Istorii cu talc

[costel]

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

[Anna]

Wow, superba povestea, de unde o ai?

[Anna]

În prealabil postat de cristiboss56

Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă : "În faţa ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minţi , îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate. << Pateric , ediţia Polirom, 2005 >>

Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anna

Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

Nu neapărat, dar ultima Judecată , tot a lui Dumnezeu este ! Oricum libertatea şi toate cele de aici sunt atât de relative . . . , şi nu în ultimul rând atât de trecătoare . . . !

În prealabil postat de costel

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

foarte frumoasa istorioara care exprima atat de bine si concis un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti - antiteza egoismului si egocentrismului. pe de alta parte, ce minunat sa realizezi cat de diferite sunt darurile lui Dumnezeu si cum se completeaza unele pe altele, acolo unde exista IUBIRE.

PS: sper ca prin banalul celor spuse sa nu vexez pe vreun forumist ce cauta comunicare doar "la nivel inalt".

[cristiboss56]

Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi , a venit la el un prieten. Acesta , văzând tabloul, îi zice: "Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul." Pictorul i-a răspuns : "Ai dreptate , însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi , dacă nu I se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi , dacă nici atunci nu I se deschide , bate a treia oară şi cu mai multă putere. " Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.

[teatru-copii]

În prealabil postat de cristiboss56

Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi , a venit la el un prieten. Acesta , văzând tabloul, îi zice: "Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul." Pictorul i-a răspuns : "Ai dreptate , însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi , dacă nu I se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi , dacă nici atunci nu I se deschide , bate a treia oară şi cu mai multă putere. " Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.

Frumoase aceste istorioare frate, prietene. Dumnezeu sa-ti rasplateasca osteneala. Esti neobosit!

[teatru-copii]

În prealabil postat de cristiboss56

"Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". >>

No comment!

[teatru-copii]

În prealabil postat de cristiboss56

Trăia odată într un mic sătuc un băieţel, pe nume Felician. După cum îi spunea şi numele, era un copil tare fericit. Deşi nu avea multe jucării şi nici bănuţi să-şi cumpere jocuri sau jucării preferate, Felician spunea că ceea ce îl face fericit sunt lucrurile pe care le făcea pentru ceilalţi. - Ştii, mamă, îi spunea Felician mamei sale, eu mă simt cu adevărat fericit atunci când îi ajut pe ceilalţi. - Eu cred , zicea una dintre vecine, vorbind cu mama altui copil, că acest copil are o problemă. Cum se poate să fie fericit, dacă tot timpul să fie fericit, dacă el este cel ce dăruieşte ? Eu, de pildă, mai spunea vecina, nu pot fi cu adevărat bucuroasă decât atunci când mi se oferă ceva. Dar Felician, deşi auzea toate aceste comentarii, nu le da atenţie. El continua să-i ajute pe copiii care poate nu aveau atâtea cât el, să dăruiască din puţinul pe care îl avea şi celor necăjiţi. Dacă primea ceva, împărţea şi cu ceilalţi copii, nu oprea nimic pentru el. S-a întâmplat ca, într o zi, să sosească în acel sătuc un renumit om de ştiinţă. - Ştiţi cine va sosi astăzi la noi în sat ? , povestea primarul celorlalţi săteni. Va veni domnul Ştietot. - Da , am auzit şi noi, răspunse un alt sătean. Ştiu că poate să vadă ce este în sufletul omului, poate să citească în stele. Este un om tare iscusit. - Da, întări spusele alt sătean. Este un om tare inteligent, acest domn Ştietot. Şi cân sosi domnul Ştietot, sătenii au mers la el şi l-au rugat să le spună ce se întâmplă cu un copil de la ei din sat, un băiat pe numele Felician. Domnul Ştietot, aflând spusele sătenilor, s-a hotărât să investigheze acest caz. Domnul Ştietot, cu ajutorul unui aparat minuscul, putea vedea în interiorul corpului lui Felician. - Uimitor ! , le-a spus domnul Ştietot sătenilor. N-am mai întâlnit până acum un asemenea caz. Sătenii erau şi ei foarte curioşi. -Dar ce vedeţi acolo ? Întrebau ei. - Văd, spunea domnul Ştietot, că de fiecare dată când Felician face un lucru bun, o mie de steluţe sub forma unor îngeraşi care apar în jurul inimii lui. De aceea , copilul emană atâta fericire. De aici şi dorinta lui de a-i face fericiţi pe ceilalţi. Atunci sătenii şi-au dat seama că fericirea nu înseamnă numai să primeşti, ci mai ales să dăruieşti.

De unde e?

[cristiboss56]

În prealabil postat de teatru-copii

De unde e?

Din "O mie de pilde".