Despre istoria Basarabiei si perspectiva unirii Republicii Moldova cu Romania

[Florinvs]

In privinta procesului de sistematizare urbana si a constructiilor de locuinte, trebuie spus ca acesta a fost mai bine gandit si realizat in RSS Moldoveneasca, decat in Romania!

In primul rand, in RSS Moldoveneasca, cladirile vechi, de patrimoniu, nu au fost demolate, fiind pastrate. Astfel, chiar in epoca sovietica, orase precum Chisinau, Cernauti sau Soroca, si-au pastrat zonele vechi, cu un farmec aparte, ceea ce da o nota distincta acestor orase.

Apoi cartierele de blocuri au fost realizate in general la marginea oraselor, pe terenuri libere. Intre blocuri s-au pastrat spatii foarte mari, de multe ori impadurite, iar strazile si bulevardele din orase au fost construite largi, cu un traseu, pe cat posibil, drept.

In zona centrala a orasului Chisinau, strazile sunt perpendiculare, precum in orasele americane.

Un exemplul reusit de sistematizare urbana este sectorul Botanica din Chisinau (am avut neamuri care locuiau acolo)

La începutul anilor 1970, din bugetul unional, s-au alocat peste un miliard de ruble, pentru dezvoltarea orasului Chisinau (si datorita faptului ca liderul URSS de atunci Leonid Brejnev fusesera prim-secretar in RSS Moldoveneasca in anii 50).

De asemenea, s-au realizat si unele cladiri noi, dar cu o arhitectura interesanta, cum ar fi-

-Actualul sediul a presedentiei RM (construita in anii 1984-1987, dupa proiectele arhitectilor Iuri Tumanian, A. Zaltman si V. Iavorski. In 1991 cladirea adapostea sediul sovietului suprem)

-Actualul sediul a parlamentului RM (construit intre anii 1976-1979, dupa proiectele arhitectilor Alexandru Cerdantev si Grigore Bosenco. In 1991 cladirea adapostea sediul comitetului central)

-Circul de stat din Chisinau (construit in 1981, dupa proiectul arhitectilor S. Soihet, A. Kirilenko, inginerii T. Goriunova si M. Sein, executat de brigadierul A. Parsin, electrosudor-montor M. Postolache, muncitorul-marmurist N. Startev, etc, care au fost distinsi cu premiul de stat al RSSM)

-Magazinul Unic din Chisinau (construit in 1983, dupa planurile arhitectilor M. Orlov, V. Lepskii si A. Varsaver)

-Sediul Moldtelecom

-Cladirea Romaska (Romanita) din Chisinau, un bloc-turn cu o forma cilindrica (cea mai inalta cladire din Chisinau, cu 20 de etaje)

-Ansamblul rezidential Portile Orasului (arhitecti- Iu. Skvortova, A. Markovici si A. Spasov).



De asemenea, trebuie sa recunoastem ca dupa 1960, de dezvolta si activitatea de cercetare stiintifica si tehnica in RSS Moldoveneasca, dar si activitatea cultural-artistica.
Infiintarea televiziunii de la Chisinau, a studionului Moldova-Film, au facilitat afirmarea personalitatilor artistice din film, teatru, cultura, etc.

In aceasta perioada au aparut si s-au afirmat artisti renumiti, precum Anastasia Lazariuc, Gheorghe Urschi, Zinaida Julea, Olga Ciolacu, Eugen Doga, Nicolae Botgros, etc.

Dincolo de constrângerile de ordin politic si ideologic (datorita cenzurii sovietice, anumite subiecte considerate sensibile, in domeniul istoric, nu puteau fi abordate public), totusi trebuie sa recunoastem ca teatrul, opera, baletul, filmul in fosta URSS erau renumite pe plan mondial.


Am prezentat pe scurt realitatile economice si sociale din RSS moldoveneasca dupa 1960, pentru a fi cinstiti in fata istoriei, si a recunoaste si lucrurile bune care s-au facut in timpul regimului sovietic acolo.

Dar procesul de deznationalizare a romanilor din Basarabia a continuat si dupa 1960, chiar daca prin mijloace mai putin violente si mai subtile.

[Florinvs]

Procesul de deznationalizare a romanilor din Basarabia dupa 1960 s-a petrecut prin o serie de mijloace si metode, cum ar fi

-De obicei, in fabricile si uzinele construite in RSS Moldoveneasca, in functiile de conducere (directori, ingineri, chiar si maistri) erau numiti si primeau repartitie cetatenii de etnie rusa sau ucraineana, adusi din RSS Ucraineana sau RSFS Rusa.

Acestia primeau repartitie in posturi de conducere, bine platite.

Cetatenii de etnie romana, care terminau o facultate cu profil politehnic in RSS Moldoveneasca, primeau de obicei repartitie in alte republici unionale a URSS (de multe ori in republicile din Asia Centrala sau din zona Caucazului)

-In conditiile in care in fosta URSS problema constructiei de locuinta era una mereu deficitara (fonduri masive fiind alocate pentru inarmare), o alta parghie de stimulare a stabilirii in RSS Moldoveneasca a cetatenilor de etnie rusa sau ucraineana era cea a atribuirii imediate a unei locuinte (daca acestia ar fi ramas la Moscova sau Harkov ar fi trebuit sa astepte ani la rand pana când li s-ar fi repartizat o locuinta)


-Aprovizionarea cu produse alimentare si de larg consum era mai buna in RSS Moldoveneasca, decat in alte republici unionale.


