l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

Nimeni, aprinzand faclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aseaza in sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina.
Caci nu este nimic ascuns, care sa nu se dea pe fata si nimic tainic, care sa nu se cunoasca si sa nu vina la aratare.
Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el.
Si au venit la El mama Lui si fratii; dar nu puteau sa se apropie de El din pricina multimii.
Si I s-a vestit: Mama Ta si fratii Tai stau afara si voiesc sa Te vada.
Iar El, raspunzand, a zis catre ei: Mama mea si fratii Mei sunt acestia care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l indeplinesc.

[Traditie1]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

intr-un fel, la mine sunt niste stari psihice date de medicamentee pe care le-am luat si extrem de rele ptr ca e vb de antidepresive pe cand un orb sa linistit intr-adevar nu vede dar nu ii vine sa isi smulga paru din cap si mai stiu eu ce....

Tu ești îndoctrinată că medicamentele ar putea să-ți schimbe starea psihică. Este doar o minciună, crezută de majoritatea oamenilor, dar minciună. Nu trebuie să crezi tot ce spune știința sau medicina, trebuie să înțelegi că deși aceste domenii se bucură de un prestigiu imens, într-o măsură ele prezintă ca adevăr niște teorii prostești, născute din confuzii și din necunoașterea lucrărilor lui Dumnezeu.


Antidepresivele nu-ți vor alunga niciodată depresia ci ți-o vor accentua, fiindcă un om dependent de medicamente nu poate fi decât depresiv.


Depresia e adusă în suflet de gânduri, pe care dacă le vei supraveghea le vei putea combate, vei putea ieși de sub efectul lor.


Viața e un lucru minunat și mă refer doar la viața de acum, nu la cea viitoare. Poți, trebuie să fii fericit mereu, vesel, totul e să-ți cârmuiești mintea cu înțelepciune, să nu mai fii sub influența gândurilor și stărilor emoționale produse de ele. De asemeni trebuie să ai credință în Dumnezeu și în minuni, în sensul de a nu crede că natura are niște legi ale ei de funcționare fiindcă nu are, Dumnezeu a creat totul și natura e ceva relativ. Dacă bolnavii ar crede în propria vindecare, prin credință aceasta s-ar înfăptui. Credința e o armă de o mare putere, de aceea nu trebuie să crezi ce-ți spun medicii, că ai avea vreo boală.


Mulți oameni îi privesc pe medici ca pe niște dumnezei, când de fapt sunt niște oameni care au făcut o facultate și nimic mai mult, sunt și ei mincinoși, proști, păcătoși ca toți oamenii. Iar ceea ce au învățat la facultate sau cărțile pe care se bazează sunt scrise tot de niște oameni limitați, care s-au luat unii după alții. Deci încetează să mai gândești prin "creierul comun" al societății, adică prin stereotipuri, prin idei preluate de la alții. Învață-te să studiezi și să gândești cu mintea ta, altfel vei fi mereu o legumă care face și crede ce spun alții.

