Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de nutucutu

1. Da, dar nu noi Il descoprim ci El ni se descopera.
2. Cand mergeam la biserica pentru pregatirea pentru prima Sfanta Impartasanie cu colegele si prietenele mele, ne-am pus intrebarea asta pentru prima data. O prietena era intrigata de ceea ce a spus preotul, ca la Isus mergem asa cum ne-am nascut, fara nimic- nimic, iar ea avea totusi o papusa la care tinea mult, iar papusa s-ar fi suparat daca nu ar fi dus-o si pe ea la Isus. Deci cum putea sa spuna preotul ca Isus e bun daca ea nu putea sa-si ia si papusa cand mergea la El? Aveam si eu o nelamurire : preotul ne-a spus ca vom merge in Rai sa traim vesnic impreuna cu Isus numai si numai daca nu avem nici un pacat. Pentru mine lucrul acesta era foarte greu, in primul rand ca ma bateam in permanenta cu fratii mei si in al doi-lea rand ca vecinul meu avea un visin din care eu mancam visine. Iar noi aveam tot felul de pomi in gradina, dar nici un visin. Si cum puteam sa ma abtin, ca visinile erau foarte bune?! Atunci m-am gandit ca cel mai bine e sa ma botez la batranete, ca la botez ni se iarta toate pacatele, deci as putea manca visinile vecinului. Totusi, eu deja eram botezata. Si atunci nu-mi mai ramanea decat o singura cale, cam grea, sa nu ma mai bat cu fratii mei si sa nu mai mananc visine de la vecinul meu (grea cale, ne-a spus si preotul ca e greu, dar vom avea o rasplata mare, vom trai vesnic, in ceruri, cu Isus).

Asa am inceput sa-L descoperim pe Isus, incet, incet. Imi amintesc ca ne jucam in fata portii unei vecine. Aceasta s-a apucat sa varuiasca in casa si si-a scos icoanele afara. Erau rezemate de casa, una langa alta. Noi, copiii, ne-am intrebat daca putem sa ne jucam fara sa spunem nici o prostie. Am ajuns la concluzia ca nu putem, asa ca ne-am mutat cu joaca mai incolo, ca sa nu spunem prostii in fata Lui Isus.

Acum eu cred ca Il descoperim pe Isus in toate lucrurile marunte din viata de zi cu zi. Il descoperim cand mancam micul dejun sau cina cu familia, in pace si liniste si ne gandim ca, poate, asa o fi fost si in familia Lui, la Nazaret. Il descoperim cand cineva ne injura in trafic ca-l incurcam si ne amintim ca EL, pe cruce, a suferit mult mai mult. Il descoperim cand cineva ne face un bine si ne gandim ca iata, un om este ghidat de Isus, as putea sa fiu si eu ca el. Sau...

3. Ce inseamna sa-L urmezi pe Isus? Pentru mine inseamna sa fiu un om normal. Sa incerc sa-mi fac treburile pe care le am de facut cat mai bine cu putiinta, oricare ar fi ele. Sa incerc sa ma comport cu ceilalti asa cum mi-ar place ca ceilalti sa se comporte cu mine. Sa incerc sa nu ma plang de greutati pentru a nu-i impovara pe ceilalti cu problemele mele; Il urmez pe Isus cand eu imi pierd cumpatul si tip, sau il judec pe aproapele meu si-mi amintesc ca din cauza mea dar si pentru mine a murit Isus pe cruce si iau hotararea sa nu mai fac aceste lucruri urate; plus o gramada de alte lucruri marunte si similare.

4. Daca un om e bun, bunatatea lui vine de la Dumnezeu, eu asa cred. Si in consecinta omul bun il are pe Dumnezeu in el, chiar daca nu constientizeaza acest lucru, sau chiar daca afirma ca el nu crede in Dumnezeu.

Foarte frumos raspuns i-ai dat lui Ilie, surioara.
Iar noua, prilej de desfatare sufleteasca...:)
Minunate sunt tainele sufletesti ale copilariei mangaiate de Domnul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Foarte frumos raspuns i-ai dat lui Ilie, surioara.
Iar noua, prilej de desfatare sufleteasca...:)
Minunate sunt tainele sufletesti ale copilariei mangaiate de Domnul.

