l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[Marimira]

Slava Tie Doamne pentru toate!

Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor puterea de a trece peste incercarile vietii si de a ne mantui.
Ce frumos ca atatia oameni nu au trecut indiferenti pe langa starea ta sufleteasca, le-a pasat si toti au ajutat cum au putut, cu o vorba buna, cu o invatatura, poate o rugaciune macar scurta am putea si spune pentru tine...si in acest lucru se poate vedea dragostea lui Dzeu...a presarat in sufletele noastre sensibilitate, dragoste...dorinta de a ne mantui cu totii!
Eu pot spune cu sinceritate ca sunt in cunostinta de cauza referitor la aceste stari sufletesti- plus altele grele, si chiar m-am confruntat cu aceste probleme si cu multe alte situatii dificile ale vietii, care dureaza de ceva timp (cativa ani),si care par a nu se mai termina.....
Inevitabil iti pui problema de ce ti-este dat sa treci prin asa ceva, de ce tu , pana cand Doamne? etc...tot punand intrebari Tatalui noastru ceresc...si mie ...cred ca am aflat raspunsuri macar la unele dintre ele.Categoric toate aceste situatii ne sunt date spre a ne mantui...cum spunea cineva incercati sunt cei care sunt chemati la Rai...in vesnicie...nu la un rai pamantesc...deci se pune problema de a putea face fata incercarilor...de a depasi starile sufletesti f.grele...de a nu ne pierde...increderea in Cel Care ne-a facut si ne-a zidit in pintecele maicii noastre. Eu personal in ce ma priveste am ajuns la concluzia ca trec prin aceste stari deoarece nu stiu sa le primesc pe toate ca din mana Lui , a Creatorului, ca si pe o doctorie amara care chiar daca e amara si rea la gust o bei pt. ca stii ca-ti va face bine, mai tarziu isi va face efectul ...ca nu stiu sa ma smeresc ...ca totusi cred ca mi se cuvin lucrurile bune si de aceea nu stiu/ nu pot sa le primesc pe cele rele...
Intrebari (pt.mine fireste) de ce sa cred ca merit intotdeauna sa mi se intample lucruri bune???! Din ce sa invat suferinta? cum sa pot intelege durerea ca sa ii pot intelege cu adevarat pe cei care sufera? Umilinta din ce s-o invat? Cum sa fac sa nu cartesc? Apoi au venit unele raspunsuri ...Cel la care si firele de par din capul nostru sunt numarate, care tine Universul doar prin puterea gandului si a dragostei Sale, despre Care noi stim ca ne iubeste neconditionat...sa ingaduie sa ni se intample lucruri rele fara un scop mantuitor? pe care inevitabil il vom afla cand va veni timpul...Dzeu ni se descopera treptat pe masura dorintei , a sarguintei si a consecventei fiecaruia.Dar de ce sa credem despre noi ca meritam numai binefaceri si binecuvantari?! Da , am stari sufletesti f.grele...dar atunci cand imi spun..."daca Domnul asa a voit, asa a ingaduit...asa trebuie sa fie ...ele dispar ca prin minune....se aseaza linistea si pacea in sufletul meu...atunci chiar daca sunt constienta ca am multime de probleme grele ale vietii...familiale, sociale, materiale, nedemne de spus ca sa nu cadem in penibilul situatiei care se plange mai tare-dar reale-atunci cand imi spun Dzeu nu ingaduie toate acestea fara un scop mantuitor in final, El stie mai bine ce e bine pt. mine...atunci vine linistea simt ca pot trece peste toate acestea nevatamata!!!Nu as vrea sa para vorbarie goala....sunt experimentele mele sufletesti...dar a incerca sa ne smerim si sa acceptam orice ne trimite Dzeu, eu cred ca ne ajuta sa depasim momentele dificile si ne ajuta sa stabilim pacea cu noi insine, cu oamenii si cu Dzeu...la care trebuie sa ne raportam permanent pt.ca fara El nu se poate...El tine toate cu suflarea si cu dragostea Sa pentru toate! (dragoste neconditionata)....
Ma gandesc sa ne lasam modelati ca si lutul in mainile Creatorului, sa avem pururea pe buze Doamne faca-se voia Ta(si nu a mea)...de ce nu putem primi toate ca din mana Lui?Noi nu putem sti mai bine decat Dzeu ce e mai bine pt noi dar cred ca il jignim cumva tot explicandu-i ce ne doare ce ne lipseste - ceea ce El oricum stie mai bine decat noi.Dar noi dorim sa se faca voia noastra si nu voia Lui ca si cand noi am sti mai bine.A te lasa in voia Lui nu gresesti...a te incredinta voii Lui...Doamne oranduieste Tu viata mea cum stii mai bine! Pana la urma pricep ce vrea Dzeu cu noi.Sa ne lasam in grija Lui.Sfintii au avut vreo viata linistita, fara probleme, confortabila, lipsita de griji?de ce sa credem ca meritam mai mult decat sfintii?Retoric vorbind fiecare dintre noi putem crede ca meritam ce e mai bun...dar e bine sa primim cu seninatate si ce ne ofera viata daca se poate si cu bucurie ASA CA DIN MANA LUI DZEU!
Bunul Dzeu sa te ajute, sa te lumineze, sa te intareasca, sa-ti daruiasca sanatate, liniste sufleteasca, sa te binecuvinteze cu darurile Sale cele multe si bogate!

