Cum facem cruce?

[colaps]

În prealabil postat de Danut7

Ca sa le dau celora ca tine peste nas.Haide sa avem macar putin respect pentru trecut..

Care trecut? Ereticii nu merită respect.

[Erethorn]

În prealabil postat de colaps

Care trecut? Ereticii nu merită respect.

Dar Biserica dumneavoastra il respecta pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Ce sa inteleg de aici, ca sunteti in schisma fata de Biserica Ortodoxa Romana ?!

[daniil96]

În prealabil postat de Erethorn

Dar Biserica dumneavoastra il respecta pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Ce sa inteleg de aici, ca sunteti in schisma fata de Biserica Ortodoxa Romana ?!

puteti defini termenul "respect" in acest context?

si eu respect parerea altora ... e parerea lor; nu insemna ca sunt de acord cu ele

[Mihnea Dragomir]

Dragilor,
Trebuie să vă obişnuiţi cu mai multe feluri de reprezentare a simbolului crucii, feluri prin care instituţii, grupări şi ţări se individualizează în marele concert al lumii creştine. Asta nu înseamnă că toţi care nu reprezintă crucea aşa cum am văzut noi la sala de festivităţi a şcolii sunt satanişti. Crucea Sf Andrei face parte din drapelul Marii Britanii şi în mod deosebit din cel al Scoţiei. Oare scoţienii, care îl cinstesc în mod deosebit pe Sf Andrei şi crucea pe care a luat cununa muceniciei, nu or crede în Cristos ? Cavalerii de Malta au şi ei reprezentarea lor inconfundabilă a crucii. Mulţi ortodocşi au adoptat un model înflorat, în care fiecare din braţele crucii generează cruci mai mici. Lipovenii au un lemn adăgat oblic pe braţul vertical al crucii, ca şi când crucea ar fi tăiată. Dar nu am auzit nici un catolic venind cu elucubraţia că reprezentările crucii lipoveneşti ar fi sataniste. Sau reprezentările bizantine, malteze ori scoţiene ar fi sataniste, ori, şi mai şi, că lipovenii, ortodocşii bizantini, scoţienii şi cu maltezii ar fi satanişti în general. Chiar credeţi când spuneţi aşa ceva, sau spuneţi numai din ură ?

[Erethorn]

În prealabil postat de daniil96

puteti defini termenul "respect" in acest context?

si eu respect parerea altora ... e parerea lor; nu insemna ca sunt de acord cu ele

Sigur ca pot defini:


"Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarhul BOR, regreta ca nu poate participa la funeraliile Papei, fiind afectat de o stare gripala, conform informatiei transmise de Biroul de presa al Patriarhiei. In aceasta situatie, a desemnat o delegatie care sa reprezinte Biserica Ortodoxa Romana la evenimentul de azi de la Vatican. Din delegatie fac parte IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Iosif, chiriarh al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, PS Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal, si PS Siluan, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala. Totodata, PFP Teoctist a trimis un mesaj de compasiune cardinalului Eduardo Martinez Somalo, pentru intreaga Biserica Romano-Catolica, in care se exprima recunostinta fata de Sanctitatea Sa pentru ca a dat marturie publica despre originea apostolica a crestinismului romanesc si pentru deschiderea ecumenica aratata fata de Ortodoxie in general si fata de Biserica Ortodoxa Romana in special. "

[Erethorn]

Si:


"Valorile autentice si mari nu pot fi inchise in frontiere si tipare inguste. Ca si lumina, ele se revarsa dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumina sau frumusete spirituala a chipului lui Dumnezeu in om, se impartaseste si se recunoaste pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanitatii, care deodata include si transcende specificul sau limitarea individuala, nationala, religioasa si culturala. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul sau spiritual deosebit, se inscrie in perspectiva amintita mai sus. Desi intre Ortodoxie si Catolicism exista inca deosebiri si obstacole in refacerea unitatii eclesiale, totusi aceste doua Biserici percep si promoveaza, in comun sau in paralel, valorile Evangheliei, transcendenta si sfintenia, demnitatea si eternitatea umanului iubit de Dumnezeu si iubitor de Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, schitam cateva trasaturi din profilul spiritual al unui Papa misionar la rascruce de milenii, in personalitatea caruia pacea si bucuria, iubirea si jubileul credintei transcend adesea tulburarea si suferinta conditiei umane. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un dar de la Dumnezeu nu numai pentru Biserica Romano-Catolica, ci si pentru lumea de azi, din ce in ce mai secularizata si tulburata spiritual. A fost un apostol al libertatii si al pacii, un avocat al demnitatii umane, cunoscut si apreciat in toata lumea. Intre calitatile si actiunile principale ale Papei Ioan Paul al II-lea se disting cateva cu valoare spirituala profunda:
1. Un om al rugaciunii si un misionar al valorilor Evangheliei;
2. Un luptator impotriva ideologiilor totalitare si autosuficiente care neaga misterul sau transcendenta persoanei umane;
3. Un om al pocaintei, al reconcilierii si al unitatii".

In rugaciune si misiune permanenta

"Intr-o lume obsedata de eficienta pragmatica si de profit imediat, Papa Ioan Paul al II-lea afirma necesitatea sau importanta rugaciunii, a meditatiei spirituale, a Euharistiei, a pelerinajului, ca dimensiuni esentiale ale vietii crestine. In plus, Papa recunoaste si admira aceste valori si cand ele se afla in alte Biserici, cum ar fi cele din Rasarit (cf. enciclica sa Orientale Lumen - 1993). Convingerea sa privind importanta spiritualitatii ca dimensiune centrala a vietii umane nu vine doar din studiile sale teologice si filosofice, ci si din experienta vietii sale personale, din simtirea ajutorului lui Dumnezeu in incercarile dramatice ale vietii sale (orfan de mama, la 9 ani, apoi de tata, la 21 de ani), din anii de razboi si din timpul greu al dominatiei comuniste totalitare in Europa de Est.

Evlavia sa mariala pronuntata, de cinstire deosebita a Fecioarei Maria, a Mamei Rascumparatorului Hristos (cf. enciclica sa Redemptoris Mater - 1987), se alimenteaza sau inspira si din evlavia populara fata de Maica Domnului, Aparatoare a celor neajutorati (Advocata nostra - Aparatoarea noastra). In vizitele sale pe toate continentele, Papa unea rugaciunea si pelerinajul, Evanghelia si cultura, spiritualul si socialul, fermitatea cuvantului si bucuria gesturilor, politicul si pastorala, pietatea catolica si rugaciunea ecumenica, identitatea crestina si dialogul inter-religios, nationalul si universalul. Adevarata viziune a unitatii, izvorata din rugaciunea atotcuprinzatoare pentru Biserica si lume, este una liturgica, mistica, sfanta, proprie Bisericii celei una, apostolice si patristice, reflex sau lumina a iubirii milostive a Preasfintei Treimi pentru Biserica, pentru umanitatea intreaga si pentru toata Creatia (universul). Papa Ioan Paul al II-lea a facut din rugaciunea traditionala romano-catolica Angelus o lucrare misionara saptamanala pentru pelerinii veniti la Roma, unind rugaciunea cu meditatia teologica si exhortatia pastorala. Astfel, in fata Basilicii Sfantul Petru din Roma, piata devenea loc de rugaciune, turismul devenea pelerinaj, iar salutul parintesc si prietenesc devenea scoala de teologie si spiritualitate pentru vizitatori, ca de altfel si stadionul folosit pentru vizitele sale in diferite tari ale lumii".