-Tinerii de etnie romana din RSS Moldoveneasca, care efectuau stagiul militar obligatoriu in armata sovietica, era repartizati de regula in unitati militare din alte republici unionale. Am avut o ruda, care, desi era nascut in Chisinau, a fost repartizat sa faca stagiul militar obligatoriu la Moscova.


-Obligativitatea studierii limbii ruse din clasa a doua, si utilizarea limbii ruse ca limba oficiala
Legat de aceasta, erau numeroase cazurile când in magazinele din RSSM gestionarii sau gestionarele de etnie rusa sau ucraineana, refuzau sa serveasca un client, daca acesta vorbea in limba romana.

Prin aceste metode, dar si prin multe altele, se ajunsesera ca in 1989, populatia de etnie romana din RSS Moldoveneasca, sa nu depaseasca 64%.

Astfel, in anul 1977, in industrie autohtonii (cetatenii de etnie romana) detineau o pondere de 46%, in agricultura de 78%, in comert de 56%, in domeniul ocrotirii sanatatii de 58%, iar in aparatul de conducere de stat si de partid de doar 43%!

Din aceste cifre statistice, reies mai multe lucruri

-Pârghiile de conducere in aparatul de stat si de partid se aflau in mainile celor veniti din alte republici unionale

-Autohtonii trebuiau, in viziunea organelor unionale, sa aibă acces la muncile mai prost platite si mai slab calificate.

De-abia in anii 1970 este numit un cetatean de etnie romana in guvernul RSSM (ca ministru al sanatatii), si de-abia in noiembrie 1989 este numit un cetatean de etnie romana ca prim-secretar al RSSM (Petru C. Lucinschi).

Semnificativa in acest sens este si etnia si locul nasterii primilor secretari ai RSSM dupa 1945- Nikita G. Koval (1946-1950, etnie ucraineana, nascut in RSSM, Transnistria), Leonid Brejnev (1950-1952, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), D.S.Gladki (1952-1954, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Z.T.Serdiuk (1954-1961, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Ivan Ivanovici Bodiul (1961-1980, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Simeon Grossu (1980- noiembrie 1989, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana, sudul Basarabiei), Petru C. Lucinschi (noiembrie 1989- februarie 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia), Grigore I. Eremei (februarie-august 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia).

[Florinvs]

O alta parghie folosita pentru deznationalizarea romanilor din Basarabia, de catre autoritatile sovietice, a fost si aducerea unui mare numar de cetateni de alta nationalitate (in mare parte rusi si ucrainieni), in Basarabia si nordul Bucovinei.

Astfel, intre anii 1944- 1953, au fost adusi îndeosebi functionari de partid si de stat, cadre al NKVD (ulterior KGB), militari.

In anii 1954-1959 au fost adusi îndeosebi soldati demobilizati , multi din ei de origine turcomana (gagauzi, ciuveri, baskiri, uzbeci, etc).

Dupa anul 1960 au fost adusi îndeosebi specialisti (profesori, medici, ingineri, cercetatori stiintifici, juristi, etc).

Acestia au ocupat posturi privilegiate in aparatul de stat si de partid, si au beneficiat de numeroase facilitati (salarii mari, atribuirea imediata a unei locuinte, etc. De multe ori directorul de nationalitate rus numit la o fabrica din RSSM isi aducea si soacra, pe care o angaja ca femeie de serviciu in fabrica, si care era considerata tot chipurile specialista venita in RSSM).

Acesti alogeni stabiliti in RSSM au constituit factorul decisiv in procesul de rusificare , promovat de autoritatile sovietice.

Datele statistice arata ca anual veneau sa se stabileasca in RSSM cca 100.000- 150.000 de alogeni.
In accelasi timp, in intreaga perioada de ocupatie sovietica a Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutului Herta si Insulei Serpilor, din aceste stravechi teritorii romanesti, au fost deportati cca 1.500.000 de romani.
Numai intre anii 1944-1949, din Basarabia au fost trimisi la munca fortata cca 80.000 de tineri in imensitatea spatiului sovietic, din care multi nu s-au mai reintors nicioadata.

Datele statistice arata ca intre anii 1959-1979, numarul romanilor din RSSM a crescut intr-un ritm de 101,5%, cel al ucrainienilor de 101,4% si cel al rusilor de 102 %, iar cel al gagauzilor de intr-un ritm de 101%.

Conform datelor ultimului recensamant a populatiei din RSS Moldoveneasca, din anul 1989, populatia acestei republici unionale era de 4.335.360 locuitori, din care- 65,1% erau romani (in actele de atunci apare denumirea de moldoveni, dar practic erau romani), 13,8% erau ucrainieni, 13% erau rusi, 3,5% erau gagauzi, 2% erau bulgari, 1,5% erau evrei si 0,3% erau tigani.