[antoradoi]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Draga mea
Sa ma ierti ca intervin.E posibil sa-ti displaca prezenta mea.
Iov era cumva vreun pacatos?; nu era el un bineplacut al Domnului?
Poate nici pacatele tale si nici ale stamosilor tai nu sint pricina bolii tale ci ci:"s-a facut aceasta spre Slava lui Dumnezeu!",adica ,tu,increzindu-te pe mai departe in Dumnezeu,si facind cele placute LUi,in pofida tuturor greutatilor si a vrajmasilor,sa te faci bine,intr-o zi,cind,tu(sau altii) te astepti mai putin,si asa cu bucurie mare sa binecuvintezi pe Dumnezeu Atotputernicul.Sau ,poate ca cei dimprejurul tau,vazind insanatosirea ta(miraculoasa) ,sa se intorca la Dumnezeu,stiind ei ca tu,chiar in starea aceasta de acum,nu te-ai indepartat de Dumnezeu ,ci mai abitir ,te-ai rugat si te-ai increzut in EL...
Iti vorbesc din experienta.Avem tot ce-si poate dori cineva.Eram un om cu frica lui Dumnezeu.Mergeam la Sf Liturghie cit de des puteam.Faceam milostenie dupa putinta.Incercam sa cultiv bunatatea....etc...un an si ceva am dus la Biserica un preot batrin (nevazator) si l-am adus acasa,fara plata.Ma bucuram de prezenta lui,si asta-mi era plata.Intr-o buna zi(buna zi?!)am ramas la pat,si am ramas ...pt multa vreme.Paralizie ...Am fost dusa pe brate,la tratamente(inutile),vreme indelungata...Medicamentele cu denumiri sofisticate (industria farmaceutica e superinfloritoare....)erau pt mine,frectie la picior de lemn.Am cheltuit toti banii ,pe care-i aveam.O suma cu multe zerouri(verzi)...Am pierdut cam tot ce aveam:casa ,masini,firma,familie...dar..mi-a ramas ...rugaciunea,si dorinta de a merge iarasi pe propriile-mi picioare.Si,intr-o zi ,cind nimeni nu se mai astepta,Dumnezeu m-a ridicat din patul bolii.Toti cei dimprejurul meu,care asteptau sfirsitul meu,s-au minunat.Si ,multi ,au venit dupa aceea sa ma intrebe cum am reusit.Drept e ca nu prea stiam raspunsul.Ma rugasem mult,plinsesem mult,deznadajduisem suficient cit aproape sa-mi pierd nadejdea-n Dumnezeu.Numai ca preotii ,pe care-i cunosteam,si care stiau starea mea se rugau pt mine.Si se ruga pentru mine,mult ,sirguitor acel parinte batrin(nevazator),si-mi telefona zicindu-mi: "pe cel ce iubeste Dumnezeu,pe acela il mai si bate!" ,"dar ,roaga-te,neincetat!",imi zicea batrinul preot,iar eu ii raspundeam in zeflemea(sau poate disperata):Pai nu vezi parinte ca nu ma bate si El ,Domnul cu o nuielusa acolo,ci ma bate cu ditai bita,de nu mai suport!(pt ca aveam dureri infioratoare si 3 luni n-am pus geana pe geana,ceea ce era cumplit.Ajunsesem piele si os.Un an si jumatate am zacut la pat.Nu mai aveam lascaie...si pe nimeni llinga mine,care sa-mi aline durerile de multe feluri.Bine ca nu-mi era foame ca tot nu mai aveam ce minca...
In tot acest timp,un an si jumatate ,m-am rugat.Neincetat.Am strigat la Dumnezeu.uneori cu nadejde,insa ,de cele mai multe ori fara,dar...am strigat.Si Dumnezeu m-a auzit,si intr-o zi,din patul bolii m-a ridicat!Mare le-a fost mirarea vecinilor mei,cind am iesit alergind pe usa blocului...Convinsa sint ca multi au crezut ca nu-s eu ci o naluca...la care,mai apoi,multi au venit sa intrebe cum am reusit,desi multi stiau raspunsul.Ma vazusera ani la rind plecind la Biserica.Ma vazusera cu BATRINUL (nevazator)...Multi risesera de mine,pe la portile lor,cind ei beau vin si spuneau glume proaste,iar eu treceam spre CASA lui DUMNEZEU.Caci vorbisera mult despre mine,"bautorii de vin".Dar eu nu m-am rusinat,ci mi-am vazut de drum.Apoi cind eu m-am imbolnavit ,atit de cumplit,iarasi ziceau:de ce tu?-de ce eu?! ,le raspundeam,fara sa pot expilca,in cuvinte...
Nu mi-a fost deloc usor.Si n-a fost deloc simplu...

...Si totusi...
iata-ma acum mergind,alergind,pe propriile-mi picioare! Si cit de minunat este sa nu astepti sa-ti sustina cineva bratul ca sa fii biped(pozitia fireasca a omului)!
La Dumnezeu toate sint cu putinta.Nu deznadajdui! Roaga-te mai departe,si spune-i lui Dumnezeu durerea ta.Tine-te cu mintea la Dumnezeu,permanent,ca nu cumva Satana sa patrunda mai adinc in sufletul tau,si sa se cuibareasca.Dumnezeu nu te va lasa,daca-L strigi,caci zice Domnul:"Chiama-MA ,in ziua necazului,si-ti voi ajuta,tie!" Vei vedea!
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu vindecare grabnica!

[alex marian]

Ai fost puternica antoradoi.Credinta ta si cei care te iubesc cu adevarat, au luptat langa tine pe parcursul acestui cosmar, si ai biruit. Acum ai o noua viata si stii incotro trebuie sa te indrepti. O poveste de viata care sunt convins ca ia miscat pe cei care au citit, si speram sa ii ajute si lui "ingerul_pazitor".
Pace ce sa va dea Bunul Dumnezeu !