Printre putinii catolici de aici , care merita tot respectul , prin gandire si prin cuvantul scris , si nu in ultimul rand un exemplu de smerenie .
Spun toate acestea , dupa o experienta in dialogurile purtate cu cei din biserica catolica , care au raspuns "ispitelor" mele cu multa agresivitate si ura mai ales , pe cand aceasta doamna a stiut sa-mi "bage pumnul in gura " intr un mod extrem de inspirat si elegant !
Toata stima !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

Printre putinii catolici de aici , care merita tot respectul , prin gandire si prin cuvantul scris , si nu in ultimul rand un exemplu de smerenie .
Spun toate acestea , dupa o experienta in dialogurile purtate cu cei din biserica catolica , care au raspuns "ispitelor" mele cu multa agresivitate si ura mai ales , pe cand aceasta doamna a stiut sa-mi "bage pumnul in gura " intr un mod extrem de inspirat si elegant !
Toata stima !

Intocmai. Ceea ce da de gandit, frate Cristian, pentru teme precum:
a) speciile salbatice din asazisele biserici (precum am gasit numindu-se pe forum, de atatea ori...)
b) mantuirea doar in BO
c) "Hristos este BOR!"
d) dialogul ecumenic
e) vicleniile dusmanului
f) femeia (viespea sectanta)
g) noi, sfintii lui Dumnezeu, fata-n fata cu rebeliunea...


P.S. "Stima", chiar de e "toata", nu-i sentiment duhovnicesc. In orice caz, n-am intalnit termenul nici in Scriptura, nici in Filocalia. Pesemne, n-am citit cu atentie. Sa fiu iertat... Nu te supara, frate! (daca-s ignorant, ce sa-i faci?...)

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

P.S. "Stima", chiar de e "toata", nu-i sentiment duhovnicesc. In orice caz, n-am intalnit termenul nici in Scriptura, nici in Filocalia. Pesemne, n-am citit cu atentie. Sa fiu iertat... Nu te supara, frate! (daca-s ignorant, ce sa-i faci?...)

Sunt eretic , deci toata stima pentru finetea rasunsului tau .
Chiar mi-a placut aluzia , caci e facuta cu inteligenta . Cand ai dreptate , pot sa spun eu ca nu ai ? In nici un caz , decat : toata stima !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Intocmai. Ceea ce da de gandit, frate Cristian, pentru teme precum:
a) speciile salbatice din asazisele biserici (precum am gasit numindu-se pe forum, de atatea ori...)
b) mantuirea doar in BO
c) "Hristos este BOR!"
d) dialogul ecumenic
e) vicleniile dusmanului
f) femeia (viespea sectanta)
g) noi, sfintii lui Dumnezeu, fata-n fata cu rebeliunea...

La punctul f) , putem discuta ceva mai mult , adica de la Adam incoace , in rest sa auzim numai de bine , in si in afara B.O.R. !

[cezar_ioan]

Merci pentru intelegere!...)

[grigoras gherase]

În prealabil postat de cuvantul

As avea o curiozitate,cand l-ati descoperit de Iisus? Ce moment v-a facut pe dumneavoastra sa va intoarceti catre El?
Ii mai intreb pe prietenii mei "Cine e Iisus?" iar raspunsurile sunt foarte diverse,de la un simplu profet,la "un alt mesia", sau chiar injurii.
V-ati nascut cu aceasta credinta sau a existant un moment determinant? Jean Pault Satre spunea (daca nu ma insel) ca existenta precede esenta.
Incep eu.Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.Nu stiam prea multe,dar era suficient incat sa am un somn linistit.Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

In general,il cunoastem pe Domnul Iisus,fecare dintre noi,in urma unor evenimente care ne marcheaza viata!De regula acestea sunt evenimente grele pentru trupul si sufletul nostru.Nemaigasind nicaieri un remediu,venim catre Dumnezeu ca ultima speranta.In indurarea si iubirea lui nemasurate,simtim ajutorul si putini dintre noi nu ne mai despartim de el.Cei mai multi insi,dupa ce "se vad cu "sacii in caruta",uita de El,uita sa-i multumeasca pana la proxima durere cand iarasi isi amintes din necesitate.
Personal,L-am cunoscut de mic copil,dar mai apoi luand drumul orasului am cam uitat de El.La varsta de 4o de ani am avut prima intalnire cu neantul si speriat am cerut ajutorul celui pe care IL uitasem de mult timp.Stiind ca nu-L voi mai parasi mi-a acordat o noua sansa si ca un Dumnezeu adevarat,nu a gresit!Sunt fericit ca"m-am impiedicat"caci altfel as fi ramas un "öm mort"!Ca mine sunt multi altii si ei ar trebui sa depuna marturie pentru ca asa sa-L cunoasca si cei ce vor, dar nu stiu cum! Cum sa nu vorbesti semenilor tai despre "Salvatorul"tau?Este cea mai mare bucurie a vietii mele!