[Florinvs]

In privinta relatiilor cu Romania, si a atitudinii liderilor de la Bucuresti in privinta teritoriilor ocupate de catre URSS in 1944, aceasta a avut doua perioade distincte


-Perioada anilor 50.

Atunci, guvernul roman total subordonat Moscovei, subiectul Basarabiei era unul interzis, mai ales ca pana in anul 1958 in Romania au stationat trupe sovietice.
In anii 50, suferintele romanilor din teritoriile ocupate de catre URSS au fost ignorate de guvernul de la Bucuresti, ocuparea Basarabiei de catre URSS fiind considerata chipurile doar o dovada de asa-zisa prietenie din partea URSS.


-Perioada de dupa 1960- 1964

Dupa moartea dictatorului sovietic I.V.Stalin in 1953, incepe o perioada de framantari la varful conducerii URSS.
In 1956, noul detinator al puterii de la Moscova, Nikita Hrusciov, condamna in raportul secret al celui de-al douzecilea congres al PCUS crimele si ororile epocii staliniste, initiaza procesul de destalinizare si proclama teza coexistentei pasnice intre cele doua sisteme politice de pe Glob.

Profitant de aceste framantari de la conducerea URSS, dar si de conflictul ideologic chino-sovietic (care sparge unitatea lumii comuniste), conducerea de atunci a Romaniei, in frunte cu Gheorghe-Gheorghe-Dej, initiaza un proces de distantare fata de URSS, jalonat de

-In 1956 la Bucuresti se vorbeste pentru prima data de o cale nationala in constructia socialismului, in acel an fiind desfiintate ultimile Sovromuri.

-Dupa ce in 1955 este semnat tratatul de stat dintre URSS si Austria, si trupele sovietice sunt retrase din Austria, profitând de acest lucru, in 1958, Gheorghe-Gheorghiu-Dej, ajutat de Emil Bodnaras (si dupa unele surse si de argumente bahice) il conving pe Nikita Hrusciov sa retraga trupele sovietice din Romania.

Astfel, Romania a fost din putinele tari socialiste (alaturi de Iugoslavia si Albania) in care nu au stationat trupe sovietice pana la începutul anilor 90 (cum s-a intamplat in celelalte tari socialiste din Europa- RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Bulgaria).


- Urmeaza apoi o perioada de reluarea a contactelor economice si diplomatice cu tarile vest-europene (inaugurata in 1959 de vizita lui Gheorghe Gaston Marin in Franta), de achizitionare a unor licente de fabricatie vest-europene, de reafirmare a identitatii nationale romanesti in cultura, de eliminare a influientelor sovietice in cultura, de eliminare a consilierilor sovietici, de epurarea a aparatului de militie si securitate de cadre cu vederi pro-sovietice, etc.

-In 1964 Romania respinge ferm planul Valev (intocmit de economistul sovietic E.B.Valev), prin care Romaniei si Bulgariei li se rezervau rolul de tari agricole, conducerea de la Bucuresti denuntand acest plan ca o incercare de subminare a independentei, suveranitatii a Romaniei si de amestec in treburile interne ale unui stat suveran.

Gheorghiu-Dej initiaza o politica de industralizare a Romaniei (in 1961 incepe constructia combinatului de la Galati), spre nemultumirea conducerii URSS (nemultumire deveninta evidenta in cursul vizitei lui Nikita Hrusciov la Craiova, la uzinele Electroputere, când acesta a criticat cumpararea licentei elvetiene Sulzer pentru locomotive diesel-electrice de catre Romania)

Bulgaria a acceptat planul Valev, dar în cazul românilor reacția a fost violentă, comuniștii români apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului național.

România a respins planul, prevalându-se de prevederea potrivit căreia hotarârile CAER puteau fi luate numai prin unanimitate. Politica de industrializare a României a fost susținută cu vehemență de către delegația sa la CAER, îndeosebi de Alexandru Bârlădeanu, delegat permanent.

Economistul Costin Murgescu publică în revista Viața economică un articol prin care respinge planul, iar la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964 s-a adoptat „Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, care însemna o reorientare publică a guvernanților de la București în raport cu Moscova. Documentul exprima poziția României în conflictul chino-sovietic și formula principiile care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice. În consecință, Declarația sublinia că nu există și nu poate exista un „partid părinte și cu un partid fiu, partide superioare și partide subordonate”.

In 1964, prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer, dupa ce anterior se intalnisera cu liderii de la Beijing, la întâlnirea cu Nikita Hrusciov, a spus- Chinezii au spus ca ne-ati luat Basarabia!
Luat prin surprinde, Nikita Hrusciov nota in memoriile sale- Romanii au repetat ceea ce auzisera de la chinezi, dar nu si-au exprimat dezacordul cu ceea ce chinezii spusesera de Basarabia. Aceasta discutie ne-a lasat un gust foarte neplacut!


Politica lui Gheorghe-Gheorghiu-Dej, de distantare fata de URSS si afirmare a unui socialism national, este continuuata si amplificata dupa 1965 de Nicolae Ceausescu.

