Care este scopul vietii?

În prealabil postat de Tangun

Scopul vietii oricarei fiinte umane este gasirea si reintregirea sinelui.

Fiecare om este disfunct prin natura sa, caracterizat de dualitate.
Egiptenii numeau aceste doua parti ale omului ba si ka; grecii - psuche si thumos; israelitii - ruwach si nephesh; persanii - urvan si daena; islamistii - ruh si nafs; hindusii - atman si jiva; chinezii - hun si po; haitienii - gros bon ange si ti bon ange; primii crestini - suflet si spirit iar lista poate continua. Toti aveau un singur scop spiritual - acela de a reuni cele doua parti ale sinelui si a ajunge astfel la unitate.
Din partea stiintei, Freud si Jung au descoperit faptul ca orice om are mintea scindata in doua emisfere - stanga si dreapta. Emisfera stanga tine de partea rationala, constienta, liniara, unde se atribuie inteligenta constienta, vointa, curiozitatea,liberul arbitru.Emisfera dreapta este partea inconstienta unde se stocheaza amintirile, emotiile, simturile, aici se atribuie tot ce inseamna identitate de sine(eu exist, eu sunt etc).

Primi crestinii, cat si multe alte culte religioase, numeau spirit acea parte caracterizata de emisfera stanga, care de fapt este si partea nemuritoare din om, si pe care filozofiile orientale considerau ca se poate reincarna.

Partea dreapta era considerata ca fiind sufletul ce se poate pierde de la o viata la alta. Dupa ce survine moartea omului, prin pierderea sufletului se pierde identitatea de sine, odata cu ea toate amintirile si tot ceea ce a realizat omul in viata.
Partea dreapta, caracterizata de emotie si simtire,dar inconstienta si lipsita de vointa, se separa complet dupa moarte de partea stanga caracterizata de constienta, gandire,ratiune, vointa. In timpul vietii cele doua puteau comunica uneori pentru gasirea echilibrului, dar odata survenita moartea, cele doua parti ale sinelui se scindeaza complet.
De asemenea, partea dreapta, caracteristica sufletului va ramane singura cu toate emotiile si simtirile pe care le-a avut in timpul vietii, traindu-le si simtindu-le la nivel maxim, extrem, fara jumatati de masura.In lipsa gandirii constiente si vointei, ce provenea de la partea stanga,sufletul nu va mai putea fi ignorat si va ramane prins in propria-i traire emotionala avuta in momentul mortii.Daca omul in viata lui a fost impacat si a acordat atentie sufletului ,dupa momentul scindarii va experimenta un vis frumos, sau dimpotriva daca nu, va ramane prins intr-un cosmar infernal de emotii si simtiri negative, ignorate si inabusite in timpul vietii cu ajutorul gandirii constiente.Crestinismul numeste in mod popular acestea doua raiul si iadul.

In toata viata lor, majoritatea oamenilor se zbat intre cele doua parti fara sa le poata integra si sa pastreze astfel integritatea sinelui.Lupta interioara a fiecarui om in parte este mesajul ca sinele lui devine scindat si se imparte in doua; ajutat de ratiune el inabusa si neaga existenta inconstientului, a sufletului , dincolo de pragul mortii separarea devenind fara cale de intoarcere.De multe ori se face o alegere spre o singura cale(in majoritatea cazurilor se alege partea rationala) in detrimentul celeilate.Oamenii isi identifica sinele cu mintea si gandurile lor.Astfel se naste egocentrismul.Astfel si-a cladit omul societatea in care traieste acum.S-a bazat pe un sine fals numit ego.
Scopul vietii este pastrarea integritatii Sinelui.

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

[Tangun]

În prealabil postat de Melissa

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

Integritatea Sinelui = sufletul inconstient unificat cu lumina constiintei Divine, tocmai desavarsirea omului catre Dumnezeu.
Din punct de vedere al religiei sufletul este confuz si pierdut fara spiritul Divin.