[Mosh-Neagu]

Eu am indraznit sa ma uit mai mult la reactiile celorlalti decat la necazul dragei noastre surioare. Si ma bucur fiindca vad atat de multi carora le pasa cu adevarat cand un om este in suferinta. Poate ca sunt si dintre acei care ei insisi au greutati mari, dar aici uita de necazul lor si se solidarizeaza cu ceilalti pentru imbarbatarea celui ce se clatina. Cred ca prin cuvantul bun pe care il lasati pe aici nu faceti decat sa va imbarbatati voi insiva cu dumnezeiasca nadejde si sa mai urcati astfel o buna distanta pe "Golgota" mantuirii. Uneori este nevoie de cate un "Inger pazitor" ca sa ne aminteasca de starea noastra subreda si neputincioasa, dar si de potentialul din noi care asteapta zadarnic ocazia sa se desavarseasca. De multe ori am vazut mai multa suferinta pentru ceilalti decat pentru sine. Si ce poate insemna asta decat iubire fata de aproape?

Dumnezeu sa binecuvinteze inimile voastre bune.

[Radu32]

poate o solutie ar fi sa schimbi mediul in care esti acuma, adica sa mergi undeva la munte,si sa faci miscare, plimbari in aer liber,si sa nu ai nici o grija !
de multe ori efortul fizic si miscarea,alunga multe boli trupesti,dar si spirituale !

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de ioanmaria

Draga ingeras pazitor, eu sunt sigura, absolut sigura ca Il iubesti in continuare, si mult inca, esti doar obosita-obosita si necajita. Daca nu L-ai mai iubi ai mai fi atat de suparata pe EL ?
Iar dragostea pe care o simtim pentru El este tot darul sau si este o reflectie slaba-slabuta a iubirii Lui pentru noi. Este chemarea Lui. Deci fii sigura ca si El te iubeste, mai mult inca.

E ca atunci cand ne suparam pe cineva pe care il iubim si care ne iubeste, cand ne suparam pentru ca la un moment dat ni se pare ca/banuim ca vedem de la el un lucru care ne raneste. Dar cand aflam explicatia acelui lucru ne linistim, ne rusinam ca am putut sa credem asa ceva despre el si il iubim si mai mult pentru ca acela e mai bun decat putem noi sa concepem, adica mai bun de o mie de ori decat noi.
Iar acela care ne iubeste se grabeste sa ne copleseasca mai mult apoi cu iubirea lui pentru ca, chiar daca el nu a fost vinovat, sufera odata cu noi pentru suferinta noastra, sufera chiar mai mult pentru ca ne iubeste. Si pentru ca ne iubeste nici nu ii trece prin cap sa se supere ca ne-am indoit de el, ci se bucura ca totul s-a clarificat si putem fi din nou impreuna, se grabeste sa ne consoleze.
Mie mi s-a intamplat asa cu cineva pe care l-am acuzat in mintea mea pe nedrept.
Cred ca e la fel, numai ca acest El din situatia ta e infinit mai bland, iubitor, darnic si iertator, adica poti fi sigura ca nu se va supara si va fi mai capabil sa iti mangaie sufletul.

Daca i-ai spune direct Lui ce simti, tot ce ai scris aici, cu toata sinceritatea, aceste cuvinte dure, fara nici o frica ? Cred ca se va bucura ca ai incredere in El sa-i spui adevarul inimii tale, chiar tu banuind ca Il poti supara, dar arati ca Il iubesti atat de mult incat ai curajul sa Ii spui un adevar chiar dureros, dar adevar. Nu Il vei supara pentru ca El insusi este dupa cum stim cand ne rugam "Duhul Adevarului".

Suferintele nu vin numai ca pedeapsa a pacatelor noastre sau stramosilor nostri, asa spunea parintele Arsenie Boca in "Cararea Imparatiei", sunt si alte cauze.
Tot parintele mai spunea ca "Domnul pe cine iubeste cearta" si alti parinti spuneau ca suferim pentru ca ne iubeste si ne vrea aproape de El, vrea sa ne curete ca sa putem fi in El si El in noi. Si ca odata cu noi sufera si El, ca atunci cand primim o greutate si El e acolo langa noi sa ne ajute cand Ii cerem.
Si ca rasplata Lui, aici sau dincolo, este mult mai mare decat suferinta indurata de noi.

