Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Retin deocamdata ca tu sustii ca nu sunt suficiente credinta si harul sacramental pentru indumnezeire. Astept, cu rabdare, sa aflu cum dezvolti aceasta pozitie.

După cum am mai spus credinţa şi harul sacramental nu sunt suficiente pentru îndumnezeire. Şi lucrul acesta este foarte clar predat de Sfânta Tradiţie a Bisericii şi chiar de Sfânta Scriptură. Şi puteţi înţelege acest lucru foarte clar şi din studierea tratatului de ascetică şi mistică sau de spiritualitate ortodoxă al Părintelui Stăniloaie unde se vorbeşte foarte clar despre rolul VIRTUŢILOR, al practicării sistematice a poruncilor evanghelice şi biblice până la nivelul în care virtuţile nu mai sunt făcute de nevoie ci de voie, adică spiritul îşi dezvoltă treptat, prin imboldul şi susţinerea harului dumnezeiesc şi prin practicarea virtuţilor sau a poruncilor biblice, libertatea şi starea de mântuire în care a fost aşezat de Christos prin Sfântul Spirit.

Iar şi mai sus se avansează chiar la nivelul cunoaşterii lui Dumnezeu sau al gnozei, deşi este adevărat în această viaţă se poate vedea mai mult "în ghicitură" decât faţă către faţă. Părintele Stăniloaie are dedicat în tratatul de spiritualitate ortodoxă chiar partea a treia care vorbeşte despre îndumnezeire sau unirea cu Dumnezeu şi despre cunoaşterea sau gnoza sfinţitoare şi îndumnezeitoare. Propriu-zis nu poate exista îndumnezeire fără cunoaştere sau gnoză spirituală, adică gnoza dăruită de Sfântul Spirit, şi asta pentru că asemănarea cu Dumnezeu solicită ca necesară această dezvoltare sau sfinţire şi desăvârşire a minţii şi a inimii, a spiritului întreg, după cum afirmă şi Evanghelia după Ioan anume că aceasta este VIAŢA VEŞNICĂ să fie cunoscut Tatăl ca singurul Dumnezeu adevărat şi Iisus Christos pe care L-a trimis. Viaţa veşnică şi îndumnezeirea sau modelarea tot mai accentuată după şi în Dumnezeu sunt strâns legate de cunoaşterea cea adevărată a adevărului. Şi Iisus Christos a spus foarte clar în rugăciunea arhierească: "Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău!"

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Catalin2 oare cunosti ceea ce vorbesti sau doar ai impresia ca ai inteles? E bine ca studiezi catehismul insa el trebuie sa fie doar un indemn catre studiul si trairea teologiei patristice.

Sfantul Moise si Sfantul Ilie, sfinti ai legii vechi prin preotia vechi testamentara care a luat sfarsit la intruparea Mantuitorului, au fost prezenti in trup la Schimbarea la Fata a Manutuitorului pe muntele Tabor (inaite ca Hristos Iisus sa fie preaslavit in inviere).

Astfel ortodoxia patristica afirma inechivoc, harul lui Dumnezeu a lucrat si in vechiul tesament, prin harul preotiei lui Melchisedec si preotia lui Moise insa in mod nedeplin, nedesavarsit (indumnezeirea fiind imposibila)... indumnezeirea este posibila numai si numai intru Hristos Iisus caci deplinatatea vietii duhovnicesti este exclusiv in Hristos Iisus.

Cred ca afirmatia asta am scris-o doar eu de cateva zeci de ori, bineinteles ca stiu despre ce a vorba. In celelalte zeci de mesaje am facut si mentiunea despre exceptiile lui Enoh si Sf. Ilie, doar de data asta nu am mai scris ca sa scurtez. E vorba de Enoh, despre Moise nu se stie exact daca a fost luat si cu trupul.
In legatura cu faptul ca nimeni nu s-a mantuit pana la Hristos e o invatatura cunoscuta a invataturii ortodoxe. Nu e doar ortodoxa, ci si catolica. Dar ca sa nu se inteleaga iar gresit, s-au mantuit cei care au fost luati de Iisus din Iad dupa rastignire, dreptii din Vechiul Testament.

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Ma iertati ca intervin si reformulez: mie imi pare ca Decebal nu ocoleste, ci dimpotriva asaza Sfanta Biserica si Sfintele Taine pe un loc secund, ca o treapta inferioara, sub gnoza si relatie misterica...

