Pe urmele Sfintilor +

[cristiboss56]

Nu vei defăima ( Vezi Ieşire 20, 16 ) ca să nu te asemeni diavolului, care l-a vorbit de rău pe Dumnezeu înaintea Evei , şi să fii blestemat ca şi acela. Deci , mai bine este să acoperi păcatul aproapelui - afară decât vatămă pe mulţi alţii - ca să nu te asemeni lui Ham, ci lui Sem şi lui Iafet , şi astfel să dobândeşti binecuvântarea . * NOTA : Sim , Ham şi Iafet erau cei trei fii ai lui Noe. Odadată Noe a băut mult vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit. Ham, fiul lui , văzând goliciunea părintelui, a vestit-o în batjocură celor doi fraţi ai săi. Aceia, nu numai că nu au râs de Noe, ci au luat degrbă un veşmânt , şi mergând cu spatele , ca să nu vadă goliciunea lui, l-au acoperit cu respect. Când Noe şi-a revenit şi a aflat ce s-a întâmplat, l-a blestemat pe Ham, şi i-a binecuvântat pe Sim şi pe Iafet ( Facerea 9, 8-27 ) . << VA URMA - 10. Să nu doreşti nimic din câte are aproapele tău >>

[cristiboss56]

Nu vei dori ceva al aproapelui tău , nici averi , nici bani , nici slavă , nimic din câte are acesta ( Vezi Ieşire 20, 17 ) . Pentru că dorinţa când se zămisleşte în suflet, naşte păcatul , iar păcatul când se înfierbântă naşte moarte. Dacă nu doreşti cele străine , vei rămâne departe de lăcomie, şi de răpirea bunurilor străine. Aşadar , este mai bine să dai din ale tale celui care cere, şi să miluieşti cât poţi pe cel care are nevoie. Dacă cineva vrea să-i dăruieşti ceva nu-ţi întoarce faţa. Dacă afli ceva care s-a pierdut , să-l dai propietarului, chiar dacă este vrăjmaşul tău. Astfel , te vei şi împăca cu el şi vei birui răul prin bine, aşa cum îţi porunceşte Hristos. << VA URMA >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu vei dori ceva al aproapelui tău , nici averi , nici bani , nici slavă , nimic din câte are acesta ( Vezi Ieşire 20, 17 ) . Pentru că dorinţa când se zămisleşte în suflet, naşte păcatul , iar păcatul când se înfierbântă naşte moarte. Dacă nu doreşti cele străine , vei rămâne departe de lăcomie, şi de răpirea bunurilor străine. Aşadar , este mai bine să dai din ale tale celui care cere, şi să miluieşti cât poţi pe cel care are nevoie. Dacă cineva vrea să-i dăruieşti ceva nu-ţi întoarce faţa. Dacă afli ceva care s-a pierdut , să-l dai propietarului, chiar dacă este vrăjmaşul tău. Astfel , te vei şi împăca cu el şi vei birui răul prin bine, aşa cum îţi porunceşte Hristos. << VA URMA >>

Dacă vei ţine cele mai de sus, cu toată puterea şi vei vieţui împreună cu acestea , vei aduce în sufletul tău comoara evlaviei, vei fi bioeplăcut lui Dumnezeu, vei primi binefaceri de la Acesta şi de la oamenii Lui şi vei fi moştenitor al bunurilor veşnice, pe care fie le dobândim toţi, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea , împreună cu Cel fără de început al Său Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin !

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici

Nascut la 4 iunie 1896 intr-un sat din sudul Rusiei, arhiepiscopul Ioan a fost membru al familiei de nobili ucrainieni Maximovici, din care a facut parte si Sfantul Ioan din Tobolsk. A primit la botez numele de Mihail, ocrotitorul sau ceresc fiind Arhanghelul Mihail. A fost un copil bonavicios si manca putin. In timpul studiilor, la Universitatea din Kiev, isi petrecea mai mult timp citind Vietile Sfintilor, decat mergand la cursuri; cu toate acestea era un student foarte bun. Vladica Ioan a terminat in 1925 Facultatea de Teologie. In anii studentiei si-a castigat painea vanzand ziare. In 1926 a fost tuns in mohanism, primind numele de Ioan, iar la 21 noiembrie a fost hirtonit iermonah.
Studentii lui au fost primii care au descoperit ceea ce a fost poate cea mai mare fapta de asceza a Sfantului Ioan. Mai intai au observat ca ramanea treaz mult timp dupa ce toti ceilalti se culcau; mergea noaptea prin dormitoare, ridica paturile care alunecasera si ii acoperea pe cei ce dormeau si nu banuiau nimic, facand Semnul Crucii deasupra lor. In cele din urma s-a descoperit ca nu dormea aproape deloc, niciodata in pat, ingaduindu-se in fiecare noapte numai o ora sau doua de odihna incomoda, stand jos sau incovoiat in podea, rugandu-se in fata icoanelor. Dupa multi ani chiar el a recunoscut ca nu mai dormise in pat de cand intrase in monahism. O astfel de practica ascetica este foarte rara, insa nu neintalnita in traditia ortodoxa.
In 1934 s-a hotarat ca Ieromonahul Ioan sa fie inaltat la rangul de episcop. In ceea ce-l priveste, nimic nu ii era mai strain. Cand se impotrivise, spunand ca nici nu se pune problema, fiindca are un defect de vorbire si nu poate pronunta limpede, i se spusese doar ca si prorocul Moise avusese aceleasi greutati. Lui Vladica i-a fost incredintata atunci eparhia ruseasca din Shanghai. Primul lucru pe care l-a facut aici a fost sa refaca unitatea Bisericii. A stabilit legaturi cu sarbi, cu greci, cu ucrainieni. Nu s-a dus niciodata la ceai la cei bogati, dar putea fi vazut oriunde erau oameni in nevoie. A intemeiat o casa pentru orfani si pentru copiii cu parinti nevoiasi. Vladica insusi aduna copiii bolnavi si infometati de pe strazile si aleile intunecoase ale mahalalelor din Shanghai.
Miezul ascezei sale erau rugaciunea si postul. Manca o data pe zi, la ora 11 noaptea. In prima si ultima saptamana din Postul Mare nu manca deloc, iar in restul acestui post si in cel al Craciunului manca numai paine de la altar. Noptile si le petrecea de obicei in rugaciune, iar cand, in cele din urma, era epuizat isi apleca capul pe podea si fura cateva ore de somn inainte de rasarit. Cand venea vremea sa slujeasca Utrenia, cineva batea la usa, dar zadarnic; deschideau usa si il gaseau pe Vladica ghemuit pe podea in coltul cu icoane. Atins usor pe umar, sarea in sus, si in cateva minute era in biserica la slujba - cu apa rece scurgandu-se din barba, dar pe deplin treaz.
Vladica purta haine facute din cel mai ieftin material chinezesc si papuci sau sandale moi, totdeauna fara sosete, indiferent de vreme. Adeseori mergea desculti, uneori dupa ce isi daduse sandalele vreunui sarac. Chiar si slujea descult, lucru pentru care era aspru criticat.

To be continued... :)

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici - continuare

O marturie a doamnei Lidia Liu, de pe vremea cand Sfantul Ioan era episcop de Shanghai:

"Vladica a venit in Hong Kond de doua ori. E ciudat, dar eu, pe cand nu-l cunosteam inca, i-am scris rugandu-l sa ajute o vaduva cu copii si intrebandu-l si in legatura cu niste probleme duhovnicesti, dar el nu mi-a raspuns. A trecut un an. Vladica a venit la Hong Kong si eu eram intr-un grup mare care s-a dus sa-l intalneasca la biserica. Vladica s-a intors spre mine si mi-a spus:
- Tu mi-ai scris scrisoarea aceea!
Am ramas uluita, caci Vladica nu ma mai vazuse niciodata. S-a cantat o rugaciune, dupa care Vladica, stand in picioare in fata pupitrului, a tinut o predica. Eu stateam langa mama si amandoua am vazut o lumina care il inconjura pe Vladica pana la pupitru - o stralucire cam de treizeci de cm in jurul lui. Acest lucru a durat destul de mult. Cand s-a terminat predica, uimita de un asemenea fenomen neobisnuit, i-am povestit ceea ce vazusem lui R.V., care ne-a spus:
-Da, multi credinciosi au vazut-o."