In 1965 intr-un discurs Nicolae Ceausescu citeaza o scrisoare a lui Friedrich Engels, in care acesta critica anexiunea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in 1812, iar Academia Romana publica scrisori ale lui Karl Marx, in care acesta critica anexiunea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in 1812.
In 1966, într-un alt discurs, Nicolae Ceausescu a denuntaț apelurile făcute de Partidul Comunist Român către URSS prin care se cerea anexarea Basarabiei și a Bucovinei.

Din manualele scolara este scoasa expresie- In 1940, in urma unui acord romano-sovietic, introducandu-se formularea corecta- In urma unui ultimatum, URSS ocupa Basarabia.
Pactul Ribentrop-Molotov incepe sa fie analizat in esenta lui, ca un act criminal, de impartire a sferelor de influienta intre doua state imperialiste si agresoare- Germania nazista si URSS.

Dar problema Basarabiei nu a constituit nicioadata un subiect de negociere la nivel inalta intre RSR si URSS, fiind discutata doar la nivel de cercetare stiintifica si istorica, si readusa in discutie ori de cate ori relatiile romano-sovietice deveneau mai incordate.

Daca in plan politico-diplomatic problema Basarabiei era oarecum ocolita, in domeniul invatamantului, culturii si a stiintei s-au facut eforturi pentru restabilirea adevarului istoric.
In 1975 este publicata cartea lui Marin Preda, Delirul, in care este prezentata intr-o maniera realista si corecta participarea Romaniei la razboiul anti-sovietic.
Apoi istoricii din Romania au inceput sa abordeze intr-o maniera noua participarea Romaniei la acel razboi, sugerând ideea ca actiunea militara a Romaniei din 1941, de eliberare a Basarabiei , nordului Bucovinei si tinutului Herta, a fost una justa si corecta.
De la începutul anilor 80 unii carturari, scriitori si artisti basarabeni au primit acceptul de a vizita Romania, si de a publica in revistele literare romanesti.
In 1987 apare la Bucuresti cartea Costelatia Lirei, o lucrare de culegere de versuri a poetilor basarabeni.
La congrese si alte reuniunii stiintifice internationale, istoricii romani au abordat in mod deschis problema Basarabiei, sublinind ca acesta este un stravechi teritoriu romanesc, aflat sub ocupatie sovietica.

In 1976 Nicolae Ceausescu este primul sef de stat roman care viziteaza Basarabia dupa 1944.

Dupa venirea la conducerea URSS in 1985 a lui Mihail Gorbaciov, relatiile romano-sovietice se deterioreaza puternic, Nicolae Ceausescu (ca si alti lideri conservatori precum Erick Honecher in RDG sau Gustav Husak in Cehoslovacia) respingând programul reformist a lui Mihail Gorbaciov, asa-numitul glasnost si perestroika.

La ultimul congres al PCR din noiembrie 1989, Nicolae Ceausescu a spus public- Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca. In primul rand, apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.

Potrivit unor informatii, aceasta problema a fost ridicata de Nicolae Ceausescu si in ultima sa intalnire cu Mihail Gorbaciov, din 9 decembrie 1989.

[Florinvs]

Miscarea de eliberare nationala a romanilor din Basarabia se desfasoara in conditii grele in perioada sovietica, multi patrioti romani riscandu-si viata sau libertatea, pentru pastrarea identitatii nationale romanesti, pentru rezistenta fata de procesul de rusificare.

Cateva evenimente jaloneaza aceasta miscare

-La începutul anilor 70, Lilia Neagu (studenta la facultatea de medicina) si Asea Andrul (eleva), sunt condamnate la ani de inchisoare, pentru înscriptii cu caracter nationale, facute pe peretii unor cladiri din Chisinau

-In 1972 Valeriu Graur (care lucra la institutul pedagogic din Tiraspol) este condamnat la 4 ani de inchisoare, pentru detinerea unui material cu situatia romanilor din Basarabia (material intocmit de Gheorghe Ghimpu)

-in 1969 are loc la Chisinau, in ilegalitate, congresul Frontului National- Patriotic (fondat de Alexandru Usatiuc Bulgar, Valeriu Graur, Alexandru Soltoianu, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Lupan, Tudor Basarabeanu, Nicolae Testemitanu, Valeriu Gagiu, Mihai Cimpoi, Mircea Druc, Anatol Corobceanu, Vasile Topata).

La 12 iunie 1970, Alexandru Usatiuc Bulgar s-a prezentat la Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, cerând să fie primit în audiență de Nicolae Ceaușescu.
Nereușind să fie primit, a lăsat un plic cu o scrisoare de 6 pagini adresată lui Ceaușescu în care îi prezenta amănunte despre metodele folosite de KGB pentru deznaționalizarea românilor și despre încercările de organizare a unei rezistențe românești, cerând un ajutor din partea autorităților de la București pentru a evita pierderea identității românești a basarabenilor.
Ceausescu da spre rezolvare cazul lui Ion Stanescu- la accea vreme seful DSS-ului. Acesta, aprecind in mod eronat ca materialul este o provocare a sovieticilor (pentru a testa reactie autoritatilor romanesti in cadrul Tratatului de la Varsovia), remite (cu o scrisoare) materialul catre Iuri Andropov (președintele Comitetului Securității de Stat al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.).
Ca urmare, Alexandru Usatiuc Bulgar a fost condamnat 12 ani de închisoare și exilat în Siberia.