In lupta cu ideologiile totalitare ale vremii

"Rugaciunea, Evanghelia si Euharistia constituiau sursele principale ale luptei spirituale a Papei Ioan Paul al II-lea cu ideologiile totalitare si autosuficiente ale timpului sau. Luptator pentru libertatea si demnitatea umana in confruntarea lor cu ideologia si actiunea comunismului opresiv si nivelator din Rasarit, Ioan Paul al II-lea devine in Occident luptator pentru integritatea si sfintenia vietii umane, in confruntarea lor cu excesele capitalismului radical, lacom de profit material si de succes imediat.

Din aceasta perspectiva, Papa Ioan Paul al II-lea a aparat dreptul la demnitate al persoanelor si popoarelor private de libertate, a aratat preferinta pentru saraci si marginalizati, pentru cei exploatati si folositi ca mijloace sau instrumente de profit, a condamnat violenta si razboiul, oprimarea persoanelor si a popoarelor (cf. enciclicilor sale Laborem exercens - Exercitiul muncii, 1981, si Sollicitudo Rei Socialis - Grija pentru realitatea sociala, 1987). Totodata, Papa a aparat darul sacru al vietii condamnand avortul si eutanasia, clonarea umana, fertilizarea in vitro si manipularea genetica, defavorabile identitatii si demnitatii vietii umane. Toate acestea au fost denumite de el cultura a mortii, promovata de o civilizatie secularizata, in criza de valori spirituale si in cautare de profit si fericire imediate. In opozitie cu aceasta cultura a mortii, Papa a militat pentru o cultura a vietii si a demnitatii umane, dincolo de profitul imediat si de eficienta pragmatica, programata (cf. enciclica sa Evangelium vitae - Evanghelia vietii, 1995, si exhortatia Ecclesia in Europa - Biserica in Europa, 2000).

O atentie teologica, filantropica si pastorala deosebita a acordat Papa Ioan Paul al II-lea integritatii si sfinteniei familiei, vietii si fidelitatii conjugale, valorii si semnificatiei spirituale a corpului si a iubirii curate, intr-o lume in care valorile familiei traditionale sunt contestate, iar divortul, casatoriile de proba, cuplurile intre persoanele de acelasi gen incearca sa devina o morala a zilei. Papa apara demnitatea copilului inca de la conceperea sa, demnitatea tinerilor ca purtatori de ideal si speranta, demnitatea batranilor si bolnavilor, dand varstei si suferintei semnificatie spirituala in viata persoanei si a societatii.

[Erethorn]

Ca luptator pentru darul sacru al vietii si pentru demnitatea umana, Papa Ioan Paul al II-lea a gasit receptivitate si cooperare pe plan international chiar si in interiorul celorlalte religii monoteiste: iudaismul si islamul, care apara si ele darul sacru al vietii si valoarea unica si eterna a persoanei umane, create dupa chipul lui Dumnezeu".

Promotor al pocaintei ca premisa a reinnoirii, reconcilierii si unitatii

"Un aspect care nu e specific pentru imaginea Bisericii Romano-Catolice, atat de mare si influenta in lume, il constituie gesturile de pocainta ale Papei, pentru greselile comise in trecutul indepartat sau apropiat, de catre persoane din conducerea sau din structurile Bisericii Romano-Catolice. Acest comportament al Suveranului Pontif, Pastorul universal al Bisericii Catolice, precum si sef de Stat suveran si foarte influent, este perceput atat in interiorul Bisericii Romano-Catolice proprii, cat si in alte Biserici, sau in societatea umana, in general, ca fiind neobisnuit. Desigur, in convingerea Papei, pocainta - ca act savarsit de el nu doar pentru sine personal, ci si pentru persoane care au reprezentat gresit in istorie Biserica Romano-Catolica - este o atitudine spirituala care transcende notiunea de putere de tip juridic si politic. Astfel, pocainta este izvor de spiritualitate a reinnoirii relatiei omului cu Dumnezeu si cu semenii, a relatiilor dintre comunitati religioase sau comunitati umane. Sfintii ne invata ca pocainta sincera si autentica topeste zidurile sau obstacolele create de pacat si patimi egoiste, in relatia noastra cu Dumnezeu si cu oamenii.

