DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS

emanuel2000: iata un exemplu : sa zicem ca cineva imi face niste declaratii de iubire atat de intense incat pretinde de la mine sa nu ma mai gandesc decat la acea persoana ; ori asta este patima cu siguranta ... acesta este modul prin care lucreaza diavolul prin prieteni...

Bun exemplu ai ales, caci cine nu cunoaste starea aceasta de indragostit, si cum sunt multi tineri aici pe forum, as vrea, daca se poate sa aprofundam acest aspect.
Nu as vrea sa discut situatia unor tineri, care sunt indragostiti si doresc sa se casatoreasca sau sunt casatoriti.

As dori sa discutam, din punct de vedere duhovnicesc despre situatia in care cel indragostit STIE sau banuieste (intrucat este casatorit, sau este deja intr-un cuplu, sau pentru ca a fost parasit, dar nu se poate desprinde de acea persoana), ca s-a indragostit de persoana gresita. Cum se poate desprinde omul respectiv din acesta lucrare a diavolului, in care mintea executa ceea ce i se cere si anume supunere oarba fata de altcineva, concentrarea gandurilor numai la aceasta persoana, dependenta fizica de acea persoana, lipsa vointei proprii in relatia cu acea persoana, etc.
Chiar daca pare off-topic, nu este. Caci stiind cum procedezi in acest caz, vei sti si in cazuri similare ce e de facut. Diavolul lucreaza pe subconstient, trimitand idei, imagini, amintiri, etc. Toata lumea cunoaste aceasta lucrare a diavolului, caci ne confruntam cu ea si atunci cand ne rugam.

Intrebarea mea este: Cum ne eliberam si ne aparam de aceasta lucrare, care se manifesta in fel si chip, in cele mai diverse situatii ale vietii noastre?

[mihailt]

Mai frate Emanuel pacea , linistea nu izvorasc din rugaciunea lui Iisus.
Ci cei care il cheama neincetat pe Domnul cum ne zice Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Scriptura Dumnezeu ii aude.
Si vine si incepe sa ii invete cele spre apropierea din ce in ce mai intensa fata de dansul.
Exista suficienti crestini-ortodocsi care nu aveau habar de rugaciunea lui Iisus dar cu toate acestea la mare grad de sfintenie au ajuns.
Vezi mata pe Sfantul Prooroc Moise si Sfantul Prooroc Ilie care l-au vazut si il vad pe Dumnezeu fata catre fata.
Sfantul Grigorie Palama in tineretea sa (adica cand avea 13 ani sau mai putin) se ruga catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu strigand in inima sa "lumineaza-mi intunericul"!
Si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a auzit si l-a trimis pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan sa il povatuiasca la calea mantuirii.
Dragostea spre Dumnezeu trebuie sa fie fara hotar.Dar unii indreapta aceasta putere a sufletului de a iubi fara hotar catre alte persoane sau catre materie sau catre alte lucruri si se aprind cumplit cu iubirea fata de acestea dar acest foc numai mistuie sufletul neputand sa il multumeasca.
De aceea vedem si dezamagirile in indragostirea dintre tineri.Ca tinerii il iubesc pe celalalt cum ar trebui sa iubeasca pe Dumnezeu si nu mai constientizeaza faptul ca celalalt este om si el si are si el slabiciuni.
Cand Domnul zice "Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as dori sa fie acum aprins" se refera la iubirea cea adevarata si intelegatoare fata de Dumnezeu a omului care singura poate sa odihneasca si sa multumeasca sufletul omului.

[mihailt]

Pacea si linistea sunt lucrari ale lui Dumnezeu in om deci izvorasc din Dumnezeu si nu din rugaciune.

Multumim ca ne-ai luminat, frate Mihail.

foarte adevarat ceea ce s-a spus aici ; dragostea de Dumnezeu nu se poate fara pomenirea luminoasa a lui Dumnezeu , pomenire a lui Dumnezeu care insa nu este neaparat sa aiba o forma specificata ca si rugaciunea lui Iisus ; vedem ca in cartea sf Siluan pomenirea lui Dumnezeu nu are o forma de rugaciunea Lui Iisus si cu toate acestea este extrem de deasa , ca si in cartea parintelui Porfirie ; interesant , nu ? de aceea nu trebuie eliminata pomenirea lui Dumnezeu caci prin asta se va micsora dragostea noastra fata de El ... am putea spune ca cu cat Il pomenesti mai mult pe Dumnezeu in sufletul tau cu atat te va pomeni si El mai mult in cer ...