Sora unei bolnave, fiind foarte ingrijorata, a alergat la episcopul Ioan, implorandu-l sa o salveze. Vladica a ascultat-o: a venit la spital si le-a poruncit tuturor sa iasa din camera, unde s-a rugat timp de vreo doua ore. Apoi l-a chemat pe medicul-sef si i-a cerut sa o examineze din nou. Ce uimit a fost doctorul sa descopere ca pulsul era normal! El a fost de acord sa o opereze imediat, insa numai in prezenta Episcopului Ioan.

Vladica cerceta si inchisoarea si savarsea Sfanta Liturghie pentru condamnati pe o masa mica, grosolana. Insa cea mai grea indatorire a unui pastor este sa-i cerceteze pe bolnavii mintal si pe indraciti. In afara orasului Shanghai se gasea un spital de boli mintale si numai Vladica avea putearea spirituala de a-i vizita pe acesti oameni ingrozitor de bolnavi. Le dadea Sfanta Impartasanie, iar ei, uimitor, o primeau linistiti si il ascultau.
In timpul ocupatiei japoneze era foarte primejdios sa mergi pe strada noaptea si cei mai multi aveau grija sa fie acasa inainte de a se intuneca. Vladica insa, neluand in seama primejdia, a continuat sa ii cerceteze pe bolnavi si pe nevoiasi la orice ora din noapte, si nu l-a atins niciodata nimic.

Odata cu venirea comunistilor, rusii din China au fost siliti iarasi sa fuga, cei mai multi prin Insulele Filipine. In timpul celor 27 de luni, cat a fost ocupata tabara, insula a fost amenintata numai o data de un taifun, care in cele din urma si-a schimbat cursul si a ocolit-o. Cand un rus le-a spus filipinezilor ca se teme de taifunuri, acestia au replicat ca nu trebuie sa-si faca griji, fiindca "barbatul vostru sfant va binecuvanteaza tabara din patru directii in fiecare noapte". Nici un taifun nu s-a abatut asupra insulei cata vreme a fost el acolo.
Vladica s-a dus chiar el la Washington, pentru a-si aduce oamenii in America. Si aproape toata tabara a venit in Lumea Noua - din nou multumita lui Vladica.

Va urma...

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici - continuare

Sinodul de episcopi l-a trimis apoi in Arhiepiscopia Europei Apusene, mai exact la Paris si apoi la Bruxelles. Aici savarsea Sfanta Liturghie in limba olandeza si in franceza, asa cum mai inainte slujise in greaca si chineza si cum avea sa o faca mai tarziu in engleza.
Interesul si daruirea lui Vladica pentru sfintii Bisericii, despre care se parea ca are deja cunostinte nesfarsite, s-a manifestat si asupra sfintilor Europei Apusene dinaintea schismei Bisericii Romano-Catolice, dintre care multi, cinstiti numai local, nu erau cuprinsi in nici un calendar ortodox. El a adunat vietile lor si imagini cu ei si apoi i-a prezentat Sinodului o lista lunga cu numele lor.
Odata Vladica era in Marsilia si a hotarat sa slujeasca un parastas la locul uciderii nemiloase a regelui Serbiei, Alexandru. Nici unul din preotii sai, dintr-o jena neintemeiata, nu a vrut sa slujeasca alaturi de Vladica. Chiar asa, ce idee - sa slujesti in mijlocul strazii! Asa ca Vladica s-a dus singur. Locuitorii Marsiliei au fost uimiti sa vada un preot cu vesminte neobisnuite, cu parul si barba lungi, mergand in mijlocul strazii cu o valiza si o matura. Fotografii de la Stiri l-au vazut si l-au fotografiat. In cele din urma s-a oprit, a maturat o bucata de trotuar, si-a deschis valiza si a inceput sa scoata afara continutul acesteia. A pus un vultur (folosit la slujbele arhieresti) pe locul maturat, a ars tamaie si a inceput sa slujeasca un parastas.
Vladica a devenit cunoscut pentru sfintenia lui nu numai ortodocsilor. Intr-un din bisericile catolice din Paris, un preot a incercat sa-i inspire pe tineri cu aceste cuvinte:
- Cereti dovezi, spuneti ca in zilele noastre nu mai sunt nici minuni, nici sfinti. De ce v-as da dovezi teoretice, cand astazi umbla pe strazile Parisului un sfant - Saint Jean Nus Pieds (Sfantul Ioan cel Descult)!