[ingerul_pazitor]

am vb urat cu dzeu si imi pare rau dar nu mai suportam chinurile de atata amar de vreme, stiu ca sunt pedepsita dar sper din tot sufletul ca tot ce i-am reprosat si cat de urat i-am vb ...(ceva care nu ma caracterizeaza dar am fost impinsa la limita )ma va intelege si ma va iubi in continuare, nu voi mai face oricum

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de antoradoi

Draga mea
Sa ma ierti ca intervin.E posibil sa-ti displaca prezenta mea.
Iov era cumva vreun pacatos?; nu era el un bineplacut al Domnului?
Poate nici pacatele tale si nici ale stamosilor tai nu sint pricina bolii tale ci ci:"s-a facut aceasta spre Slava lui Dumnezeu!",adica ,tu,increzindu-te pe mai departe in Dumnezeu,si facind cele placute LUi,in pofida tuturor greutatilor si a vrajmasilor,sa te faci bine,intr-o zi,cind,tu(sau altii) te astepti mai putin,si asa cu bucurie mare sa binecuvintezi pe Dumnezeu Atotputernicul.Sau ,poate ca cei dimprejurul tau,vazind insanatosirea ta(miraculoasa) ,sa se intorca la Dumnezeu,stiind ei ca tu,chiar in starea aceasta de acum,nu te-ai indepartat de Dumnezeu ,ci mai abitir ,te-ai rugat si te-ai increzut in EL...
Iti vorbesc din experienta.Avem tot ce-si poate dori cineva.Eram un om cu frica lui Dumnezeu.Mergeam la Sf Liturghie cit de des puteam.Faceam milostenie dupa putinta.Incercam sa cultiv bunatatea....etc...un an si ceva am dus la Biserica un preot batrin (nevazator) si l-am adus acasa,fara plata.Ma bucuram de prezenta lui,si asta-mi era plata.Intr-o buna zi(buna zi?!)am ramas la pat,si am ramas ...pt multa vreme.Paralizie ...Am fost dusa pe brate,la tratamente(inutile),vreme indelungata...Medicamentele cu denumiri sofisticate (industria farmaceutica e superinfloritoare....)erau pt mine,frectie la picior de lemn.Am cheltuit toti banii ,pe care-i aveam.O suma cu multe zerouri(verzi)...Am pierdut cam tot ce aveam:casa ,masini,firma,familie...dar..mi-a ramas ...rugaciunea,si dorinta de a merge iarasi pe propriile-mi picioare.Si,intr-o zi ,cind nimeni nu se mai astepta,Dumnezeu m-a ridicat din patul bolii.Toti cei dimprejurul meu,care asteptau sfirsitul meu,s-au minunat.Si ,multi ,au venit dupa aceea sa ma intrebe cum am reusit.Drept e ca nu prea stiam raspunsul.Ma rugasem mult,plinsesem mult,deznadajduisem suficient cit aproape sa-mi pierd nadejdea-n Dumnezeu.Numai ca preotii ,pe care-i cunosteam,si care stiau starea mea se rugau pt mine.Si se ruga pentru mine,mult ,sirguitor acel parinte batrin(nevazator),si-mi telefona zicindu-mi: "pe cel ce iubeste Dumnezeu,pe acela il mai si bate!" ,"dar ,roaga-te,neincetat!",imi zicea batrinul preot,iar eu ii raspundeam in zeflemea(sau poate disperata):Pai nu vezi parinte ca nu ma bate si El ,Domnul cu o nuielusa acolo,ci ma bate cu ditai bita,de nu mai suport!(pt ca aveam dureri infioratoare si 3 luni n-am pus geana pe geana,ceea ce era cumplit.Ajunsesem piele si os.Un an si jumatate am zacut la pat.Nu mai aveam lascaie...si pe nimeni llinga mine,care sa-mi aline durerile de multe feluri.Bine ca nu-mi era foame ca tot nu mai aveam ce minca...
In tot acest timp,un an si jumatate ,m-am rugat.Neincetat.Am strigat la Dumnezeu.uneori cu nadejde,insa ,de cele mai multe ori fara,dar...am strigat.Si Dumnezeu m-a auzit,si intr-o zi,din patul bolii m-a ridicat!Mare le-a fost mirarea vecinilor mei,cind am iesit alergind pe usa blocului...Convinsa sint ca multi au crezut ca nu-s eu ci o naluca...la care,mai apoi,multi au venit sa intrebe cum am reusit,desi multi stiau raspunsul.Ma vazusera ani la rind plecind la Biserica.Ma vazusera cu BATRINUL (nevazator)...Multi risesera de mine,pe la portile lor,cind ei beau vin si spuneau glume proaste,iar eu treceam spre CASA lui DUMNEZEU.Caci vorbisera mult despre mine,"bautorii de vin".Dar eu nu m-am rusinat,ci mi-am vazut de drum.Apoi cind eu m-am imbolnavit ,atit de cumplit,iarasi ziceau:de ce tu?-de ce eu?! ,le raspundeam,fara sa pot expilca,in cuvinte...
Nu mi-a fost deloc usor.Si n-a fost deloc simplu...