Suferim, de exemplu:
- ca sa ne intarim credinta;
- sa izbavim pacate ale stramosilor nostri pe care noi nu le stim, dar pe care curatindu-le ne mantuim mosii, dar si urmasii nostri - atunci Domnul ne da astea pentru ca are incredere, stie ca le putem duce, El stie ce putem noi daca Il chemam in ajutor si avem rabdare;
- necazurile cu rabdare aduc din strafundurile fiintei noastre la suprafata darurile tainice ale Duhului Sfant ascunse in noi la SfBotez, "talantii imparatiei", care ne ajuta sa ne descoperim menirea vietii noastre si sa ne apropiem de Domnul. Ne fac "aur lamurit in foc".

Ai incredere ca daca te-ai spovedit absolut sigur ai fost iertata. Suferinta indurata pe nedrept, fara a fi pedeapsa deci, cum este cazul tau, este cea mai pretioasa, caci ea este in intregime si pe deasupra de masura platita de Domnul - reflectia ei in dragostea Lui este darul cu supra-masura.

Ai incredere ca absolut sigur El a auzit toate rugaciunile tale, a primit zbaterea ta si sufera si El cu tine. Si iti pregateste ceva bun de tot.

Cand ai facut tot ce trebuie cum ai facut tu - spovedanii curate, pomelnice etc. - cand ai epuizat toate caile de actiune, parintele Arsenie spunea ca rabdarea pana in sfarsit este ea insesi o rugaciune.

Inima sus, ingeras pazitor, o sa fie bine, Domnul sigur este cu tine, iar tu sigur esti cu El.

asa este, foarte adevarat am plans mult la acest mesaj de incurajare si nu stiu cum sa iti multumesc, poate am avut fata de unii niste reactii malitioase dar ptr nu ptr ca as fi un om rau ci ptr ca nu eram crezuta ptr ca sunt satula de suferinta si ptr ca cineva imi zicea sa ma bucur si cica sa mai si cer in plus nestiind deja prin ce trec si ca am fost de nu stiu cate ori la un pas sa imi doresc moartea, chiar ma mir ca mai traiesc....cum poate un om sa dea asa sfaturi fara ratiune nu stiu....

[unpaharcuapa]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Uite am sa-ti spun viata a unei colege care la 35 ani s-a saturat de viata...totul a inceput cand era mica....violenta in familie era la ordinea zilei,ei sunt trei frati doua fete si un baiat...a fost un tata betiv...a fost o mama bolnava...din cauza atator discutii si batai mama i se imbolnaveste de cancer si pana la urma moare in bratele colegei mele.Tatal isi continua viata se reaseaza la casa lui....cu timpul se imbolnaveste de cancer la plamani si moare si el.Bunica care i-a crescut pe cei trei frati de mici(fiindca mama lor ii mai lasa in vacante la bunica)se imbolnaveste si ea,oricum era in varsta, moare si ea.Si toate nu se intampla decat in cca 8 ani.Intre timp se simte rau si ea ...suspecta de cancer...insa ca Mare Este Mila Domnului se ingaduie de sufletul ei....isi face analizele dupa un timp...tine posturi,se spovedeste,se impartaseste si cu multe rugaciuni aprinse Domnul ii mai da o noua sansa ....asa acum ea este in viata si II Multumeste Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca s-a indurat de sufletul ei pe aceasta lume.
Nu te intrista toate sunt cu un rost in lumea asta...eu mereu ii spuneam" lasa ca asa esti tu mai puternica,facuta sa suporti mai mult si Domnul stie cat poti tu duce....nu a dat durerea unuia care era prea slab ca poate pe acela il poate pierdea usor".
Uite eu de cate ori am avut probleme mi-am zis mereu ca iar am gresit si Bunul Dumnezeu s-a necajit pe mine iar eu accept acel necaz sau durere caci toate vin de la Tatal Nostru.Sunt multe suflete necajite pe lumea asta asa ca problemele mele sunt mici si le iau ca atare.Doamne Ajuta sufletului tau si numai mangaiere sa ai.....SA NU TE MAI INDOIESTI NICIODATA!DACA CREZI IN DUMNEZEU CREZI SI CU IUBIRE SI CU LACRIMI DE DURERE!CAPUL SUS DOMNUL FIE CU TINE!