Diseara- episodul 4.. :) Dumnezeu sa va ocroteasca, pentru rugaciunile Sfantului Ioan!

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici
Partea a 5a

In 1962, Arhiepiscopul Ioan a fost trimis de Sinod sa pastoreasca turma ruseasca din San Francisco, o turma dezbinata de multe neintelegeri. nu numai ca a reusit sa restabileasca pacea intre fratii ortodocsi de acolo, dar a terminat si constructia catedralei Maicii Domnului - "Bucuria intristatilor", pe care o puteti vedea aici:

http://farm4.static.flickr.com/3328/...bf0eb41007.jpg

Insa chiar si in rolul de facator de pace Vladica a fost atacat si asupra sa s-au ingramadit acuzatii si defaimari. A fost silit sa apara in fata unui tribunal - incalcare batatoare la ochi a canoanelor bisericesti -, pentru a raspunde unor acuzatii fara noima, ca ar fi ascuns inselaciuni financiare ale Consiliului parohial. Toti cei implicati au fost achitati; insa astfel ultimii ani ai lui Vladica au fost plini de amarul defaimarii si prigonirii, carora el le-a raspuns mereu fara a se plange, fara sa judece pe nimeni, cu o pace netulburata.
Sfantul Ioan era foarte sever in tot ce avea legatura cu Biserica si cu legea lui Dumnezeu. Staruia asupra comportarii cuviincioase a slujitorilor Bisericii, neingaduind nici o frivolitate sau nici macar vorbitul in altar. Expert in sfintele slujbe, corecta imediat greselile si scaparile din desfasurarea lor. Era sever si cu enoriasii, neingaduindu-le femeilor sa sarute crucile sau icoanele daca aveau ruj pe buze si cerand ca anafura impartita dupa Liturghie sa fie luata pe nemancate. Vorbea impotriva spurcarii ajunurilor zilelor de Dumninica sau de sarbatoare prin organizarea de baluri sau alte distractii. Le-a interzis preotilor sai sa ia parte la slujbe "panortodoxe", din pricina canonicitatii indolielnice a unora dintre participanti; iar activitatile "ecumenistilor" ortodocsi il facea sa dea din cap cu indoiala.
Nimeni din cei care l-au vazut nu va uita curand privirea sa infricosatoare din momentul aplecarii sfesnicelor sale arhieresti la pronuntarea Anatemelor impotriva ereticilor in Duminica Ortodoxiei. Acestea nu veneau dintr-un ingust spirit al literei legii sau "fanatism", ci din aceeasi frica a lui Dumnezeu pe care a tinut-o toata viata si care nu ii ingaduie nimanui sa incalce legea lui Dumnezeu, primejduind mantuirea.

Un grup de rusi organizase intr-o noapte (care era si in ajunul Duminicii) un bal de Halloween. Spre mare durere a lui Vladica Ioan, din Catedrala din San Francisco au lipsit unii oameni de la prima Priveghere de toata noaptea tinuta pentru Sfantul Ioan din Kronstadt. Dupa slujba Vladica s-a dus la locul unde balul inca mai continua. A urcat treptele si a intrat in sala, spre uluirea totala a participantilor. Muzica s-a oprit si Vladica, in tacere desavarsita, s-a uitat fix, cu asprime, la oamenii zapaciti, facand inconjurul intregii sali incet, dinadins, cu carja episcopala in mana. Nu a spus nici un cuvant si nici nu trebuia sa o faca; numai vederea lui a starnit mustrati de constiinta tuturor. Vladica a plecat in tacere; iar a doua zi la biserica a tunat cu indignare sfanta si cu ravna inflacarata, chemandu-i pe toti la viata crestina autentica.