Stiintific s-a demonstrat ca orice fiinta umana e alcatuita din doua parti egale dar opuse, o parte constienta si o parte inconstienta, reprezentate de cele doua emisfere ale creierului, stanga si dreapta.Prin emisfera stanga au loc toate procesele liniare, constiente, rationale, gandirea logica dar lipsite fiind emotiile, amintirile, simtirile. Prin emisfera dreapta au loc procesele care tin de orice emotie, simtire si care intra in sfera inconstientului.

Sine dezintegrat : separarea sufletului inconstient de constiinta Divina si scindarea in doua parti 1.- un suflet pierdut, confuz, blocat ca o fantoma in propriile simtiri si in propria inconstienta; 2.- un spirit constient dar lipsit de identitate de sine care si-a abandonat eul;

[Tangun]

În prealabil postat de Melissa

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

Multi oameni nu inteleg ce este ego-ul si de unde vine el, si se pare ca nici tu. Nu inteleg nici ca el se hraneste prin identificare si diferentiere, separare intre oameni.
Ce inseamna o critica adusa altei persoane? Este identificarea cu ego-ul, sinele fals.Prin critica adusa altei persoane sau judecarea ei, se potenteaza sinele fals.Egoul se identifica cu a avea, dar satisfactia pe care i-o procura ceea ce are este relativ superficiala si de scurta durata.Adanc in el ramane ascuns un sentiment de nemultumire, de incomplet, de insuficient. De asemenea, egoul se hraneste cu nevoia de a se simti distinct, special.
De ce egoul are nevoie de a critica pe cineva? Pentru a sustine gandul corespunzator lui eu, egoul are nevoie de gandul opus corespunzator lui "celalalt".Conceptul de "eu" fals nu poate supravietui fara conceptul de "altul".Ceilalti reprezinta in cel mai inalt grad ideea de altcineva, atunci cand ii percep drept dusmani ai mei.Pe scara acestui sablon egoist inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si/sau de a se plange de ceilalti.
Atunci cand suntem in stapanirea unui astfel de ego, a ne lamenta devine un obicei; ne plangem in special de ceilalti oameni si, desigur, obiceiul este inconstient, ceea ce inseamna ca nu stim ce facem.Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci cand le vorbim altora despre ei sau cand doar ne gandim la ei, este in mod frecvet o parte componenta a acestui sablon.
Resentimentul este emotia care insoteste lamentarea si etichetarea in minte a oamenilor si care hraneste mai mult egoul.Nemultumirea, mahnirea fata de ceilalti, de ceea ce fac, de ceea ce spun, este cea mai ascunsa manifestare a propriului ego.


Prin nota critica de care dai dovada, se intelege ca tu inca nu ai reusit sa scapi de ego.Intai scapa de el si apoi vei da lectii oamenilor despre Dumnezeu.

În prealabil postat de Tangun

Multi oameni nu inteleg ce este ego-ul si de unde vine el, si se pare ca nici tu. Nu inteleg nici ca el se hraneste prin identificare si diferentiere, separare intre oameni.
Ce inseamna o critica adusa altei persoane? Este identificarea cu ego-ul, sinele fals.Prin critica adusa altei persoane sau judecarea ei, se potenteaza sinele fals.Egoul se identifica cu a avea, dar satisfactia pe care i-o procura ceea ce are este relativ superficiala si de scurta durata.Adanc in el ramane ascuns un sentiment de nemultumire, de incomplet, de insuficient. De asemenea, egoul se hraneste cu nevoia de a se simti distinct, special.
De ce egoul are nevoie de a critica pe cineva? Pentru a sustine gandul corespunzator lui eu, egoul are nevoie de gandul opus corespunzator lui "celalalt".Conceptul de "eu" fals nu poate supravietui fara conceptul de "altul".Ceilalti reprezinta in cel mai inalt grad ideea de altcineva, atunci cand ii percep drept dusmani ai mei.Pe scara acestui sablon egoist inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si/sau de a se plange de ceilalti.
Atunci cand suntem in stapanirea unui astfel de ego, a ne lamenta devine un obicei; ne plangem in special de ceilalti oameni si, desigur, obiceiul este inconstient, ceea ce inseamna ca nu stim ce facem.Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci cand le vorbim altora despre ei sau cand doar ne gandim la ei, este in mod frecvet o parte componenta a acestui sablon.
Resentimentul este emotia care insoteste lamentarea si etichetarea in minte a oamenilor si care hraneste mai mult egoul.Nemultumirea, mahnirea fata de ceilalti, de ceea ce fac, de ceea ce spun, este cea mai ascunsa manifestare a propriului ego.


