Postul Mare elemente practice

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Având în vedere că postul nu este scop în sine, ci este menit să aducă roade duhovnicești în cei care-l țin, ar fi de folos dacă vrei să ne împărtășești câte ceva din efectele pe care aceste zile de nevoință (de la începutul Postului Mare) le-au avut asupra ta, respectiv dacă te ajută să participi mai intens la slujbe, dacă inima devine mai simțitoare la rugăciune, dacă răbdarea și mila față de semeni a crescut, dacă te face să te simți revigorat, dacă ai mai multă energie, ori din contră – și eventual alte lucruri pe care ai dori să le împărtășești cu noi.

Asta dacă nu cumva întrebările mele sunt prea personale, căci n-aș vrea să te ispitesc cumva spre a te lăuda ori mândri.

Observații de parcurs:
2 zile de post negru fără apă și mâncare debutul postului - a fost o trecere mai lină, fiindcă în alți ani mâncam carne la lăsatul sec de brânză, anul curent am ținut cont de săptămâna brânzei și așa a fost posibil.
Nu poți trece de la carne, la post negru părerea mea.

A fost ploios afară înainte de Post - nu am avut setea obișnuită de la căldură, contează mult dacă sunt 20 de grade afară sau dacă plouă, când plouă nu prea simți nevoie să bei apă.

La început ai dureri de cap, după nu te mai doare nimic, ai o ușoară stare de liniște, pancreasul nu mai e solicitat, nu mai ai somnolența de la prânz, concentrarea e așa și așa depinde ce lucrezi.
Cel mai bine te concentrezi când mănânci puțin și ai mese fixe de care te ții an de an.

Ce era mai greu era să faci canoane lungi de rugăciune, a mers mai mult rugăciunea Doamne Iisuse, spusă peste tot în trafic, pe drum, în pauze.

Ce mi se pare cel mai interesant e că am întâlnit români care fac yoga și postesc la rupere fără carne, fără pește, chiar și când sunt dezlegări sau harți postesc de carne - deși nu e o practică canonică - totuși e o diferență de la cer la pământ între unul care postește de 10 ani de orice formă de carne - și unul care e cu carnea-n fălci tot timpul dar el spune că e ortodox, e tânăr, în putere, are pretenția să se împărtășească cu folos în Post.

Aici nu e vorba de mândrie ci de faptul că omul sănătos se joacă și relativizează postul exemple unele subterfugii sau :

Nu e păcat ce intră pe gură ci ce iese

Postul Crăciunului e postul bucuriei, mai bag și eu niște carne.

Eu am alt mod de a posti, am convenit cu duhovnicul - postesc doar ultima săptămână.

Sunt tânăr nu am atâtea păcate, oi posti la bătrânețe, nu sunt babă/moș să postesc.

Ce ai făcut grav de postești atât ?

Îmi este foarte clar că unii tineri s-au îmbolnăvit din cauză că nu au postit, am întâlnit seminariști care mănâncă de la KFC, deja și-au stricat microbiomul cu mâncare fast food și o dată ce te-ai dereglat la stomac - fiind al doilea creier e foarte greu să-ți mai revii sau pierzi ani să te restabilești.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Având în vedere că postul nu este scop în sine, ci este menit să aducă roade duhovnicești în cei care-l țin, ar fi de folos dacă vrei să ne împărtășești câte ceva din efectele pe care aceste zile de nevoință (de la începutul Postului Mare) le-au avut asupra ta,

O să revin la subiect fiindcă mi se pare interesant, practic nu e mândrie fiindcă nu mă știe lumea ca persoană publică, mai degrabă e un jurnal de parcurs ca și cum încerci să faci alpinism și povestești eșecuri, reușite, reconfigurări de strategie și traseu, necunoscute...

Dar momentan mi se pare senzațional Remus-Emilian cu ultima postare pe subiect - postul:

https://www.facebook.com/emilian.rem...fwoSq6bn9uRdHl

A 5-a zi de Sfânt Post negru. N-am ieșit din casă. Doar așa reușesc. Zăvorât. Mi-e tare sete.
Și azi m-am rugat 12 ore. Harul e peste cuvinte. Mai mult mi-e sete de Tine Doamne!