-La începutul anilor 70, Mihai Morosanu protesteaza impotriva autoritatilor locale de a muta statuia lui Stefan cel Mare si Sfant din centrul Chisinaului.

Dupa venirea la conducerea URSS in 1985 a lui Mihail Gorbaciov si initierea programului reformist de glasnost si perestrioka, miscarea de eliberare nationala a romanilor din Basarabia se manifesta din ce in ce mai puternic.

-In 1986 se constituie la Chisinau Miscarea pentru sustinerea restructurarii, care activeaza in ilegalitate pana in 1988, când se transforma in Frontul Popular.

-In martie 1989 este editata in RSS Letona revista Glasul, in alfabet latin, de catre un grup de intelectuali romani din Basarabia, in frunte cu Leonida Lari.

-In iunie 1989 are loc o mare manifestatie studenteasca la Chisinau, iar Frontul Popular cere (in revista Literatura si arta) - suveranitatea republicii, limba romana ca limba oficiala de stat, trecerea la grafia latina si tricolorul ca drapel de stat.

-La 27 august 1989 are loc prima Mare Adunare Nationala la Chisinau, la care participa peste 700.000 de oameni (numar egal cu aproape intreaga populatie a orasului Chisinau), obligând sovietul suprem al RSSM sa adopte limba romana (in acte apare asa-zisa limba moldoveneasca) ca limba oficiala de stat.

Partidul comunist al RSSM nu a indraznit sa conteste legitimitatea unui asemenea for, multumindu-se sa combata in paginile revistelor ce-i mai ramasesera fidele , ceea ce numea manifestari de nationalism.

-La 7 noiembrie 1989 patriotii romani din Basarabia opresc desfasurarea paradei militare sovietice, facand un lant uman, care a oprit defilarea tancurilor armatei sovietice.

Reactie autoritatilor a fost una deosebit de brutala. Cateva zile mai tarziu, un militar sovietic deschide focul impotriva populatiei civile in Chisinau. Ca atare, mari mase de oameni se aduna in fata sediului ministerului de interne a RSSM, cerand socoteala.

Atunci la conducerea ministerului de interne a RSSM se afla un individ de trista faima si de o prostie mai rar intalnita- pe numele sau Vladimir Voronin.

La inceput, cei adunati in fata ministerului de interne manifestau pasnic, dar la indemnul unor indivizi dubiosi, atmosfera se tensioneaza la maxim, fiind aruncate cu pietre si alte obicte contondente asupra sediului ministerului de interne.

Ca atare, militienii din dispozitiv incearca sa disperseze multimea cu gaza lacrimogene si bastoane, dar nu fac decat sa atate multimea, care devasteaza si incendiaza cladirea ministerului de interne.


-In martie 1990 au loc primele alegeri libere din RSSM, castigate de Frontul Popular Moldovenesc.

-La 27 aprilie 1990 tricolorul este adoptat ca drapel de stat, iar in luna urmatoare este organizat primul pod de flori.

-La 23 iunie 1990 RSSM adopta Declaratia de suveranitate, si refuza sa organizeze referendumul unional propus de Mihail Gorbaciov.

-In fata acestei situatii, autoritatile de la Moscova trec la aplicarea de sanctiuni economice si la sabotarea aprovizionarii RSSM cu produse de prima necesitate.

De asemenea, cu ajutorul armatei a 14, Moscova sustine formatiunile paramilitare si criminale transnistrene, dar si separatismul in Gagauzia (incitandu-i pe gagauzi sa-si proclame o asa-zisa republica).

-La 16 decembrie 1990, are loc cea de-a doua Mare Adunare Nationala de la Chisinau, cu participarea a 800.000 de oameni.

-La 27 martie 1991, se sarbatoreste pentru prima data, dupa o jumatate de veac, actul unirii Basarabiei cu Romania din 1918.

-In urma puciului esuat de la Moscova, PCUS este desfiintat si scos in afara legii, iar republicile unionale din compunerea URSS (aflata in plin proces de dezintegrare) isi proclama independenta de stat.

Ca atare, la 27 august 1991, RSSM devine Republica Moldova si isi proclama independenta de stat.

[Florinvs]

In Declaratie de independenta a Republicii Moldova, sta scris

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere și democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei , acte infirmate de întreaga evoluție a istoriei și de voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declarațiile lor consideră înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio și cer lichidarea consecințelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat și de Conferința internațională „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia” prin Declarația de la Chișinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din RASS Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, încălcînd chiar prerogativele sale constituționale; a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la URSS;

REAMINTIND că în ultimii ani mișcarea democratică de eliberare națională a populației din Republica Moldova și-a reafirmat aspirațiile de libertate, independență și unitate națională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naționale de la Chișinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, prin legile și hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin, 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, și schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declarația suveranității Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, și de la faptul că populația Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale URSS, la referendumul asupra menținerii URSS;

ȚINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa și în lume de democratizare, de afirmare a libertății, independenței și unității naționale, de edificare a statelor de drept și de trecere la economia de piață:

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei ONU, Actului final de la Helsinki și normelor de drept internațional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrșirii unui act de justiție, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional,

PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN și INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor și guvernelor lumii recunoașterea independenței sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, și își exprimă dorința de interes comun cu țările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relații diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internațional și practicii existente în lume în această materie.