Prin nota critica de care dai dovada, se intelege ca tu inca nu ai reusit sa scapi de ego.Intai scapa de el si apoi vei da lectii oamenilor despre Dumnezeu.

Intrebare : ce te-a facut sa imi dai acest mesaj, dupa 2 ore jumate dupa ce mi-ai mai dat unul la aceiasi replica a mea, si sa ma etichetezi mental negativ ,materializand gandurile prin cuvinte "grele"?:-)) Resentimentul? Sa inteleg ca ii era foame ego-ului tau?Si i-ai dat sa pape?

PS- nu te supara pe mine, eu te intrebasem DOAR, unde l-ai lasat pe Dumnezeu!:-)

[Tangun]

În prealabil postat de Melissa

Intrebare : ce te-a facut sa imi dai acest mesaj, dupa 2 ore jumate dupa ce mi-ai mai dat unul la aceiasi replica a mea, si sa ma etichetezi mental negativ ,materializand gandurile prin cuvinte "grele"?:-)) Resentimentul? Sa inteleg ca ii era foame ego-ului tau?Si i-ai dat sa pape?


PS- nu te supara pe mine, eu te intrebasem DOAR, unde l-ai lasat pe Dumnezeu!:-)

Ce m-a facut nu te priveste pe tine si nici nu are rost sa iti dau explicatii. Daca doresti ii mai dau sa pape si nu egoului meu.

Eu nu sunt suparat pe tine iar ai inteles eronat , tot din cauza egoului.Cat despre unde l-am lasat eu pe Dumnezeu tot pe mine ma priveste.

[costel]

Noica: "Spui ca viata n-are sens? Cu atat mai bine: da-i tu unul!".

Plesu spunea ca "Intrebarea cu privire la sensul vietii nu are decat de castigat de pe urma intarzierii răspunsului. E preferabil sa traiesti indelung, sub febrilitatea intrebarii, decat sub geometria plata a unui raspuns pripit. Cand raspunsul apare prompt in imediata vecinatate a intrebarii, intelepciunea se retrage, ironic, indaratul unei ideologii".

[Ana-Maria N]

'Dumnezeu este iubire. Gandurile, simtamintele, impulsurile inimii care tind sa spulbere iubirea si sa cultive ura vin de la diavolul. Scrie-ti aceasta in inima si cauta sa pastrezi cu orice pret dragostea. Tine minte: fa tot ceea ce se impotriveste omului trupesc, vechi, pacatos; pune-te toata viata de-a curmezisul faptelor rele. Acesta sa-ti fie scopul vietii si, o data cu el, dobandirea slavei intru Hristos.'

[aususerum]

dati o definitie a mantuirii..... dar nu din carti sau de pe google ... si o sa vedeti ca este unica petru fiecare in parte.

[CelMandru]

Scopul vieţii e să ne întoarcem faţa către Hristos. Asta o facem cu lacrimi şi părere de rău pentru păcatele noastre, cu milostenie, cu fapte bune plăcute Lui Dumnezeu, cu iubirea aproapelui, cu nevoinţă, cu post, cu rugăciune, cu smerenie. Asta-i părerea mea. Iertaţi-mă!

Doamne ajută!

[George.m]

În prealabil postat de zoridezi

Sfantul Serafim de Sarov spune ca scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant.

Mantuitorul ne-a promis ca dupa Inaltarea Sa la ceruri ne va trimite Mangaietorul, Duhul Sau Cel Sfant: Va este de folos ca sa ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.
Iar Duhul Sfant, salasluindu-Se intru noi, Il face prezent in inimile noastre pe Hristos, ne uneste cu El. Primind Duhul, Hristos nu este prezent in afara noastra, ci intru noi. Si, uniti cu Hristos, vom fi imbratisati de catre Tatal cu bucurie negraita.