Rugați-vă cât mai multe ore. Cu toată ființa. Cel mai mult vrea Dumnezeu Treime Iubire de la noi timpul nostru.

___

Din câte se vede el a avut zile când s-a rugat practic jumătate din zi, are o meserie care-i permite să stea acasă în săptămâna Patimilor - profesor preuniversitar - vacanțe școlare uriașe pe care niciun om din mediul privat nu și-l permite timp liber fără să fie penalizat la salariu.

Pt unul din privat care ia sub 4.000 de lei în mână să-l mai arzi că-și ia libere neplătite e deja greu orice ban pierdut, Emilian ia 5.000 de lei în mână ca prof de religie și are vacanță 62 de zile pe an - adică aprox 3 luni și încă o lună în care merge și face treburi administrative, ședințe, dar nu cred că stă 8 ore pe zi la pontaj cum stăm noi ăștia din privat, urmăriți când venim și când plecăm.

Eu nu am, am avut zile când a trebuit să alerg și am avut inclusiv muncă fizică câteva ore pe zi care apăsa.

Mi se pare intersant cât a slăbit de când e Postul.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Observații de parcurs:
2 zile de post negru fără apă și mâncare debutul postului - a fost o trecere mai lină, fiindcă în alți ani mâncam carne la lăsatul sec de brânză, anul curent am ținut cont de săptămâna brânzei și așa a fost posibil.
Nu poți trece de la carne, la post negru părerea mea.

A fost ploios afară înainte de Post - nu am avut setea obișnuită de la căldură, contează mult dacă sunt 20 de grade afară sau dacă plouă, când plouă nu prea simți nevoie să bei apă.

La început ai dureri de cap, după nu te mai doare nimic, ai o ușoară stare de liniște, pancreasul nu mai e solicitat, nu mai ai somnolența de la prânz, concentrarea e așa și așa depinde ce lucrezi.
Cel mai bine te concentrezi când mănânci puțin și ai mese fixe de care te ții an de an.

Ce era mai greu era să faci canoane lungi de rugăciune, a mers mai mult rugăciunea Doamne Iisuse, spusă peste tot în trafic, pe drum, în pauze.

Ce mi se pare cel mai interesant e că am întâlnit români care fac yoga și postesc la rupere fără carne, fără pește, chiar și când sunt dezlegări sau harți postesc de carne - deși nu e o practică canonică - totuși e o diferență de la cer la pământ între unul care postește de 10 ani de orice formă de carne - și unul care e cu carnea-n fălci tot timpul dar el spune că e ortodox, e tânăr, în putere, are pretenția să se împărtășească cu folos în Post.

Aici nu e vorba de mândrie ci de faptul că omul sănătos se joacă și relativizează postul exemple unele subterfugii sau :

Nu e păcat ce intră pe gură ci ce iese

Postul Crăciunului e postul bucuriei, mai bag și eu niște carne.

Eu am alt mod de a posti, am convenit cu duhovnicul - postesc doar ultima săptămână.

Sunt tânăr nu am atâtea păcate, oi posti la bătrânețe, nu sunt babă/moș să postesc.

Ce ai făcut grav de postești atât ?

Îmi este foarte clar că unii tineri s-au îmbolnăvit din cauză că nu au postit, am întâlnit seminariști care mănâncă de la KFC, deja și-au stricat microbiomul cu mâncare fast food și o dată ce te-ai dereglat la stomac - fiind al doilea creier e foarte greu să-ți mai revii sau pierzi ani să te restabilești.

Felicitări ca ai reușit și ca vrei mereu sa fii mai bun. Înțeleg ca ai vrut sa fie ca o cronica,un jurnal. Referitor la pericolul Mândriei ea nu se judeca niciodată în raport de ce crezi tu despre tine ci de ce impresie și sentiment lași celorlalți.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Felicitări ca ai reușit și ca vrei mereu sa fii mai bun. Înțeleg ca ai vrut sa fie ca o cronica,un jurnal. Referitor la pericolul Mândriei ea nu se judeca niciodată în raport de ce crezi tu despre tine ci de ce impresie și sentiment lași celorlalți.