ADRESEAZĂ Organizației Națiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizația mondială și în agențiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și la mecanismele sale:

CERERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova;

HOTĂRĂȘTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituția, legile și celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale și a libertății politice ale tuturor cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparținînd grupurilor naționale, etnice, lingvistice și religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki și ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Adoptată la Chișinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991


Primul presedinte al Republicii Moldova este ales Mircea Snegur (de meserie inginer agronom), iar prim-ministru este ales Mircea Druc ( 25 mai 1990- 28 mai 1991) si apoi Valeriu Muravschi (28 mai 1991- 1 iulie 1992).

Independenta Republicii Moldova (al doilea stat romanesc) este recunoscuta in acceiasi zi de guvernul de la Bucuresti.

La 29 august 1991 este incheiata conventia consulara intre Romania si Republica Moldova, prin care se stabileste dreptul de libera circulatie pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului (pe baza de buletin), se incheie acorduri de colaborare in domeniul economic si cultural, mii de tineri basarabeni primesc burse din partea statului roman, se editeaza numeroase lucrari istorice, stiintifice, culturale, etc in comun.

In septembrie 1991 guvernul Republicii Moldova preia controlul asupra punctelor vamale, a structurilor KGB si incepe sa se organizeze armata nationala.

In martie 1992 Republica Moldova devine membra a ONU.

In 1993 este intodusa ca moneda leul moldovenesc, si se constituie întreprinderile de stat in transporturi- Calea ferata a Moldovei CFM (prin preluarea activelor fostelor cai ferate sovietice SZD de pe teritoriul Republicii Moldova) si Air Moldova (prin preluarea activelor Aeroflot de pe teritoriul RM).


La sfarsitul anului 1991, Mircea Snegur este reales presedinte al Republicii Moldova, si declara ca este gata sa organizeze imediat un referendum, prin care populatia sa se pronunta daca doreste unirea cu Romania sau pastrarea independentei RM.
Din pacate parlamentul RM nu a fost de acord cu organizarea atunci a acelui referendum.

Multi i-au reprosat atunci atat lui Mircea Snegur, cat si lui Ion Iliescu, ca nu au facut mai mult pentru unirea Republicii Moldova cu Romania.
Intradevar, poate se putea face mai mult atunci, poate s-a pierdut o ocazie istorica, insa problemele cu care se confrunta RM erau deosebit de grele!

[Florinvs]

Era vorba in primul rand de mentalitatea colectiva de atunci din Republica Moldova. Desii majoritatea intelectualilor, a istoricilor si a oamenilor de stiinta erau favorabili unirii, marea masa a populatiei (educata timp de zeci de ani in mentalitatea imperiala sovietica) nu cred ca ar fi fost favorabila unirii, din pacate!

Era un mod de gandire, reflexe formate in zeci de ani, care nu puteau fi schimbate peste noapte.

Apoi RM era si este aproape complet dependenta energetic de Rusia! In conditiile când peste 90% din canditatea de energie electrica si gaz metan erau si sunt importate din Rusia, era si este o parghie extrem de puternica de control politic si santaj folosita de Moscova.

Apoi inca de la infiintarea sa, Republica Moldova a fost atrasa in conflicte militare cu doua regiuni separatiste- in Transnistria si in Gagauzia.

La aceastea se adauga si divergente politice, dar si orgolii personale (fiind tot romani, nu puteau sa nu aibă si acest defect al poporului roman) a liderilor de la Chisinau.

Astfel, in decembrie 1992, Alexandru Mosanu (unionist) isi da demisia din postul de presedinte al parlamentului, el fiind urmat de alti parlamentari care demisioneaza (Ion Hadarca, Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei).

La aceasta se adauga confruntarea politica intre unii lideri ai Frontului Popular (in frunte cu Iurie Rosca), si presedintele Snegur, cu acuzatii extrem de dure de ambele parti.
Aceste confruntari , aceste orgolii personale duse la extrem, nu au facut decat sa produca o mare dezamagire in rândul populatiei si sa submineze ideea de unire cu Romania a RM.

O alta problema grava a fost prabusirea dramatica a nivelului de trai din RM, in special dupa anii 1992-1993-1994, aducând RM in starea de cea mai saraca si corupta tara a Europei.

