis ca sa se spele, deci cel trimis de Cel Trimis s-a spalat pe ochi shi a inceput sa vada... shi cei ce "vedeau" au inceput sa nu mai vada.

dar ce semnificatzie are? poi tina aia era facuta din scuipat shi din pamant, iar scuipatul este ocara cu care il servea mereu orice fariseu shtiind ei fara ieshire de unde shi de la ce i se trage meteahna respectiva, iar pamantul e clar, e pacatul pe care ei shtiau sigur ca l-a facut fie orbul din nashtere, fie parintzii lui caci intrebarea lor misheleasca nu vedea alte posibilitatzi decat vrednicia lor proprie shi hula aproapelui... deci iata din ce fel barfa spurcata era facuta tina aceea, caci tina aceea explica in mod sublim de ceea ce sufera poporul lui Dumnezeu, boala lor, orbirea lor... despre care vorbise Domnul acum, prin aceasta minune fara cuvinte, vorbise tuturor celor care il batjocorisera mereu pe sarmanul orb... deci tina era acel amestec ticalos dintre apa cei ieshea din gura lui Dumnezeu ca ocara shi barfa shi blestem shi pacatul pamantului, formand amestecul plin de scarba ce se numeshte intinarea shi orbirea omului mincinos shi necredincios... asta avea orbul pe ochi, tina asta o avea orbul de la fratzii sai, dar orbul cel cu adevarat orb nu era sarmanul orb din nashtere ci aceia care deshi vedeau ca acum orbul cel din nashtere vede, nu mai recunoshteau ca a fost vreodata orb ci ziceau ca nu fusese orb din nashtere... deci ca ei sunt orbi shi nu-l vazusera pana acum ca fusese orb ci ishi tagaduia propria lor vedere, se facusera cu totzii orbi shi mai degraba marturiseau ca nu-l vazusera orb, ori ca niciodata nu fusese orb, ori ca ceva putred era la mijloc decat sa recunoasca adevarul ce le arata boala de care sufereau ei cu totzii shi sa se vindece de ea... deci unii au preferat sa orbeasca iar altzii sa vada...

dar tina aceea era mai mult smerenia lui Dumnezeu, caci iata ce facuse Fiul omului, se smerise ca sa dea orbul nu Lui lauda ci lui Dumnezeu, Tatalui, caci il puse pe orb sa se spele de tina de pe ochi, adica de ce muncise Hristos shi sa poata sa-i spuna, ascultarea shi credintza ta te-a facut sanatos, tzi-a deschis ochii...

dar apoi ce minune de marturisire a avut orbul care il marturisise pe Fiul lui Dumnezeu, in fatza sinedrului, in fatza fariseilor... zicea cam asha:

"24.Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.
25.A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.
26.Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27.Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
28.Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29.Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.
30.A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii.
31.Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
32.Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 33.De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic.
34.Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.
35.Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
36.El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
37.Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
38.Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
39.Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
40.Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
41.Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. "

[SIZE=2]deci se vede clar din text ce vedere buna avea cel orb inca din nashtere shi ce orbire rea aveau cei ce erau siguri de "vederea" lor... shi l-au dat afara fariseii din sinagoga shi defapt l-au dat tocmai inlauntrul lui Hristos... caci abea asha a marturisit credintza lui in Hristos... dupa ce Domnul i-a daruit marele dar de a crede in Fiul lui Dumnezeu... abea atunci s-a confirmat credintza lui shi vederea lui desavarshita...[/SIZE]

[tigerAvalo9]

ubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. (1 Petr. 2, 11)
Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 16)
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 3-4)
Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră. (1 Petr. 3, 15)
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. (1 Petr. 4, 8 )
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. (1 Petr. 5, 8 )
Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. (2 Petr. 1, 20-21)
Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. (2 Petr. 1, 1-3)
Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)
Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. (2 Petr.2. 19)
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. (1 Ioan 1, 5)
Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El (1 Ioan 2, 5)
Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.(1 Ioan 2, 9-11)
Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2, 15-17)
Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.(1 Ioan 3, 8-10)

[tigerAvalo9]

Este mai usor ca o camila sa treaca prin gaura unui ac, decat un om bogat sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu.”
“Daruieste si ti se va da. Pentru orice lucru cat de mic daruit sau impartit de tine cu altii, vei primi inzecit.”

“Dragostea este rabdatoare, dragostea este buna
si nu invidiaza pe nimeni.
Dragostea nu este laudaroasa, nici ingamfata sau nepoliticoasa;
niciodata egoista,nu poate fi jignita,
Dragostea poate infrunta orice,
nu exista limite pentru credinta ei,
dragostea este speranta si rabdarea.
Intr-un cuvant, exista trei lucruri
care vor exista intotdeauna: credinta, speranta si dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Multumiri Alin, pentru aducere aminte.

[tigerAvalo9]

1Pentru ce se întărâtă nemulţumirile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Ps 46.6;Fapt 4.25-26;

2Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

Ps 45.7;Ioan 1.41;

3"Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!" -

Ier 5.5;Luc 19.14;

4Cel ce stă în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Ps 11.4;Ps 37.13;Ps 59.8;Prov 1.26;

5Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

6"Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt."

2Sam 5.7;

7"Eu voi vesti hotărârea Lui", - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Fapt 13.33;Evr 1.5;Evr 5.5;

8Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!

Ps 22.27;Ps 72.8;Ps 89.27;Dan 7.13-14;Ioan 17.4-5;Ioan 19.15;

9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar."

Ps 89.23;Apoc 2.27;Apoc 12.5;

10Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

11Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând.

Evr 12.28;Filip 2.12;

12Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!

[tigerAvalo9]

Doamne ajuta Mirela.


Face parte din psalmul 2

[tigerAvalo9]

1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.

Ps 148.13;Ps 113.4;

2Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

Mat 11.25;Mat 21.16;1Cor 1.27;Ps 44.14;

3Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna şi stelele pe care le-ai făcut,

Ps 111.12;

4îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Iov 7.17;Ps 144.3;Evr 2.6;

5L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

6I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

Gen 1.26-28;1Cor 15.27;Evr 2.8;

7oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,

8păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

9Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Psalmi

[tigerAvalo9]

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Isa 65.17;Isa 66.22;Apoc 21.1-27;

14De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.

1Cor 1.8;1Cor 15.58;Filip 1.10;1Tes 3.13;1Tes 5.23;

15Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

Rom 2.4;1Pet 3.20;2Pet 3.9;

16ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Rom 8.19;1Cor 15.24;1Tes 4.15;

17Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;

Marc 13.23;2Pet 1.12;Efes 4.14;2Pet 1.10-11;2Pet 2.18;

18ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.



Petru II