Păi nu e mare chestie, eu am ținut de mult post, avantaj că s-a gătit în familie de post.

Problema era untdelemnul - cred că o singură zi din tot postul am mâncat ceva cu untdelemn, deci asta era noutatea față de anii anteriori.

A doua chestie a fost săptămâna lăsatului sec de carne -foarte importantă, ca să începi bine.

A treia a fost că am auzit la duhovnici gen Ioanichie Bălan. care nu mai sunt cum se postea prima și ultima săptămână.

Nu înțeleg de ce lașitatea asta din partea duhovnicilor de a nu expune postul cum e el la bază, că după tu derogi de la el din binecuvântate pricini e altceva, dar eu nu mai am nici bornele originale, nici nu mai știu după ce să merg.

Sincer felicitările sunt pt Remus Emilian că el a ținut la nivel maximal, eu doar am încercat ceva nou, cât mai puțin ulei și câteva zile de post negru.

Nu e performanță ce am făcut, știu yoghini care postesc mai mult, pe ăia nu-i aud cu nu e păcat ce intră pe gură, eretici fiind totuși depășesc ortodoxul confortabil.

E clar că de nu va covârși dreptatea voastră dreptatea fariseilor - NU VEȚI INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR
Dar dacă nu veți depăși nevoințele ereticilor, vrăjitorilor, brahmanilor, hinduiștilor, idolatrilor veți intra în împărăția cerurilor ?

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Având în vedere că postul nu este scop în sine, ci este menit să aducă roade duhovnicești în cei care-l țin, ar fi de folos dacă vrei să ne împărtășești câte ceva din efectele pe care aceste zile de nevoință (de la începutul Postului Mare) le-au avut asupra ta, .... ori din contră – și eventual alte lucruri pe care ai dori să le împărtășești cu noi.
Asta dacă nu cumva întrebările mele sunt prea personale, căci n-aș vrea să te ispitesc cumva spre a te lăuda ori mândri.

Sunt multe beneficii, faptul că slăbești și poți să faci mai multe metanii, rezistența mai mare la slujbe la stat în picioare - dacă ai condiție fizică nu te mai dor articulațiile și spatele așa de rău de la stat în picioare.

Exersarea răbdării și atenției, unii colegi au postit și ei cât au putut 3 zile post normal cu ulei, o zi de post negru Vinerea Mare, deci practic fiecare se inspiră de la ceilalți și eu m-am inspirat de la Remus Emilian.

Dacă ar fi să încep mâine postul din nou, e clar că aș încerca din săptămâna lăsatului sec de carne niște exerciții, adică Duminica dinainte să nu mai mănânc pe săturate.

Și aș băga din lunea dinaintea Postului niște post, măcar să mănânc prim masă în zi mai târziu dacă nu chiar post negru, cu cât acomodezi mai repede stomacul la mâncare puțină, după ți-e mult mai ușor.

Din câte văd eu cine nu și-a lărgit stomacul cu mâncare distrusă structural de tip fast food - postește mai ușor decât cine e obișnuit cu gunoi alimentar și potențiatori de arome.

Doi dacă reușești să postești mai mult deja începi să te întrebi ce mai poți să reduci, și tai și de la dulciuri, pâine - făină albă, gluten, ulei de palmier, mezeluri care provoacă cancer, ar putea fi un bun început pt o nutriție adevărată și cât mai apropiată de esențial.

Nu am mâncat burgări de post, sau alte invenții nerușinate, am găsit selecție de migdale, alune, caju neprăjite, merișoare.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Nu înțeleg de ce lașitatea asta din partea duhovnicilor de a nu expune postul cum e el la bază, că după tu derogi de la el din binecuvântate pricini e altceva, dar eu nu mai am nici bornele originale, nici nu mai știu după ce să merg.