Prabusirea dramatica a nivelului de trai din RM dupa acei ani s-a datorat mai multor cauze

-Coruptia generalizata si jaful din averea publica

-Disparitia legaturile si a pietelor de desfacere traditionale (majoritatea fabricilor din RM, realizate pe timpul URSS, erau gandite sa functioneze ca parte a unui lant in intreaga URSS. Ruperea acestui lant a dus la imposibilitatea aprovizionarii fabricilor cu materii prime, utilaje si piese de schimb)

-Pierderea controlului asupra unitatilor din Transnistria (hidrocentrala Dubasari, termocentrala Kuciurgan, nodul feroviar a Tighinei, etc)

-Proliferarea crimei organizate si a bandelor de raketi

-Mentinerea unor mecanisme ineficiente si greoaie in functionarea colhozurilor in agricultura

Alegerile parlamentare din februarie 1994 sunt castigate de PDAM (Partidul Democrat Agrar din Moldova), prim-ministru fiind numit Andrei Sangheli, iar cele prezidentiale din 1996 de Petru Lucinschi.

Insa nici guvernarea agrariana (1994-1998) nu reuseste sa rezolve gravele probleme economice si sociale din RM.
Erau vremuri când salariile si pensiile nu erau platite cu lunile, când de multe ori in loc de bani salariatii primeau diverse produse din fabrica unde lucrau, când întreruperile in furnizarea energiei electrice erau frecvente, etc.

In 1994 este adoptata constitutia RM (de catre majoritatea agrariana din parlament), in care se spune ca limba oficiala a RM este asa-zisa limba moldoveneasca!
Desi ulterior Mircea Snegur a spus ca denumirea corecta este limba romana, totusi in 1994 a promulgat aceea constututie!

Esecul evident al guvernarii agrariene determina înfrângerea clara a PDAM (care nici nu mai intra in noul parlament), la alegerile din 1998.
Se constituie o asa-numita Coalitie pentru democratie si reforme, dar certurile frecvente intre partidele care compuneau aceasta coalitie duce si la esecul acestei scurte guvernari de dreapta (1998-2001)

Pe fondul nemultumirii tot mai mari a populatiei, a un nivel de trai extrem de scazut, a unei coruptii generalizate, populatia este din ce in ce mai nemultumita de partidele care au guvernat in anii 90.
Aceasta a determinat victoria la alegerile din februarie 2001 a Partidului Comunistilor a lui Vladimir Voronin, si lunga guvernare comunista (februarie 2001- aprilie 2009).

[Florinvs]

Este adevarat ca aceea guvernare comunista (februarie 2001- aprilie 2009, cu prim-ministri Vasile Tarlev si Zinaida Greceanii), au fost si cate rezultate bune (plata la timp a salariilor si pensiilor, eliminarea in mare parte a bandelor de raketi, realizarea unor lucrari de infrastructura- constructia cailor ferate Revaca- Cainari, pentru evitarea nodului feroviar a Tighinei, ocupat de separatistii transnistreni, Cahul- Giurgiulesti, amenajarea singurul port al RM la Dunare- portul Giurgiulesti, modernizarea aeroportului Chisinau).

Insa trebuie spus un lucru.

Din pacate astazi in Republica Moldova, orientarea politica de stanga, este confundata si este perceputa numai ca o atitudine cretina antiromaneasca si antiunionista, si de apropiere de Moscova!

In capul idiot a celor doi asa-zisi lideri chipurile de stanga (asa-zisul comunist Vladimir Voronin- ca la ce avere are numai comunist nu e, si asa-zisul socialist Igor Dodon), a aveea o atitudine politica de stanga inseamna a fi antiroman si antiunionist si in politica externa a fi dependent de Moscova!

As vrea sa existe la Chisinau un partid politic puternic de stanga (eventual social-democrat ca si doctrina), care sa aibă o atitudine net pro-unionista si pro-romaneasca.

Cat despre ideile politice si mentalitatile lui Vladimir Voronin si a lui Igor Dodon, acestea sunt de o prostie si de un primitivism mai rar intalnit!
A afirma si a crede ca ar exista un asa-zis popor moldovean si o asa-zisa limba moldoveneasca, sau a spune ca Romania este cea mai mare amenintare pentru Republica Moldova, este dovada de prostie maxima!


Explicatia pentru care multi oameni, chiar de buna-credinta, voteaza indivizi precum Igor Dodon sau Vladimir Voronin, rezida in starea de saracie extrema si de dezamagire cvasi-completa fata de clasa politica corupta din Republica Moldova!
Multi oameni, chiar de buna-credinta din Republica Moldova, regreta inca vremurile URSS, datorita nivelului de trai material mai bun de atunci (multi regreta vremurile sovietice, pentru ca atunci aveau un serviciu sigur si stabil, ca utilitatile, curentul electric si gazul metan erau ieftine, ca mâncarea era ieftina, ca-si putea permite o data pe an un concediu la soci sau in Crimeea, ca-si puteau lua un autoturism Lada sau Moskvici, etc).

Insa acesti oameni trebuie sa inteleaga un lucru. Acele vremuri, asa cum au fost, cu bune si cu rele, existau doar in cadrul unui sistem politic, social si economic care a cazut definitiv, si care nu se mai poate reintoarce.