In acest sens, istoricul crestin Lactantiu spunea in secolul al IV-lea ca acea Biserica este adevarata care a pastrat practica pocaintei. Papa Ioan Paul al II-lea a cerut adesea iertare pentru greselile comise in trecut de reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice, pentru a pune un inceput nou in relatiile acesteia cu alte Biserici sau comunitati religioase si umane. Astfel, pocainta este traita ca baza pentru reconciliere si refacere a unitatii crestine, sau ca promovare a dialogului si cooperarii pentru binele comun.

Comportamentul Papei de penitent si pelerin, de crestin si prieten, in vizitele sale din cateva tari majoritar ortodoxe, merita o reflectie aprofundata din partea fiecarui pastor de suflete crestine, indiferent de comunitatea eclesiala careia ii apartine. Gesturile sale de penitent si pelerin se armonizeaza cu spiritualitatea din enciclicele sale Ut unum sint - Ca toti sa fie una, 1995, si Orientale lumen - Lumina rasariteana, 1993, cu recunoasterea faptului ca adevarul credintei si iubirea frateasca nu pot fi despartite, ca unitatea exterioara care nu este comuniune spirituala profunda nu se poate impune constiintei si libertatii umane. De aceea, Papa a invitat alte Biserici sa reflecteze, in mod fratern si critic, asupra primatului papal insusi. Episcopul italian Vincenzo Paglia marturisea ca Papa Ioan Paul al II-lea, referindu-se la relatia sa cu Ortodoxia, ar fi spus de mai multe ori: Doresc comuniune cu Ortodoxia, nu jurisdictie asupra ei!

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania si receptarea ei pozitiva pe plan international si ecumenic au facut ca el sa fie considerat un prieten al Romaniei, prima tara cu populatie majoritar ortodoxa vizitata de Papa Romei. Faptul ca o tara latina ortodoxa a fost vizitata de un papa catolic slav intensifica semnificatia spirituala a dialogului si cooperarea dintre Biserici si popoare, azi, in Europa. Papa Ioan Paul al II-lea a trecut la Domnul in ajunul Duminicii Tomei, pe care el insusi a declarat-o cu cativa ani in urma si Duminica Indurarii sau a Milostivirii. Cel care a scris o enciclica despre bogatia Milostivirii divine (Dives in misericordia, 1980) a fost primit in lumina Milostivirii divine la 2 aprilie 2005. Din toate luminile raspandite de acest Papa misionar si luptator prin cuvintele, gesturile, activitatile si suferintele sale in societatea de azi, sa culegem lumina pentru a-l iubi mai mult pe Hristos, Evanghelia si Biserica sa, si sa-l laudam pe Dumnezeu prin promovarea iubirii sfinte si curate in viata persoanelor, comunitatilor si popoarelor". - Mitropolitul Daniel al Moldovei si Bucovinei, actualul Patriarh al BOR....

[daniil96]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dragilor,
Trebuie să vă obişnuiţi cu mai multe feluri de reprezentare a simbolului crucii ...

poate nu vrem

Iisus a fost rastignit pe o singura Cruce

si sa nu confundam inversare crucii ... cu adaugarea unor "cruci mai mici"



deci ... "nu trebuie sa va obisnuiti"


multi vor sa ne obisnuiasca cu cate o cedare ... inca una ... si inca una

[RuhKara]

ne pierdem in vb multe si incercand sa aflam cine are adevarul... de ce nu am folosi aceasta energie pt a ne ruga unii pt altii?

[Erethorn]

În prealabil postat de RuhKara

ne pierdem in vb multe si incercand sa aflam cine are adevarul... de ce nu am folosi aceasta energie pt a ne ruga unii pt altii?

Amin. Dumnezeu sa se indure de sufletele noastre si sa ne daruiasca intelepciunea de a ne ruga macar un piculet mai mult decat ne certam.