...Si totusi...
iata-ma acum mergind,alergind,pe propriile-mi picioare! Si cit de minunat este sa nu astepti sa-ti sustina cineva bratul ca sa fii biped(pozitia fireasca a omului)!
La Dumnezeu toate sint cu putinta.Nu deznadajdui! Roaga-te mai departe,si spune-i lui Dumnezeu durerea ta.Tine-te cu mintea la Dumnezeu,permanent,ca nu cumva Satana sa patrunda mai adinc in sufletul tau,si sa se cuibareasca.Dumnezeu nu te va lasa,daca-L strigi,caci zice Domnul:"Chiama-MA ,in ziua necazului,si-ti voi ajuta,tie!" Vei vedea!
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu vindecare grabnica!

m-ai lasat fara cuvinte, insa acum imi este rusine in fata ta ca tu ai rabdar dar eu am cartit si mai ca nu l-am injurat ....ce ma fac, ce ma fac((((

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Chiar aseara citeam intr-o carte despre un calugar care se imbolnavea destul de des si destul de grav. Intr-un an nu s-a imbolnavit, din acest motiv era tare trist si spunea: Dumnezeu nu ma mai iubeste, vazand. in boala pe care o dusese de atata timp, mila si dragostea lui Dumnezeu fata de el.

În prealabil postat de OmuBun

Stiu! La sfaturi toti suntem tari! Daca am sti cu adevarat cati de pe acest forum se confrunta cu astfel de situatii, am plange pana ramanem fara lacrimi. Pentru cei in cauza, Dumnezeu pare ca s-a intors cu spatele, cand de fapt El ii poarta pe brate. Obisnuim insa sa fim orbi si surzi si prosti in toate zilele vietii noastre!!!

Fruntea sus, draga mea! Mai ai multe inca de facut pe aceasta lume!!

Asa-i cum spui, omule bun.
Dupa ce am trecut printr-un necaz mare, mare, aveam impresia ca nimic din ce se intampla in jurul meu, rau, nenorociri, parea ca nu ma mai atinge. Lucrurile s-au schimbat apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, desi mai este mult de lucru, dar de data asta din partea mea.

[Mtcrysty17]

Sfantul Siluan Athonitul spunea, "tine mintea ta in iad si nu deznadajdui". Eu am fost in iad, iadul pentru mine inseamna deznadejdea, lipsa lui Dumnezeu, singuratatea pe care mi-am impuso, pacatele si cartirea. Dar mi-am revenit, o parte din probleme mi s-au rezolvat, altele au crescut, dar El e mereu in mintea si inima mea. nu deznadajdui ingerasule, k tare greu e fara El. Doamne ajuta.

[piedonee]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

am vb urat cu dzeu si imi pare rau dar nu mai suportam chinurile de atata amar de vreme, stiu ca sunt pedepsita dar sper din tot sufletul ca tot ce i-am reprosat si cat de urat i-am vb ...(ceva care nu ma caracterizeaza dar am fost impinsa la limita )ma va intelege si ma va iubi in continuare, nu voi mai face oricum

Si Petru s a lepadat de Hristos si ii jura iubire pana la moarte ,dar Hristoa ia aratat ca oricat pretindem ca IL iubim tot mincinosi suntem,aratand asta prin apostolul sau,Petru.importanta e cainta si parerea de rau...
Dumnezeu stie tot de inainte de a ne nastem,l a ales pe Pavel apostol al SAU desi prigonea crestinii.....oricum Dumnezeu este iubirea nu abuzam de acest lucru dar nici nu IL bagam in orice necaz facand-l responsabil pt toate inactiunile si actiunile noastre,iportant e sa alergam si sa ii cerem ajutorul mereu,cum zice ca Dumnezeu este un Dumnezeu ZELOS cauta sa insisti,insita si nu deznadajdui,intru rabdarea voastra ve ti dobandi sufletele voastre.......toti suntem pacatosi,si de obicei Dumnezeu pe cine iubeste cearta......cauta-L mai profund in sufletul tau si IL vei gasi,IUBESTE-L incontinuare ca in prima zii si credema ca va fii bine,te vei simti mult mai bine si mult mai linistita....