Si cu atat mai putin indivizi precum Vladimir Voronin sau Igor Dodon (ultimul chipurile mare socialist, dar daca-l intrebi contextul istoric, economic si social in care a aparut socialismul habar nu are) nu pot reinvia acele vremuri!

In urma suspiciunilor de fraudare a alegerile din aprilie 2009 (castigate oficial tot de comunisti), se produce o revolta si manifestatii de protest la Chisinau, iar dupa alegerile anticipate din iulie 2009, se constituie Aliante pentru integrare Europeana.

[Florinvs]

Astazi societatea si opinia publica din Republica Moldova este puternic divizata intre

-O parte care inca regreta vremurile URSS si voteaza indivizi de genul lui Igor Dodon, pe baza unor promisiuni fantasmagorice ale acestuia

-O parte profund dezamagita de asa-zisa clasa politica democratica (sau de dreapta- cum vreti sa-i spuneti), unde exista doua categorii de politicieni

-Unii pusi numai pe furat si pe imbogatire

-Altii cu orgolii personale prea mari, care vor neaparat sa fie lideri de partid, indiferent cat de mic ar fi acel partid.

Exemplul este si actualele alegeri prezidentiale!

Partidele zis democratice sau de dreapta se prezinta extrem de divizate si faramitate, nereusind sa alcatuiasca o coalitie puternica, capabila sa se opuna in mod eficient socalistilor si comunistilor.

Daca lideri de partide precum Marian Lupu, Andrei Nastase, Mihai Ghimpu sau Iurie Leanca s-ar fi retras din cursa electorala si si-ar fi indemnat electoralul sa voteze cu Maia Sandu, aceasta ar fi avut mai mari sanse in confruntarea electorala cu Igor Dodon.

[Florinvs]

Sa speram ca actualele alegeri din Republica Moldova vor fi castigate de Maia Sandu, si ca un individ precum Igor Dodon nu va ajunge nicioadata la conducerea RM.


In privinta unirii Romaniei cu Republica Moldova, personal imi doresc sa se petreaca cat mai repede! Insa pentru ca aceasta unire sa se realizeze, trebuie intreprinde masuri concrete, mai ales de natura economica, pentru apropierea celor doua state romanesti


1. Eliminarea dependentei energetice a RM de Rusia. Aceasta (alaturi de coruptie si de saracie) este cea mai grava problema cu care se confrunta astazi RM

pentru ACEASTA TREBUIE

-Constructa gazoductelor Ungheni- Chisinau si Ungheni- Balti.
Romania poate asigura cea mai mare parte din necesarul de gaz metan a Republicii Moldova.

-Interconectarea retelelor de distributie a energiei electrice a Romaniei cu cele din Republica Moldova
Romania poate asigura intreg necesarul de energie electrica a Republicii Moldova


2. Eliminarea organizarii administrativ-teritoriale anacronice , dupa sistemul sovietic cu raioane, din Republica Moldova, si revenirea la o impartire administrativ-teritoriala in Republica Moldova pe baza de judete.
Tinand cont de teritoriul mic al Republicii Moldova, aceasta ar trebui sa aibă o organizare administrativ-teritoriala cu 6 judete (Soroca, Balti, Orhei, Lapusna, Tighina si Cahul- eventual judetul Cahul sa fie in limitele administrative ale actualei UTA Gagauza).
In felul acesta, s-ar elimina si mare parte din birocratie si s-ar usura si activitatea de luare si implementare a unor proiecte si investitii la nivelul autoritatilor locale).
Este absurd ca la cateva comune sa ai un raion!


3. Modificarea constitutiei, astfel incat sa se precizeze clar in constitutie ca limba oficiala in Republica Moldova este limba romana.


4. Adoptarea in Republica Moldova a unor institutii similare cu cele din Romania.


5. Modificarea sistemului de educatie, astfel incat in scolile din Republica Moldova sa se studieze istoria romanilor, iar in manualele scolara sa se arate clar ca nu exista popor moldovenesc sau limba moldoveneasca!


6. Adoptarea in Republica Moldova a sistemul de standardizare european ISO (utilizat si in Romania) si renuntarea la utilizarea sistemului de standardizare de tip sovietic Gost.


7. Trecerea la ecartament normal (de 1435 mm) a cailor ferate din Republica Moldova.

Daca aceste masuri ar fi puse in practica, s-ar crea premise esentiale pentru unirea celor doua state romanesti.

In privinta gagauzilor, care sunt din pacate folositi ca o masa de manevra de catre Rusia, trebuie explicat acestora ca nu au de ce a se teme de o eventuala unire cu Romania, si sa fie asigurati ca in eventualitatea unei uniri cu Romania, statul si poporul roman, le-ar asigura si proteja identitatea cultura, istorica, etnie, traditiile si obiceiurile folclorice, culturale, etc!

Sa vina sa vada cum traiesc turcii sau tatarii din zona Dobrogeii, in deplina intelegere cu populatia majoritar romaneasca.

La fel in privinta cetatenilor de etnie rusa sau ucraineana din Republica Moldova. Sa vina sa vada in ce relatii traiesc rusii-lipoveni din zona Deltei Dunarii, cu populatia majoritar romaneasca.