Chiar în Vinerea Mare am auzit un tânăr diacon spunând că nu doar ziua respectivă, ci și sâmbăta care urma este post total, fiind singura sâmbătă aliturgică din anul bisericesc, în care se poate, prin urmare, ajuna. Deci îndemn la post aspru, de două zile – pentru cine poate.

Trebuie totuși să admitem că cei cărora li se adresează preotul sunt pe diferite trepte ale practicii creștine și nu este înțelept să-i îndemni la "hrană tare" pe toți deopotrivă. Cel pe care duhul său (auzind glasul Duhului Sfânt) îl cheamă mai sus, va căuta și, întrebând, va afla calea pe care poate să urce. Fie ascultând cu atenție ce se citește în biserică, atunci când sunt menționați marii nevoitori, fie întrebând duhovnicul, ori din lecturi duhovnicești.

Caracteristic Ortodoxiei este că nu are o practică unitară, o normă căreia trebuie să se conformeze toată lumea. Este un spațiu al libertății de alegere a fiecăruia, fără a obliga ori condamna pe cineva. Însă invitațiile la urcușul duhovnicesc se găsesc pretutindeni în textele liturgice.

E clar că de nu va covârși dreptatea voastră dreptatea fariseilor - NU VEȚI INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR
Dar dacă nu veți depăși nevoințele ereticilor, vrăjitorilor, brahmanilor, hinduiștilor, idolatrilor veți intra în împărăția cerurilor ?

Cred că ce le lipsea fariseilor, zădărnicind strădania lor de a împlini poruncile Legii, era iubirea – atât față de Dumnezeu (pe care credeau că o au), cât și față de aproapele (fără de care prima este doar închipuire).

Nu cred că la Judecată Hristos va compara nevoințele noastre cu cele ale celor menționați de tine, răsplătindu-i cu Împărăția doar pe cei care au depășit performanțele ascetice ale acelora. Dar cred că se va uita la roadele duhovnicești – de dragoste, bunătate, smerenie, îngăduință, iertare, milă, pace ș.cl. – care, cu ajutorul acestor nevoințe sau în lipsa lor, s-au produs în inimile noastre.

Nevoințele ascetice pot fi o cale foarte utilă pentru tine, ajutându-te să crești, dar pentru altul ar putea să fie descurajante, pricină de sminteală ori chiar să le practice greșit ("Tipic, tipic, și la inimă nimic"). Parafrazându-l pe Sf. Pavel, cel care se nevoiește să nu-l osândească pe cel care nu se nevoiește; și viceversa.

Să ne amintim și chemarea la bucuria și ospățul Învierii adresată de Sf. Ioan Gură de Aur către toți (de la cei care s-au nevoit mult, până la cei care nu s-au nevoit deloc), la Utrenia Învierii. Dacă Hristos vrea să-l răsplătească și pe cel care a lucrat doar unul din cele douăsprezece ceasuri ale zilei, este ca să ne arate că mântuirea este darul Lui absolut, dăruit din dragoste, pe care nevoințele noastre, oricât de mari, nu sunt capabile să-l câștige, pentru că nu este din lumea asta, asupra căreia se exercită aceste nevoințe.

Este unul dintre multele paradoxuri ale credinței noastre, dar fără a minimaliza rostul ascezei, căci fără cruce nu există înviere.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Chiar în Vinerea Mare am auzit un tânăr diacon spunând că nu doar ziua respectivă, ci și sâmbăta care urma este post total, fiind singura sâmbătă aliturgică din anul bisericesc, în care se poate, prin urmare, ajuna. Deci îndemn la post aspru, de două zile – pentru cine poate.

Frumos spus, eu am ținut aspru Vinerea, dar sâmbătă am mâncat ușor o singură masă în zi, problema e că am băut apă după ora 18 fiindu-mi sete de la o varză fiartă care era prea sărată și iată că episcopul ne-a spus că dacă s-a băut apă sau mâncat după ora 18 să nu ne împărtășim.

Frumos am mai învățat ceva pe pielea mea, deși împărtășania a fost în jurul orei 4 dimineața.