Nu reiese din nimic din ce am postat o astfel de interpretare falsă. Nu văd Biserica, Sfintele Mistere şi cunoaşterea decât împreună, pentru mine nu există separare, doar că există să zic aşa două niveluri prin care pot fi privite aceste lucruri, două modalităţi de accedere la Sfintele Mistere sau Taine, şi care amândouă sunt roadele harului lui Dumnezeu: prin credinţă şi prin cunoaştere. Ca să vedem dacă avem pe ce se susţine o asemenea poziţie facem apel la Sfântul Simeon Noul Teolog care vorbea clar despre putinţa unei oarecare vederi a luminii dumnezeieşti care se află în Sfânta Euharistie. Unii deci primesc Sfintele Mistere prin credinţă, alţii le mai primesc şi prin cunoaştere pentru că au primit în prealabil iluminare prin har de la Dumnezeu asupra conţinutului realităţii euharistice.

În prealabil postat de ioan cezar

Cred ca vom primi o mostra din gnosticismul dizolvant, din practica "misterelor" (orfice?) s.a.m.d.
Mircea Eliade si Petru Culianu ne viziteaza... Si ne invata, desigur, ce vroiau sa spuna de fapt Sfintii Parinti, Sfanta Traditie... Aflam astfel despre Isaac Sirul, despre Grigorie Palama, despre toate. Ce erau acestia? Niste gnostici, practicanti de misterii (si asa trebe sa devenim si noi!, de voim sa ne mantuim si sa ne desavarsim)

Dacă revelaţia şi gnoza Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi sunt pentru dumneavoastră gnosticism dizolvant, deşi nu am pomenit absolut nimic despre gnosticism şi nici despre vreo învăţătură gnostică, vă las sănătos să aprofundaţi "ortodoxia" de larg consum, consumeristă, falsificată de nişte şmecheri interesaţi, strecurată şi filtrată în mod autentic după duhul veacului acestuia. Rezultatele "creştinismului ortodox" făcut pentru plăcerea auzului majorităţii democratice neiniţiate autentic în viaţa spirituală şi hrănită pe bani frumuşei cu surogate se văd la tot pasul şi al naibii de bine. Românii "ortodocşi", "credincioşii" în marea şi zdrobitoarea lor majoritate sunt ocupaţi şi preocupaţi în general exclusiv cu cele ale veacului acestuia, deşi mai răsare de la Dumnezeu câte unul sau altul pentru a mai cerceta şi lucrurile adevărului. Christos a venit să propovăduiască şi să instituie o Împărăţie a Spiritului, împărăţie din care se vede cu ochiul liber că "ortodocşii" în marea lor majoritate nu vor să facă parte. Şi nici "trimişii" nu prea le spun nimic din multe motive.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Domnule catalin vorbesti fara sa intelegi... consider ca afirmatile dvs mai mult smintesc decat ajuta la intelegerea teologiei partristice.

P.S. Din curiozitate intreb: Ce studii teologice ortodoxe aveti? Ce parinte duhovnic aveti? Care este scopul postarilor dvs? (dragostea Adevarului manifestata in dorinta mantuirii tuturor oamenilor intru Hristos Iisus?... sau cuva vreo urma de slava desarta, vanitate intelectuala? fariseism? confiramre a unor cunostinte teologice? )
Sa luam aminte cu ajutorul Domnului Iisus Hristos la constiinta noastra caci "vai de cel prin care vine sminteala". Consider ca eu trebuie sa vorbesc mai putin iar Sfintii Parinti mai mult.

