Ce intalnim dupa moarte

[mihailt]

De aceea ortodoxia se apara cu pretzul vietzii spre implinirea voii lui Dumnezeu care e mantuirea intregii lumii.

[dragomirna]

În prealabil postat de mihailt

Nu e nicio nota de ironie in legatura cu sfarsitul lumii.
Dumnezeu nu doreste sa vina vreodata sfarsitul lumii.
Din simplul motiv ca prin pomenirea mortzilor de se face la Sfanta Liturghie slujita in bisericile crestin-ortodoxe se scot foarte foarte multe suflete din iad.
Si prin rugaciunile sfintzilor crestin-ortodocsi se scot alte multe suflete din iad.
Iarasi daca un calugar se mantuieste exista o traditzie care spune ca pana la generatzia a 14a a sa din urma neamurile sale care sunt in iad ies de acolo.

Nu stiu daca e bine ca spun asta aici dar atata vreme cat se slujeste Sfanta Liturghie macar intr-o biserica crestin-ortodoxa (si crestin-ortodoxa cu adevarat
intzelegi dvs ce inseamna asta) Antihrist nu poate sa se nasca!

(aceasta am aflat-o dintr-o carte a parintelui Arsenie Papacioc).

:)Ok, am inteles. Si mi se pare logica explicatia. Dar ma gandeam, dupa cum spune in Biblie ca numai Dumnezeu Tatal stie cand va veni sfarsitul lumii, inseamna ca e inevitabil, deci nu poti pune la indoiala adevarul despre Apocalipsa, chiar daca pentru noi pare cam sf, sau oricum peste intelegerea mintii noastre - de asta s-au si facut si descoperiri ceresti, dar noi nu prea ne cutremuram.. de-abia daca ne gandim la propriul sfarsit... ???

[punctulzero]

Perspectivele sunt diferite!
Daca ii vezi din iad? S-ar putea sa fii invidios! Apropo cred ca iadul ii transforma pe locuitorii lui in demoni!
Daca ii vezi din rai? Devii milos! S-ar putea...nefericit!
Din purgatoriu...esti prea preocupat de propriile probleme...reactia va fi ... ceva de tip indiferenta!

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de mihailt

Nu e nicio nota de ironie in legatura cu sfarsitul lumii.
Dumnezeu nu doreste sa vina vreodata sfarsitul lumii.
Din simplul motiv ca prin pomenirea mortzilor de se face la Sfanta Liturghie slujita in bisericile crestin-ortodoxe se scot foarte foarte multe suflete din iad.
Si prin rugaciunile sfintzilor crestin-ortodocsi se scot alte multe suflete din iad.
Iarasi daca un calugar se mantuieste exista o traditzie care spune ca pana la generatzia a 14a a sa din urma neamurile sale care sunt in iad ies de acolo.

Nu stiu daca e bine ca spun asta aici dar atata vreme cat se slujeste Sfanta Liturghie macar intr-o biserica crestin-ortodoxa (si crestin-ortodoxa cu adevarat
intzelegi dvs ce inseamna asta) Antihrist nu poate sa se nasca!

(aceasta am aflat-o dintr-o carte a parintelui Arsenie Papacioc).

Toate profetiile se vor implini,se va naste si va muri.Nu uita ca Mantuitorul a promis ca va veni a doua oara.Venirea e mai aproape de cat ne putem imagina.Totusi eu nu cred ca Apocalipsa va fi exact cea prezentata in Biblie.Eu cred ca va fi un cutremur mare.Lumea e plina de pacatosi,de rau-facatori ,de suflete necurate,ispita e din ce in ce mai mare chiar si la credinciosi ,semnele sunt multe,vorbim de dragostea Lui Hristos dar sa nu uitam ca pacatul se plateste,ca ura si dispretul fata de alti oameni se plateste,eu nu cred ca vom trai in veci,ca Pamantul acesta va fi in veci.

[alx]

Este clar ca nu merita sa fii ratacit 70-80-120 de ani, cati ti se dau de Dumnezeu pentru a trai pe Pamant, apoi sa suferi o vesnicie pentru pacatele tale. Dar bunul nostru Tata Ceresc, are grija de toate. Amin.