În prealabil postat de CristianR

Trebuie totuși să admitem că cei cărora li se adresează preotul sunt pe diferite trepte ale practicii creștine și nu este înțelept să-i îndemni la "hrană tare" pe toți deopotrivă. Cel pe care duhul său (auzind glasul Duhului Sfânt) îl cheamă mai sus, va căuta și, întrebând, va afla calea pe care poate să urce. Fie ascultând cu atenție ce se citește în biserică, atunci când sunt menționați marii nevoitori, fie întrebând duhovnicul, ori din lecturi duhovnicești.

Problema era alta, nu ni se spune care e borna, sau învățătura fixată, statornicită de Sfinții Părinți, se poate prezenta uite așa postesc Sfinții Părinți, călugării, preoții, soțiile de preoți, dar de aici există variații în funcție de situație.

Ca și cum dezlegarea, înlesnirea postului e noua norma, cum nici bolnavul, nici elementul mai slăbicios nu e norma în niciun mediu, că doar nu e repetentul clasei modelul, atunci n-ar trebui să se statornicească dezlegarea.

Mulți sunt slabi fiindcă s-au făcut ei slabi și-au căutat subterfugii să-și prelungească starea de confort și în timp le-au slăbit puterile sufletești.

Din ce văd eu noua normă e postul cu ulei, că așa postește toată lumea, postul cu multă mâncare vegetală, un fel de umplere cu ea, postul de 2 săptămâni la început și la sfârșit, mâncat brânză, ciocolată, înghețată, în post.

Eventual postul cu apă în care 3-4 litri suplinesc în stomac golul mâncării, postul cu somn, ca să nu simți greutatea zilei.

În prealabil postat de CristianR

Caracteristic Ortodoxiei este că nu are o practică unitară, o normă căreia trebuie să se conformeze toată lumea.

Nu știu dacă e așa, există niște standarde în textele de slujbă, erminia iconografică, orele de slujire.

Văd și eu că la unele parohii ține slujba de înviere până la 1:30 -2 la altele la ora 4 abia se începe împărtășirea și mai durează 30 de minute până se împărtășesc aproape toți.

Dar nu știu unii fac slujbe la mișto, pe repede înainte, la unii începe utrenia la 8:45, la alții la 9, la alții la 8:00 în oraș mă refer, parcă e prea răsfirată treaba.

În prealabil postat de CristianR

Este un spațiu al libertății de alegere a fiecăruia, fără a obliga ori condamna pe cineva. Însă invitațiile la urcușul duhovnicesc se găsesc pretutindeni în textele liturgice.

Problema e că dacă eu vreau să iau informație de bază, de fundament, nu găsesc pe nicăieri decât edulcorare a postului și mentalitate de tipul

-lasă că nu ai tu atâtea păcate să postești atât
-nu e păcat ce intră pe gură ci ce iese
- nu posti că ești prea tânăr
-nu posti acum că ai familie de hrănit, poate la bătrânețe.
- la bătrânețe deja ești prea bătrân gata, iei pastile nu mai posti

Când să postești dacă în adolescență ești prea tânăr, în studenție ai de învățat, în post studenție ai de muncit și te-ai căsătorit, și la bătrânețe te pastilezi pt tot felul de afecțiuni.

În prealabil postat de CristianR

Cred că ce le lipsea fariseilor, zădărnicind strădania lor de a împlini poruncile Legii, era iubirea – atât față de Dumnezeu (pe care credeau că o au), cât și față de aproapele (fără de care prima este doar închipuire).

Eu cred că noi trebuie să depășim fariseii, ateii vegani, budiștii altfel vom sfârși și noi tot pe unde sunt ei, fiindcă ei au învățătura greșită, dar ca mijloace se nevoiesc mai mult decât un om comod.

În prealabil postat de CristianR

Nu cred că la Judecată Hristos va compara nevoințele noastre cu cele ale celor menționați de tine, răsplătindu-i cu Împărăția doar pe cei care au depășit performanțele ascetice ale acelora. Dar cred că se va uita la roadele duhovnicești – de dragoste, bunătate, smerenie, îngăduință, iertare, milă, pace ș.cl. – care, cu ajutorul acestor nevoințe sau în lipsa lor, s-au produs în inimile noastre.