Si totusi pastoritii lui Vladica nu si-l aduc cel mai bine aminte pentru asprimea sa, ci mai degraba pentru blandetea, veselia sa, chiar pentru ceea ce este cunoscut ca "nebunie pentru Hristos". Dupa slujba suradea si glumea cu baietii care il ajutau sa slujeasca, lovindu-i usor, in joaca, pe cei neascultatori cu carja in cap. Uneori preotii din catedrala ramaneau descumpaniti, vazandu-l pe Vladica, in mijlocul slujbei (insa niciodata in altar), aplecandu-se sa se joace cu vreun copilas. Iar in zilele de sarbatoare cand trebuia sa binecuvanteze cu apa sfintita, nu stropea credinciosii cum se face de obicei, pe cap, ci drept in fata, cu o sclipire vizibila in ochi si fara sa-i pese deloc de neplacerea manifestata de cei mai trufasi.

[andrei_im]

mai pun o data poza cea mai frumoasa a Sfantului Ioan, sa se vada mai mare putin..

[cristiboss56]

În prealabil postat de andrei_im

mai pun o data poza cea mai frumoasa a Sfantului Ioan, sa se vada mai mare putin..

Minunate sunt cele pe care le-ai postat despre Sfântul Ioan Maximovici , şi-ţi mulţumim mult dragă Andrei. Permite-mi să pun şi eu un link ca o mică completare :http://sfioanmaximovici.wordpress.com/

[andrei_im]

Adormirea Sfantului Ioan Maximovici

In vreme ce altii asteptau de la el inca multi ani de slujire rodnica a Bisericii lui Hristos - caci era un ierarh relativ tanar - el se pregatea pentru un sfarsit pe care il prevazuse cu cel putin cateva luni inainte, cunoscandu-i, pare-se, chiar si ziua.
In mai 1966 o femeie care il cunostea de doisprezece ani a fost uimita sa il auda spunand:
-Voi muri curand, la sfarsitul lui iunie... nu in San Francisco, ci in Seattle.
In seara dinainte plecarii spre Seattle, cu patru zile inainte inaintea mortii sale, Vladica l-a uimit pe un om caruia ii facuse o rugaciune, cu cuvintele:
-Nu o sa-mi mai saruti alta data mana.
Iar in ziua mortii sale, dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie, a petrecut trei ore rugandu-se in altar, de unde a iesit nu cu multa vreme inainte de moarte, care s-a petrecut la ora 15:30, pe 2 iulie (19 iunie, stil vechi). A murit in camera sa din casa parohiala de langa biserica, fara semne premergatoare de boala sau de suferinta. S-a auzit ca a cazut si, fiind asezat intr-un scaun de cei care au alergat sa-l ajute, si-a dat ultima suflare cu pace si foarte putina durere vizibila, in prezenta Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului a Semnului din Kursk.

La putina vreme dupa moartea sa un student de-al sau de odinioara, parintele Ambrozie P., a avut intr-o noapte un vis (sau o vedenie, nu a putut spune ce a fost): Vladica, purtand vestmintele de Paste, plin de lumina, stralucind, tamaia catedrala si i-a spus cu bucurie doar un cuvant in timp ce il binecuvanta: "fericit".

Directoarea Caminului Sfantul Tihon din Zadonsk a avut un vis vrednic de luat in seama: o multime de oameni il purtau pe Vladica in cosciug la Biserica Sfantul Tihon; Vladica a inviat si s-a asezat in fata usilor imparatesti, miruind oamenii si cerandu-i:
- Spune-le oamenilor: desi am murit, sunt viu!

Multumim, frate Cristian pentru adresa! Acolo se gasesc si invataturi folositoare ale Sfantului Ioan! Atasez mai jos, printre poze, si scaunul in care a trecut la Domnul Sfantul Ioan, Facatorul de Minuni.

Tin sa precizez ca toate acestea sunt doar o mica parte din viata Sfantulu Ioan Maximovici. Recomand cat se poate de calduros cartea din care am luat aceste fragmente:

http://www.librariasophia.ro/carti-F....-so-1315.html

Am gasit in format pdf cartea Sfantului Ioan - Dreapta cinstire a Nascatoarei de Dumnezeu. O puteti downloada de aici:
http://www.ziddu.com/download/737641...nului.pdf.html

Cu timpul, voi mai transcrie si alte fragmente ziditoare de suflet. Dumnezeu sa se milostiveasca spre noi, pentru rugaciunile Sfantului Ioan, sa ne trimita o mana de ajutor in aceste vremuri grele caci ispitele ne vin din toate partile. DOAMNE AJUTA!