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de unpaharcuapa

Uite am sa-ti spun viata a unei colege care la 35 ani s-a saturat de viata...totul a inceput cand era mica....violenta in familie era la ordinea zilei,ei sunt trei frati doua fete si un baiat...a fost un tata betiv...a fost o mama bolnava...din cauza atator discutii si batai mama i se imbolnaveste de cancer si pana la urma moare in bratele colegei mele.Tatal isi continua viata se reaseaza la casa lui....cu timpul se imbolnaveste de cancer la plamani si moare si el.Bunica care i-a crescut pe cei trei frati de mici(fiindca mama lor ii mai lasa in vacante la bunica)se imbolnaveste si ea,oricum era in varsta, moare si ea.Si toate nu se intampla decat in cca 8 ani.Intre timp se simte rau si ea ...suspecta de cancer...insa ca Mare Este Mila Domnului se ingaduie de sufletul ei....isi face analizele dupa un timp...tine posturi,se spovedeste,se impartaseste si cu multe rugaciuni aprinse Domnul ii mai da o noua sansa ....asa acum ea este in viata si II Multumeste Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca s-a indurat de sufletul ei pe aceasta lume.
Nu te intrista toate sunt cu un rost in lumea asta...eu mereu ii spuneam" lasa ca asa esti tu mai puternica,facuta sa suporti mai mult si Domnul stie cat poti tu duce....nu a dat durerea unuia care era prea slab ca poate pe acela il poate pierdea usor".
Uite eu de cate ori am avut probleme mi-am zis mereu ca iar am gresit si Bunul Dumnezeu s-a necajit pe mine iar eu accept acel necaz sau durere caci toate vin de la Tatal Nostru.Sunt multe suflete necajite pe lumea asta asa ca problemele mele sunt mici si le iau ca atare.Doamne Ajuta sufletului tau si numai mangaiere sa ai.....SA NU TE MAI INDOIESTI NICIODATA!DACA CREZI IN DUMNEZEU CREZI SI CU IUBIRE SI CU LACRIMI DE DURERE!CAPUL SUS DOMNUL FIE CU TINE!

iti multumesc frumos ai dreptate, va voi tine la curent pe toti.

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Si eu disper si cad in deznadejde, deseori. Insa incerc sa ma ridic prin rugaciune sau, cand nu pot rosti rugaciuni, cel putin cu un gand catre Dumnezeu. Dumnezeu exista si face minuni, cand nici nu te astepti. Tot ce ni se intampla, zi de zi, este o incercare. O noua si o noua incercare. Trebuie sa le facem fata, cu speranta. Am avut un accident in 1998. De-atunci si pana astazi am mers si merg cu caruciorul, cadrul, carja. Am facut cateva operatii, mai trebuie sa fac si altele, foarte costisitoare, nu am bani pentru ele, nu am bani nici macar pentru toate medicamentele pe care trebuie sa le iau, pentru toate tratamentele pe care trebuie sa le urmez. Dar... Dumnezeu nu m-a lasat niciodata! Sunt licentiata, sunt studenta la a doua facultate, am primit Premii I si Mentiuni (Diplome si cateva carticele, nu bani) in tara si in Franta, pentru poezie si eseuri. Tatal meu a facut de doua ori stop cardio-respirator, insa Dumnezeu, rugaciunile inaltate pentru el, l-au salvat. A fost resuscitat. Mama se lupta cu bolile pe care le are (voi numi doar cateva: osteoporoza, hernie de disc, operata de doua ori, diabet, hipertensiune arteriala etc.). Eu - la fel. Dumnezeu ne tine pe toti in mana. Nu va scapa pe niciunul dintre noi!
Iti doresc numai bine, pace, sanatate si gand bun, gand care sa te duca la Dumnezeu. Speranta si nadejde!

Haideti dragii mei sa fim uniti intru credinta,sa nu ne mai certam,sa nu mai cautam atatea argumente la toate expunerile noastre pentru ca duc la vrajba(noi nefiind inca pregatiti).Pentru simplul fapt ca vrem sa ne indreptam,inseamna ca acceptam ajutorul.Cerem lui Dumnezeu sa ne ajute,iar El isi arunca privirea asupra noastra.Daca mai adaugam si noi putina stradanie,inaintam spre El.Vor veni multe necazuri peste noi in urmatoarea perioada,dar trebuie sa fim tari.Toate cate vor veni,le vom duce mai usor,daca ne vom gandi ca aceasta e ca o polita pe care trebuie sa o platim pentru cei 20 de ani de distractie.Vom duce cu seninatate toate cate vor veni,daca vom renunta sa-i mai judecam pe altii,daca vom renunta putin cate putin la tv si internet(nici eu nu fac exceptie)care ne mananca timp pretios din viata,un timp mort care ne indeparteaza tot mai mult de ADEVARUL SUPREM.Lumea de dincolo este aici,numai sa o vedem cu ochii credintei si sa i ne alaturam prin curatirea inimii.Puterea credintei o vom cunoaste doar daca vom gusta din ea.

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

[Rodica50]

În prealabil postat de cristian67

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

Multumim, Cristian, de cuvintele blande si intelepte. E timpul sa luam aminte!