Păi și cum poți tu să ai de ex roade, dacă nu poți răbda o foame mică acolo pt Hristos, dacă nu poți să renunți la o mâncare care-ți distruge viața, mulți sunt tot mai grași.

În prealabil postat de CristianR

Nevoințele ascetice pot fi o cale foarte utilă pentru tine, ajutându-te să crești, dar pentru altul ar putea să fie descurajante, pricină de sminteală ori chiar să le practice greșit ("Tipic, tipic, și la inimă nimic"). Parafrazându-l pe Sf. Pavel, cel care se nevoiește să nu-l osândească pe cel care nu se nevoiește; și viceversa.

Până la urmă postul de carne e aproape 8 săptămâni - 1. a lăsatului sec de carne + 6 săptămâni + săptămâna patimilor.

În prealabil postat de CristianR

Să ne amintim și chemarea la bucuria și ospățul Învierii adresată de Sf. Ioan Gură de Aur către toți (de la cei care s-au nevoit mult, până la cei care nu s-au nevoit deloc), la Utrenia Învierii. Dacă Hristos vrea să-l răsplătească și pe cel care a lucrat doar unul din cele douăsprezece ceasuri ale zilei, este ca să ne arate că mântuirea este darul Lui absolut, dăruit din dragoste, pe care nevoințele noastre, oricât de mari, nu sunt capabile să-l câștige, pentru că nu este din lumea asta, asupra căreia se exercită aceste nevoințe.

Este unul dintre multele paradoxuri ale credinței noastre, dar fără a minimaliza rostul ascezei, căci fără cruce nu există înviere.

Asta e adevărat, dar ce se va spune despre comoditate, auto-menajare, viclenie în a învârti citate care par să desființeze rostul postului.

Repet de unde știu că unii nu au ajuns bolnavi tocmai în lipsa postului, din cauza nesațiului.

[CristianR]

De acord cu tine că postul e foarte bun pentru sănătate. De altfel, Sf. Ioan Gură de Aur spunea că medicii din vremea lui observau că sănătatea este asociată cu mâncarea puțină și simplă, în vreme ce abundența și felurimea mâncărurilor este cauza multor boli.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

De acord cu tine că postul e foarte bun pentru sănătate. De altfel, Sf. Ioan Gură de Aur spunea că medicii din vremea lui observau că sănătatea este asociată cu mâncarea puțină și simplă, în vreme ce abundența și felurimea mâncărurilor este cauza multor boli.

Auzisem într-o conferință recentă a lui Virgiliu Gheorghe că niște copii de preot aveau depresie și erau cuminți, cauza era că mâncau fast food și și-au distrus microbiomul intestinal.

Nu e de joacă, văd tineri la 10 ani grăsani, rumeni-durdulii, premise mari să ajungă niște adolescenți terminați din cauză că s-au alintat cu dulciuri și mâncare procesată.

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Felicitări ca ai reușit și ca vrei mereu sa fii mai bun. Înțeleg ca ai vrut sa fie ca o cronica,un jurnal. Referitor la pericolul Mândriei ea nu se judeca niciodată în raport de ce crezi tu despre tine ci de ce impresie și sentiment lași celorlalți.

Îmi cer scuze de la bun început, însă mie mi se pare că aici este o capcană pe care vreau s-o semnalez, deoarece mândria din mine iese la iveală tocmai din compararea mea cu ceilalți și din impresia frumoasă despre mine pe care vreau să le-o cultiv celor din jurul meu.

Cât despre judecarea mea despre mine însumi cred că este sănătoasă dacă este critică și aspră, iar pentru asta pot cere ferm ajutor de la îngerul meu păzitor, că ăsta e rolul lui; dacă el ajunge să mă laude, atunci e clar că nu îngerul meu păzitor mă ”sfătuiește”, ci mândria care deja ”locuiește” în mine.
Oare greșesc?

P.S. Eu am subliniat în textul tău o secvență la care mă refer.