Asta de fapt ti-am spus si eu in cateva mesaje, ca in general spui invatatura ortodoxa, dar in unele cazuri marturisesti o invatatura straina, numita ecumenista. Pentru a vedea ca este asa ti-am dat niste link-uri, chiar in mesajul de pe celalalt topic si hotararea unui sinod. Si aceste invataturi sunt dauntoare atat tie cat si altor ortodocsi ce le citesc, dar si eterodocsilor care astfel nu or sa mai aiba sansa de a veni in BO si a se mantui, citind de la un ortodox ca se pot mantui si in cultul lor.
Exact asta spuneam si eu, sa ascultam mai repede de sfinti si sa nu credem ca suntem noi teologi sa stabilim invatatura ortodoxa. Noi doar o marturisim, adica reproducem ce spune Biserica si sfintii. La fel spunem si Crezul, nu il analizam si il adaptam conceptiilor noastre. Si ca tot am adus in discutie Crezul, v-am spus ca scrie in Crez de Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Nu-i asa ca e o eroare sa spunem ca sunt doua sau mai multe Biserici? Asta spune si in catehism sau in toate catehismele.
Asadar sa stam linistiti si sa dorim sa marturisim numai adevarul, chiar daca acela nu se potriveste cu coneptiile noastre actuale. Altfel ne facem noi o teologie diferita de cea ortodoxa si stiti ca nu e bine deloc. Iar daca avem conceptii gresite sa ne gandim ntotdeauna sa le schimbam dupa cele ortodoxe, nu invers. Eu asta incerc sa fac intotdeauna.
Despre ce spune sf. Serafim de Sarov am scris in alte mesaje, nu cred ca erai pe forum atunci. Si eu am aflat aceste lucruri nu de mult timp si astfel mi-am clarificat mai bine invatatura ortodoxa. Si am observat ca sfantul spunea lucrurl asta, dar eu nu imi dadusem seama cand citisem. Adica faptul ca faptele fara credinta sunt nemantuitoare. Aceasta e invatatura ortodoxa, am intalnit-o apoi la multi sfinti si in multe lucrari ortodoxe. De exemplu si la sf. Ignatie Briancianinov.
Dar si al sf. Serafim, ca despre asta vorbeam. Unul din mesajele in care am detaliat: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=782
Spune sfantul: "Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). "
"Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos."
"Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1)."
"Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. "

Si sfantul Ignatie:
"Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti.
Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu.
Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!"
Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

P.S. Recomand cartea unui mare teolog, sfantul Iustin Popovici, are o invatatrua detaliata despre Biserica in cartea Biserica Ortodoxa si ecumenismul". http://www.scribd.com/doc/33017/Sf-I...-i-ecumenismul

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

După cum am mai spus credinţa şi harul sacramental nu sunt suficiente pentru îndumnezeire.

Desigur, al treilea lucru necesar pentru mantuire sunt faptele. Toate trei impreuna, concomitent.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

P.S. Recomand cartea unui mare teolog, sfantul Iustin Popovici, are o invatatrua detaliata despre Biserica in cartea Biserica Ortodoxa si ecumenismul".

Cunosc pozitia Pr. Iustin Popovici, insa asa cum am precizat consider pertintenta pozitia Pr. Prof. Dumitru Staniloae.
Pr. Prof. Nicolae Mosoiu expune elocvent teologia Pr. Prof. Dumitru Staniloae:
http://theologika.files.wordpress.co...a-deschisa.doc

Cu toata onestitatea va indemn sa verificati corectitudinea invataturii ortodoxe pe care o traiti si o propovadutiti atat la nievel academic ortodox (daca este posibil) cat si prin preotul duhovnic. Importanta este manutuirea atat a nostra cat si a tuturor oamenilor intru Hristos Iisus prin harul lui Dumnezeu. vai de cei ce invata eronat "nu stiti ca noi invatatorii mai mare osanda ne vom lua"?
Va multumesc pentru intelegere si doresc sa mentionez ca acest indemn nu ma exclude.

Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

Desigur, al treilea lucru necesar pentru mantuire sunt faptele. Toate trei impreuna, concomitent.

Aveti o intelegere eronata a notiunii de timp cat si a celei de manutire conform teologiei patristice. Cum putem vorbi de concomintenta a acestor trei in care cauzalitatea are un rol important? Daca sunt concomintente care pe care cauzeaza?

Vietuirea duhovniceaca intru Hristos Iisus care incepe prin Tainsa Sfantului Botez este cauza inceputului conlucrarii mantuirii cu Hristos Iisus prin harul Sau, intrucat omul "conlucraza cu frica si cutremur mantuirea sa"(Filipeni) intru Hristos Iisus prin harul lui Dumnezeu.

Sfintii Pustinici, stalpnicii care au conlucrat cu Harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus mantuirea pe nivelul indumnezeirii (prin har) ce fapte au facut in afara de rugaciunea continua ce a avut ca scop afirmatia: "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni).

Omul, dupa Taina Sfantului Botez nu trebuie decat sa se lupte patimile si cu demonii care il impiedica sa il lase pe Hristos sa traiasca in el. Astfel scopul vietii duhovnicesti a omului intru Hristos Iisus este afrimatia "nu mai traiesc eu ci Hristos Iisus traieste in mine"(Galateni) si acesta se vede exclusiv in faptele pe care le fac eu omul in conclucrare cu harul lui Dumnezeu.