[anne]

În prealabil postat de costel

Am decis sa deschid un astfel de topic pentru ca de curand, am primit o carte din partea unui prieten, in care sunt relatate marturiile unor persoane care au avut o moarte clinica si au prezentat ce ne asteapta dupa moarte. Tin sa precizez ca de vreme ce aceste persoane considerate decedate din punct de veder clinic au revenit la viata, inseamna ca ele, de fapt, n-au fost moarte. Deci, istorisirile lor nu pot fi socotite cu adevarat marturii ale trairii mortii. Pe de alta parte, aceste relatari sunt istorisiri brute, trecute prin filtrul memoriei, suferind multe interpretari, pe care inconstient le facem atunci cand dorim sa dam unei amintiri - sensul. Le vad ca fiind foarte departe de modul in care ne-au descris Sfintii Parinti cele de dupa moarte. De aceea eu nu le dau crezare. Astept cu interes si alte puncte de vedere.

[SIZE=3]La despartirea sufletului omenesc de trupul lui , ingerii cei buni si cei rai se infatiseaza inaintea sufletului. (Citeam undeva ca la patul muribundului vin atatia draci cate fapte rele a facut si atatia ingeri cate fapte bune a facut in viata...) Vederea ingerilor rai , nemilostivi, cauzeaza sufletului o tulburare groaznica si nesfarsita. Insa va afla o mare mangaiere la vederea si protectia ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si o constiinta curata , sunt in acel moment o mare bucurie si un mare ajutor pentru om. [...][/SIZE]
[SIZE=3] Sufletul este despartit de trup de catre moarte sau ingerul mortii. "Cum pot sa-ti spun - povesteste Cuv. Teodora Sfantului Grigorie - de suferinta fizica si simtamantul de apasare ce simt cei ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de corp este asemenea situatiei oricaruia ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar simti redus la cenusa . Cand sosi ora mortii mele , duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile . Unele mugeau ca niste fiare, altele latrau precum cainii, altele inca urlau ca lupii. Ele urlau fioroase, ma amenintau , se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau cu dintii , privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand deodata am vazut doi ingeri ce stateau la dreapta patului meu si vederea lor imi dadea indrazneala. Atunci demonii se departara putin de patul meu...[/SIZE]
[SIZE=3] In fine, veni moartea grozav de urata. Ea se aseamana omului, insa nu are carne si nu se alcatuieste decat din oase omenesti. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci,seceri, furci, securi si altele. Sufletul meu a inceput a tremura de frica. Sfintii ingeri au zis catre moarte: Fa-ti curand slujba ta si scapa foarte incetisor acest suflet de legaturile trupesti , caci nu are o mare povara de pacate. Moartea s-a apropiat de mine , a luat o secure si mi-a taiat mai intai picioarele apoi bratele ; apoi cu ajutorul altor instrumente , ea a slabit toate madularele mele si le-a despartit una de alta din incheieturi...Am pierdut bratele mele, tot corpul meu era mort si nu puteam sa ma misc, ca si cum ar fi incetat de a mai fi al meu. Dupa aceasta ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si ma facu sa beau cu sila. Acea bautura era atat de amara , ca sufletul meu nu a putut sa o suporte . El s-a infiorat si s-a aruncat afara din corp , smulgandu-se cu sila...Ingerii l-au primit in bratele lor.[/SIZE]
[SIZE=3] Cand m-am intors am vazut trupul meu ce zacea acolo neinsufletit si il priveam ca pe un vesmant de care m-am dezbracat si ma miram foarte mult . Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele..." (va urma...)[/SIZE]
[SIZE=3]("Inmormantarea si parastasele cuvenite"- din scrierile parintelui Nicodim Mandita)[/SIZE]

[anne]

[SIZE=3]" Dupa ce taina mortii se savarseste , duhul (sufletul) omenesc se desparte de trup . Timp de doua zile sufletul locuieste inca pe pamant . El umbla impreuna cu ingerii imprejurul casei sale, prin acele locuri unde avea obiceiul a grai cele bune , a sustine adevarul si a face fapte bune. El petrece pe langa casa, unde s-a despartit de trup si pe langa sicriu, unde odihneste trupul lui. (Citeam de asemenea ca, pe langa faptul ca vede si intelege tot ce se petrece in jurul lui...stie..gandurile oamenilor ce vin sa-l petreaca!!!) Apoi, dupa chemarea Mantuitorului , care a inviat a treia zi dupa moarte , tot sufletul trebuie sa urce sus la cer, spre inchinarea inaintea Domnului . Dupa prohod si inmormantare, in acelasi timp cand trupul este coborat in mormant si se acopera cu pamant sufletul se urca la cer." (tot din scrierile pr. Nicodim Mandita)[/SIZE]