as vrea sa mai spun un cuvant aici despre felul cum a trait intreaga ei viata pe pamant Maica Domnului ... sfintii parinti au spus despre ea ca atunci cand avea de a face cu oamenii sau cand vorbea cu cineva , nu facea asta ca si cum ar vorbi cu ei , ci ca si cum tot ce spunea si facea le facea lui Dumnezeu ... cand vorbea cu cineva parca nu vorbea cu acea persoana ci parca vorbea cu Dumnezeu ... gandul ei era mereu absorbit in Dumnezeu , si in lumina interioara simtea permanent prezenta lui Dumnezeu , si astfel , tot ce facea sau spunea , le facea in fata Lui si le facea pentru El , inchinate Lui ... de aceea ea nu avea amestec cu oamenii chiar si atunci cand statea intre ei si vorbea cu ei , si astfel nu se putea sa cada vreodata in plasa vrajmasului sa tina la cineva mai mult decat trebuie si sa devina dependenta fata de cineva sau fata de ceva din aceasta lume ... deci atunci cand cineva se adreseaza altei persoane fixandu-si atentia asupra acelei persoane isi face rau si siesi si acelei persoane chiar daca vorbeste frumos cu acea persoana sau o vorbeste de bine ... se creeaza astfel o dependenta patimasa care mai tarziu se va ivi ca o piedica in momentul rugaciunii ... deci , de fapt , asa cum spunea si sf Maxim Marturisitorul , iubirea fata de Dumnezeu este una si aceeasi cu iubirea fata de aproapele ...
deci , cum a zis si doamna Anca , nu prea e bine sa intram in amanunte despre cei care traiesc in mod patimas anumite sentimente , deoarece ii vom jigni si supara ... si atunci ....... insa in general vorbind , discutia despre patimi nu este off-topic cum s-a zis ... nu vreau sa spun desigur ca m-ar fi deranjat cumva pe mine daca cineva ar discuta aici sau altundeva altceva decat numele topicului , caci nu ma afecteaza pe mine situatia asta deloc ... Hristos este Calea , Adevarul si Viata ...
dar daca am intrat deja intr-o discutie cu vrajmasul ( si asta este problema in realitate ) si am ajuns deja sa avem imaginatii sau ganduri care ne ataca si ne impiedica de la iubirea lui Dumnezeu care este in inima noastra duhovniceasca , atunci , singura cale de a ne elibera de acele ganduri nu este a ne lupta cu ele ci a le ignora si a le lasa in pace ; a nu le deranja si a ne continua rugaciunea noastra dand vina numai pe noi insine si nu pe altii sau pe alte ganduri ; este foarte important aceasta , si asta este pasul care nu va duce la eliberare cu adevarat : sa nu dam vina pe altii ci pe noi : ca daca am ajuns in situatia asta este pentru ca NOI am discutat cu gandurile patimase si nu ca alti gandesc acele ganduri ... caci si asta este un lucru foarte important de stiut : ca daca nu noi vrem un anumit lucru sau sa il gandim noi , dar acel lucru ne lupta prin ganduri ,acele ganduri sunt de fapt ale altor persoane , acele ganduri nu exista asa pur si simplu in atmosfera fara sa fie gandite de alte persoana ... nu pot exista ganduri decat daca sunt puse la cale de o minte care le doreste ... deci daca noi nu dorim acele ganduri , ele sunt ale altora ... si ca sa scapam de ele nu trebuie sa le dam atentie sau sa le respingem : ele exista pur si simplu si atata , noi ne continuam rugacunea independent de ele ... deci , gandurile altora , ca si intreaga existenta exterioara , se reflecta ca pe o oglinda care se afla la periferia inimii noastre , deci ele se reflecta numai , iar noi nu trebuie sa ne speriem de acest fenomen ; le lasam sa se reflecte acolo si continuam rugaciunea noastra in interiorul mintii si inimii ... noi coexistam cu ceilalti deci si cu gandurile lor , dar facem ce stim noi ca este bine ... deci asta este : identificam permanent ceea ce este al altora , deci ce nu isi doreste inima noastra , si lasam in pace pe toti fara sa ne speriem de ganduri ... daca insa am intrat deja in discutie cu gandurie , dam vina pe noi , nu pe altii , ca ei gandesc ce gandesc ; noi suntem vinovati ca am dat atentie la gandurile lor ... iar daca ne-am speriat de ganduriel care s-au reflectat pe oglinda sufletului nostru si am ajuns sa ne vedem atacati de ganduri si stapaniti de ele impotriva vointei noastre , procedam la fel : nu le mai dam atentie acelor ganduri si ne invingem propria noastra teama de ele , adica le lasam in pace sa existe ...