Sfintii Parinti afirma inechivoc: sigurul lucru care apartine omului personal sunt pacatele, caci orice lucru bun este savarsit de om ajutat fiind de Dumnezeu. Acest lucru este elocvent aratat in cazul Sfintilor lui Hristos.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Remarc insa tendinta lui Decebal de a ne arata ceva mult mai atragator decat Sfintele Taine, decat trupul lui Hristos. Ceva asezat deasupra, mult mai aproape de Dumnezeu si la indemana noastra... Sa fie un mar?

Domnu Cezar, aţi urmărit acea înregistrare cu părintele Ilie Cleopa? Aţi citit sau nu teologie ortodoxă la viaţa dumneavoastră? Aţi înţeles ceva din ea? Grigorie Palama, Simeon Noul Teolog, Siluan Athonitul vă spun ceva? Toată Tradiţia autentică a Bisericii vorbeşte clar despre împărtăşirea Sfântului Spirit nu exclusiv prin sacramente. dacă dumneavoastră nu vreţi să acceptaţi Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe spuneţi şi mergeţi şi daţi-vă demisia din ortodoxie; dacă totuşi vreţi ortodoxie, atunci adaptaţi-vă.

În prealabil postat de ioan cezar

In definitiv, daca prind bine ideea (coroborind si cu afirmatiile lui Decebal de pe alt topic), ce este Biserica (Doamne, iarta-ma!) decat o cladire in care, nu-i asa Decebal, niste "manuitori de cadelnite", precum spuneai, ne vind iluzia facila ca ne impartasim cu energia dumnezeiasca necreata... Nici vorba, un popa pacatos (continui sa merg pe ideea ta), care nu detine nici un fel de relatie misterica si nici o gnoza indumneezitoare, un analfabet, cum spuneai, din timpurile strabunicilor nostri, unul ca acesta nu poate sa ofere decat iluzii desarte, iar nu sfintire.

Cam uşor vreţi dumneavoastră şi unii ortodxişti să ajungeţi la sfinţenie.

În prealabil postat de ioan cezar

P.S. Nene Decebal, aminteste-ti matale, te rog, ca popii astia analfabeti, cu mainile lor batucite cand de sapa, cand de topor, cand de cadelnita, cand de purtarea Crucii, au spovedit un popor bimilenar, au botezat copiii neamului astuia peren, au oficiat Sfanta Taina a Cununiei, au vindecat oameni oficiind Sfanta Taina a Maslului... Si, printre altele, contribuind dumnezeieste la viata romanilor ti-au dat posibilitatea sa gandesti si sa scrii in limba romana aceste cuvinte catre noi.

vă las sănătos să aprofundaţi "ortodoxia" de larg consum, consumeristă, falsificată de nişte şmecheri interesaţi, strecurată şi filtrată în mod autentic după duhul veacului acestuia. Rezultatele "creştinismului ortodox" făcut pentru plăcerea auzului majorităţii democratice neiniţiate autentic în viaţa spirituală şi hrănită pe bani frumuşei cu surogate se văd la tot pasul şi al naibii de bine. Românii "ortodocşi", "credincioşii" în marea şi zdrobitoarea lor majoritate sunt ocupaţi şi preocupaţi în general exclusiv cu cele ale veacului acestuia, deşi mai răsare de la Dumnezeu câte unul sau altul pentru a mai cerceta şi lucrurile adevărului. Christos a venit să propovăduiască şi să instituie o Împărăţie a Spiritului, împărăţie din care se vede cu ochiul liber că "ortodocşii" în marea lor majoritate nu vor să facă parte.

În prealabil postat de Eugen7

Consider ca eu trebuie sa vorbesc mai putin iar Sfintii Parinti mai mult.

Ati repetat deja aceasta afirmatie frumoasa, care, asa cum o formulati, va face cinste.
Gasesc eu aici nu numai cinstirea Sfintilor Parinti ci si modestia care se cuvine, luciditate, o pozitie de umilinta constienta, nebolnavicioasa. Precum si o forma de prudenta, de vigilenta.
Intr-un cuvant, ne aratati prin aceste cuvinte ca va tineti la nevointa smerita in planul gandirii si al vorbirii. Si nu sustin deloc ca o faceti cu vreun scop demonstrativ ci, pur si simplu, cred ca asa reiese, de la sine, din postarile dvs.
In plus, ati recomandat mereu o serie de lucrari care dezvolta pozitiile pe care le-ati sustinut pe scurt, in postarile dvs. Aceasta pentru a ne impartasi si noi din aceleasi izvoare.
Bun lucru socotesc ca faceti! Fiti binecuvantat!