[anne]

[SIZE=3] "Sufletul, dupa despartirea de trup isi pastreaza insusirile sale date de Dumnezeu , ca : memoria, cugetarea, gandirea, intelegerea, vointa libera etc. In schimb alte facultati ca : placerea , mahnirea, frica, mania, imaginatia si cele de acest fel nu lucreaza ca aici, unde sufletul este in legatura cu trupul acesta patimas. Toate aceste facultati dupa moarte se induhovnicesc, asemenea trupurilor celor duhovnicesti, dupa cuvantul Sfantului Pavel care zice : "Seamana-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc" (I Corinteni, 15, 44). (arhim . Cleopa Ilie)[/SIZE]

[anne]

[SIZE=3] Dupa ce sufletul s-a inchinat Domnului (in a treia zi dupa moarte), el este dus prin deosebite lacasuri ale Sfintilor, pentru a privi frumusetile Raiului. [/SIZE]
[SIZE=3] (Se spune ca, la poarta Raiului te intampina toate neamurile tale din mosi stramosi care au murit si SUNT in Rai, toti cunoscutii tai, vecini prieteni etc. Nu-i nevoie de cuvinte ca sa-i recunosti...STII de exemplu ca o femeie anume e stra-stra -stra bunica ta! Sau ca o anumita persoana e din neamul tau...Te intampina cu dragoste si cu speranta ca si TU vei mosteni Raiul...Infatisarea lor e asemeni tinerilor de 33 de ani - varsta Mantuitorului...chiar daca unii au murit foarte batrani sau altii prunci...)[/SIZE]
[SIZE=3] Aceasta vizitare a locuintelor ceresti tine sase zile . Sufletul admira si slaveste pe Dumnezeu , creatorul TOTULUI. In aceasta contemplatie el uita cu totul scarbele ce a avut in trup; dar cu toate acestea , daca el este impovarat de pacate , se intristeaza si-si imputa ca si-a petrecut viata in negrija si ca n-a slujit pe Dumnezeu dupa poruncile Sale.[/SIZE]
[SIZE=3] Ispravind vizitarea Raiului , a noua zi (dupa despartirea sa de trup), sufletul se urca din nou la Dumnezeu spre a I se inchina. De aceea biserica face rugaciuni pentru morti si a noua zi dupa moarte (rugand pe Dumnezeu sa aseze sufletul in numarul celor noua cete de ingeri).[/SIZE]
[SIZE=3] Dupa a doua inchinare, Domnul porunceste ca IADUL sa fie aratat sufletului. El vede atunci suferintele pacatosilor, aude plangerile, gemetele si scrasnirea dintilor. Timp de treizeci de zile sufletul viziteaza toate partile iadului (vamile vazduhului...)si tremura ca sa nu fie condamnat sa locuiasca acolo vesnic. In fine, a patruzecea zi, dupa despartirea sa de corp, sufletul se urca pentru a treia oara sa se inchine Creatorului .[/SIZE]
[SIZE=3] Atunci, in a patruzecea zi dupa moarte , Judecatorul hotaraste locuinta ce i se cuvine sufletului , dupa faptele sale, dupa viata sa pamanteasca. Astfel, judecata particulara a sufletului are loc a patruzecea zi dupa moarte , si iata pentru ce biserica se roaga pentru morti in acea zi. Este judecata particulara a lui Hristos , determinand starea sufletului numai pana in ziua Judecatii de pe urma, Judecata generala.[/SIZE]
[SIZE=3] Aceasta stare a sufletului , corespunzand cu viata sa de pe pamant , nu este situatia sa definitiva pentru vesnicie; ci este supusa la schimbare!!! Asadar, sa ne rugam neincetat pentru cei dragi ai nostri care nu mai sunt, sa ne rugam si sa credem cu tarie in fagaduinta Sa de a asculta pe cei ce se roaga: "Cereti si vi se va da, caci nu voiesc moartea pacatosului"...credeti numai...[/SIZE]

[silverstar]

De câteva zile urmăresc subiectul cu speranţa că măcar un forumist va povesti ceva despre ceea ce i s-a întâmplat după moarte unei persoane dragi pe care a pierdut-o.
De ce copy/paste? De ce cei care vin cu copy/paste cred că aici sunt numai tâmpiţi cărora să le se servească aşa ceva?