[Mosh-Neagu]

Cand L-am descoperit eu pe Iisus? NICIODATA!
Cand m-a descoperit El pe mine? Nu stiu!
Desi nu eu L-am descoperit, eu ma fac vinovat ca m-am ratacit de El si ca, orice-ar fi, nu fac cele placute Lui!...
Cat sunt de dese intalnirile cu El? Pai, inafara de sfintele liturghii, unde, de voie - de nevoie sunt laolalta cu ceilalti, nu ca as fi eu un privilegiat anume, nu stiu daca rugaciunile mele ajung mai sus de sfintele icoane, sau poate uneori nici pana acolo!... Cateodata imi place sa cred ca "ma vede", dar daca ar fi asa, as deveni mai smerit, mai constient de propriile pacate, mai putin mandru!... Dar, atat timp cat inca mai vad la aproapele meu pacate mai mari decat ale mele, ma tem ca sunt intr-o mare inselare!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cand L-am descoperit eu pe Iisus? NICIODATA!
Cand m-a descoperit El pe mine? Nu stiu!
Desi nu eu L-am descoperit, eu ma fac vinovat ca m-am ratacit de El si ca, orice-ar fi, nu fac cele placute Lui!...
Cat sunt de dese intalnirile cu El? Pai, inafara de sfintele liturghii, unde, de voie - de nevoie sunt laolalta cu ceilalti, nu ca as fi eu un privilegiat anume, nu stiu daca rugaciunile mele ajung mai sus de sfintele icoane, sau poate uneori nici pana acolo!... Cateodata imi place sa cred ca "ma vede", dar daca ar fi asa, as deveni mai smerit, mai constient de propriile pacate, mai putin mandru!... Dar, atat timp cat inca mai vad la aproapele meu pacate mai mari decat ale mele, ma tem ca sunt intr-o mare inselare!

Mult adevar ai scris aici , caci una este dorirea in a-L cunoaste pe Dumnezeu , si alta este cunoasterea lui Dumnezeu . Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat .
Iata un mic fragment dintr o invatatura ( o vorba ) a Sfantului Siluan :
" Cel ce a dobândit în inima sa dragostea lui Dumnezeu, mişcat de această dragoste, săvârşeşte faptele sale din porniri care aproximează voia lui Dumnezeu; este, însă, vorba doar de o aproximare şi nu de desăvâr-şire. Faptul de a nu putea ajunge la plinirea desăvârşirii duce la nevoia absolută pentru toţi a unei neântrerupte comuni-cări cu Dumnezeu prin rugăciune pentru călăuzire şi ajutor. Omul nu ajunge nu numai la desăvârşirea dragostei, dar nici la desăvârşirea cunoaşterii. O faptă ce izvorăşte, cum s-ar părea, din cea mai bună pornire, adesea poate avea consecinţe nedorite, ba chiar rele. Iar aceasta pentru că mijloacele sau chipul înfăptuirii erau rele sau pur şi simplu greşite în situaţia dată. Adesea auzim pe câte cineva îndreptăţindu-se cu buna intenţie avută, dar aceasta nu este destul. Viaţa omenească este plină de astfel de greşeli. Iată pentru ce cel care iubeşte pe Dumnezeu todeauna caută îndrumare de Sus ciulind necontenit urechea sa lăuntrică spre a auzi glasul lui Dumnezeu."

În prealabil postat de cuvantul

As avea o curiozitate,cand l-ati descoperit de Iisus? Ce moment v-a facut pe dumneavoastra sa va intoarceti catre El?
Ii mai intreb pe prietenii mei "Cine e Iisus?" iar raspunsurile sunt foarte diverse,de la un simplu profet,la "un alt mesia", sau chiar injurii.
V-ati nascut cu aceasta credinta sau a existant un moment determinant? Jean Pault Satre spunea (daca nu ma insel) ca existenta precede esenta.
Incep eu.Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.Nu stiam prea multe,dar era suficient incat sa am un somn linistit.Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

Privind retrospectiv intrebarea dvs mi-a adus aminte de un vers dintr-un vechi imn dintr-o alta parte a lumii: ,,L-am cautat pe Domnul si apoi am aflat ca EL mi-a indreptat sufletul pentru a-L cauta,cautandu-ma pe mine".Experienta dvs imi reconfirma cat de adevarate sunt cuvintele pe care Apostolul Pavel le-a adresat efesenilor: ,,Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire,Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea,Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.". Numai bine,tarie in credinta,bucurie in traire si nadejde in Dumnezeu.