Am insa un neajuns personal, o dorinta evident subiectiva, pe care o formulez fara sa cer neaparat sa ii dati curs, desigur: sunt mereu nemultumit de intalnirile dintre oameni care se rezuma la idei, trimiteri spre livresc, lupte conceptuale, ciocniri de paradigme, turnuri de carti si articole etc.
Am asteptarea, poate nerealista, de a trai intr-o lume, fie si virtuala, in care sunt dezvoltate si alte componente ale fiintei: trairi si sentimente, atitudini afective, experiente personale, franturi din incercarile de a concretiza o idee sau alta, intamplari personale sau din lumea apropiata care sa ilustreze ori sa ridice semne de intrebare privind conceptele frumos asezate in fraze. Pe scurt, spre a nu trai sentimentul ca ma aflu intr-o sala de conferinte academice, nazuiesc dupa un ciob de marturisiri personale care sa coloreze, sa insufleteasca, sa anime, sa incite la un zvacnet al inimii.

De aceea, Eugen, va intreb cu gravitate si cu emotie cat se poate de gingasa, cat pot eu de acurat: dumneavoastra, Eugen, iubiti intr-adevar Ortodoxia si pe Sfintii Parinti? Cat priveste cartile si ordinea cognitiva (ca sa va citez) a reflectiei, pe acestea sunt convins deja ca le iubiti. Se vede limpede, cu ochiul liber, cata energie patristica va insoteste, va protejeaza, va inmanuseaza, ca un halou, ca un nor diafan, extremitatea cefalica.

Nu va suparati pe mine, pacatosul, sunt doar un om insetat de oameni patrunsi de dragoste, strabatuti si cutreierati de duhul iubirii si al frumosului, din cap... pana-n picioare.
Dar cum sa mi se vada picioarele indragostite de carari frumoase, de cranguri inverzite si alte locuri de petrecere, cata vreme aici suntem pe forum, iar nu fata catre fata - imi veti reprosa, poate...
Prin exprimarea verbala a concretului, prin dezvaluiri, fie si foarte pudice, ale unor experiente concrete de viata traite de oameni in carne si oase, pe pamant, pe cararile experiate ale Ortodoxiei.
A sustine o pozitie doar prin citate si extrase este un lucru incomplet, o comunicare ciuntita, o ASCUNDERE, un simptom al fricii si neincrederii in actul de impartasire dintre oameni. O pretiozitate, un avatar al refugierii prea indelungate in cutiuta cu jucarii a universului livresc. In definitiv, un refuz de con-vietuire intre un semen (om intreg, cu intreaga lui fiinta) si alt semen.
Forumul isi trage rostul si din satisfacerea nevoii oamenilor de afiliere, de impartasire, de sustinere. Dar oamenii nu sunt idei in trup! Ci sunt trupuri, mai intai, cu tot ce le anima (iar aici e un intreg si nesfarsit domeniu sufletesc) pe care infloresc idei si sentimente - fie ele cat mai inalte, mai induhovnicite de se poate!...
Va invit asadar, ca o rugaminte careia desigur nu sunteti obligat sa ii dati curs, la o completare/largire/imbogatire a discursului.
O coborare oarescare, o exemplificare, o ilustrare cat de mica, vreun neajuns, vreo mica si delicata izbinda, o dilema concreta pe marginea inaltelor trimiteri livresti, daca nu cer prea mult...
Ma iertati!

[Decebal]

Îi mulţumesc lui domnu Cezar pentru rămânerea în "buna" tradiţie românească, educată probabil de măreţul ortodoxism filtrat şi cenzurat, a călcării în picioare a regulilor. Am văzut că până acum domnul Florin Ionuţ, dacă l-am rugat să nu schimbe subiectul de discuţie, s-a conformat, numai că unii mânitori de condei e mai şmecheri decât alţii şi ţin cu orice preţ să ducă chiar totul în derizoriu. Îi mulţumesc încă o dată lui domnu cezar.