Iar o să mi se arunce mizerii cum că-s rea... N-aveţi decât... Sunt rea dar nu sunt ca voi...

Înţelegeţi din această postare ce vreţi, numai vă rog să vă abţineţi de la comentarii răutăcioase sau calomniatoare. Aici, în această scriere este toată durerea sufletului meu, tragedia pe care-o trăiesc de mulţi ani şi nu vreau să fie întinată sau hulită...

Mesaje din lumea de dincolo...

Eram în staţiune. A doua zi, 15 august, urma să fie sărbătoare: Adormirea Maicii Domnului. Stăteam în pat şi mă chinuiam să adorm. Afară era iadul, natura dezlănţuită, cum des se-ntâmplă la munte. Tuna, fulgera, stropii de ploaie, mari cât o nucă, loveau puternic în ferestre, vântul, ca o haită flămândă de lupi, urla sinistru prin pădure…
Târziu, după miezul nopţii, am reuşit să adorm, însă nu era somnul meu - sănătos, profund, odihnitor. Auzeam tot ce se întâmpla afară.
La un moment dat, am aprins lampa de pe noptieră, am luat pixul şi notes-ul, pe care întotdeauna le am la îndemână, şi-am început să scriu. Am stins apoi lumina şi-am adormit în clipa următoare. Dimineaţă am rupt foile din notes şi, fără să citesc ce scrisesem peste noapte, le-am pus în dosar.
Vara următoare, după un an… mă pregăteam să plec din nou în staţiune. În mapa pe care, de obicei, o iau cu mine, am găsit cele două hârtiuţe pe care scrisesem în noaptea aceea agitată de august.
Erau două poezii. Îmi fuseseră dictate, ori cel puţin aşa tind să cred în lipsa altei explicaţii, de fiul meu! Nu sunt poeziile mele, eu doar le-am transcris aşa cum mi-au fost dictate, nu au nimic din stilul poeziilor scrise cândva de mine. Iată-le!

AICI

Tu iartă-mă, mamă
c-atunci am plecat.
aşa a fost scris
de când m-am format
în pântecul tău
cel cald, primitor
să fiu pentru tine
speranţă şi dor…

Eu nu sunt departe
ţi-am spus, sunt aici
de-ntinzi doar o mână
tu poţi să atingi
steluţa aceea ce-ades o priveşti
când noaptea n-ai somn
şi-amar tu gândeşti.

Nu plânge, o, mamă,
eu sunt fericit,
aici am de toate,
de sfinţi sunt iubit
şi Maica cea Sfântă
la pieptu-i mă strânge.

Şi-aici, sus, la mine,
nimic nu m-atinge
nici ură, nici patimi, nici răutate,
nu plânge, o, mamă
eu nu sunt departe.
zâmbeşte steluţei şi nu mai ofta
mă doare, o, mamă
lacrima ta…


(Titlu indescifrabil)

Acolo, sus, din înălţimi
la pieptul unei stele
adesea stau şi curios
privesc ce se întâmplă jos
în casa mamei mele.

ea nu mă vede,
eu o văd,
şi-n noaptea ce se-ntinde
tip-til cobor la geamul ei
când becu-n casă-aprinde.

(cuvinte indescifrabile)

Ce tristă e mama…
deschide o carte
atentă citeşte
şi uită de toate…

O clipă m-apropii,
n-am voie mai mult,
o mângâi pe frunte,
cu dor o sărut,
şi mama zâmbeşte,
mă vede în vis,
ar vrea să m-atingă
dar e interzis…

Jucăuş, precum vântul,
ca să o distrez,
alerg printre stele,
m-ascund după nori
şi mă pierd în îngeri
când se lasă-n flori
noaptea cea neagră, obosită şi grea.
Îmi pare rău, mamă
nu mai pot sta…