de aceea , nici eu , ceea ce am scris pe aici , sa nu credeti ca v-am spus voua acestea ; nu , i le-am spus lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... nu doresc sa influentez pe cineva sa creada ce am spus eu , caci altii cred altceva , ci vreau numai sa ii cant o cantare Lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... in rest , fiecare sa faca ce vrea ...

uneori diavolul trebuie blestemat fara a intra in discutie cu el deloc ...

prin blestem nu se intelege ca sa ii mearga rau sau ura ci se intelege " despartire " adica ca intre mine si el nu exista legatura ...
de multe ori diavolul este de fapt gandurile celorlalti ...

repet : nu incercati sa gasiti lumina dumnezeiasca in mine sau in cuvintele mele ci numai inauntrul vostru ... vointa lui Dumnezeu este diferita de la om la om ...
uneori diavolul incearca sa ma ia de prost si discuta el cu mine chiar daca eu il ignor si ii tot repet ca nu am treaba cu el ... atunci il las sa isi imagineze ce vrea despre mine sau despre el si nu stiu eu ce isi mai imagineaza in fanteziile lui , iar eu imi continui rugaciunea impacat cu mine insumi si cu Dumnezeu ...

alta chestie : care este subtila strategie a diavolului prin care patrunde inauntrul nostru ? stiti care ? ia ghici ...
este CALUL TROIAN ... adica : mai intai se furiseaza nevazut inauntrul duhului nostru , gandind exact aceleasi ganduri pe care le gandim si noi ... cum face asta ? usor : draci exista peste tot si ei umplu toate spatiile duhovnicesti , adica unul se ocupa cu un gand , altul se ocupa cu alt gand , si impartindu-si sarcinile pot acoperi toate gandurile la care se pot gandi oamenii ; astfel la tot pasul poti sa dai peste draci fara ca sa stii asta , deoarece ei se identifica cu toate gandurile noastre si ne pot ispiti astfel prin orice fel de gand ... ei , dupa ce au facut aceasta chestie ( imitarea gandurilor noastre de la un moment dat ) , dupa un timp oarecare , incep sa schimbe foarte subtil , foarte incet gandurile noastre intr-o directie alta decat ne dicteaza inima noastre , indepartand astfel mintea de la atentia la ceea ce ne spune inima duhovniceasca ... caci in inima duhovniceasca este glasul Lui Dumnezeu , sau harul Duhului Sfant ... la inceput ne indeparteaza gandul foarte putin apoi tot mai mult incet incet ... daca vad ca incercam sa ne opunem intr-o anumita faza , incep cu diferite strategii ca amenintarea si infricosarea sau linguseala si ademenirea ... daca ne lasam dusi de ganduri cadem in pacat ... ca sa scapam de ele trebuie insa sa nu le dam atentie si sa ne rugam , cum am mai spus ... atentia trebuie sa ramana tot timpul in inima cu toata increderea ... cu dracii nu trebuie discutat , caci scopul lor este sa ne tulbure , sa ne infricoseze , sa ne ademeneasca ... un singur lucru nu poate diavolul sa faca : sa ne spuna " fa ce iti spune inima " ... asta este singura arma care poate distruge absolut toate gandurile diavolesti : propria noastra inima ; asta este adevarata smerenie ... nu este smerenie sa fii descurajat , sa fii departe de Dumnezeu si sa te consideri incapabil de a implini poruncile Lui ; dupa asta poate sa descopere CLAR cineva daca se afla in discutie cu gandurile diavolesti sau nu , adica daca se afla sub influenta lor sau nu : daca i se pare ca poruncile Lui Dumnezeu sunt grele de realizat permanent , inseamna ca a pierdut harul ; daca insa poruncile ( toate ) dumnezeiesti i se par foarte usor de infaptuit permanent , ca sunt foarte firesti si simple de inteles si de facut , atunci are harul Lui Dumnezeu in el , si atunci este cu adevarat smerit ... alt fel de smerenie este o falsa smerenie , o paruta smerenie , ca atunci cand ai avea o caramida dar ti s-a parea ca acea caramida este casa toata ; sau mai multe caramizi eventual :lol: ( oricat de multe ) , dar inca nezidite ... deci smerenia o are acela care implineste poruncile cu usurinta chiar daca se considera si pacatos in acelasi timp ... am mai spus : in auto-osandire iadul nu trebuie sa patrunda in inima , sa ia adica locul harului ...
mila Domnului ! cine are urechi de auzit sa auda ...

uneori infiltrarea diavolului inauntrul duhului nostru poate sa fie de scurta durata , chiar ca o strafulgerare , dupa care urmeaza ispitirea ... am zis strafulgerare pentru a aduce aminte si de faptul ca diavolul se poate prezenta in fata constiintei noastre si ca inger de lumina ...