De ce nu traim cu adevarat credinta?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Daniel777

Da,Ionut are anumite avantaje si reuseste sa se impartaseasca saptamanal,ceea ce este de dorit pentru toata lumea.Insa si Ana are dreptate,atunci cand mai ai relatii trupesti destul de dese,este mai greu sa te impartasesti in fiecare saptamana.
Din experienta mea minima,este foarte bine,mai ales pentru un incepator sa se impartaseasca des,pentru a fi ajutat sa se tina departe de patimi.Incepatorul nu duce o viata ascetica,si prin urmare el are cel mai mult nevoie de aceasta deasa impartasire.
Dar conditia este sa fie cat mai putine relatii trupesti.
Traim intr-o lume plina de ispite,in care rugaciunea nu mai este de durata si intensa si in care suntem invitati zilnic sa pacatuim.Deci in aceste vremuri avem cu atat mai multa nevoie de impartasanie.
Sa dea Dumnezeu ca sa ne simplificam viata si sa reusim sa ne cuminecam saptamanal si la fiecare sarbatoare.Si cine are copii,macar pe ei sa-i duca saptamanal la impartasit.
Un lucru as vrea sa completez la ceea ce a spus Ionut: eu recomand pentru cei care vor sa se cuminece saptamanal,sa mearga cel putin un an,si la spovedanie inainte.Nu recomand impartasirea saptamanala cu spovedanie lunara,mai ales pentru cei care sunt la inceput.
Si chiar daca nu putem sa ne impartasim in fiecare saptamana(desi aceasta ar fi de dorit),macar la doua ,cel mult la trei saptamani sa o facem,acesta fiind metoda prin care incetul cu incetul putem ajunge sa ne impartasim si mai des.

Daniel,

Este de dorit sa ne spovedim inainte de fiecare impartasanie, dar in lumea in care traim este practic imposibil. Inseamna ca o sa ne impartasim mai rar decat saptamanal, incalcand canoanele si sfaturile Sfintilor Parinti? Nicidecum! Cred ca am adus suficiente citate care sa ne indemne macar la meditatie pe marginea acestui subiect de importanta capitala. Deci fara impartasanie cat mai deasa suntem in cadere libera catre intunericul cel mai dinafara in intervalele lungi dintre intalnirile cu Hristos. Sa ne bucuram cat mai des de momentul relativ scurt de sfintenie pe car ni-l ofera Hristos prin cutremuratoarea Taina a Sfintei Impartasanii!

Multi suntem casatoriti si unii avem parteneri necredinciosi sau apostati. Dupa cazul fiecaruia, si perioada de curatie difera. Stie Dumnezeu foarte bine cele mai mici detalii ale vietii noastre. Deci sa nu faca Parintele Cleopa sau Parintele Arsenie Boca sau nu mai stiu care calugar reguli privitoare la "sexul de peste saptamana", pentru ca nici macar insusi Apostolul Pavel n-a indraznit sa bata in cuie vreun regulament privitor la patul conjugal. Cititi si voi ce ii sfatuieste pe cei casatoriti:

1 Corinteni 7
"3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. "

Deci sa ma scuze cei care sunt pentru regulamentul cu martea si joia. Pentru mine Duminica este ziua Domnului si pe asta o tin in toate privintele. Altii pot sa faca si casatorie alba, Dumnezeu ii va rasplati pentru asceza lor.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anna21

De acord cu Daniel.

Cat despre deasa impartasanie.. de fapt despre postarile lui Florin Ionut: tu vorbesti din punctul de vedere al unui barbat care NU are obligatii si copii etc. Esti un rasfatat al sortii.
Imagineaza-ti ca nu ai cu cine sa lasi copiii ca sa mergi la spovedit.
Imagineaza-ti ca biserica este la 30-60 condus masina pe autostrada (depinde de trafic) deci nu este la coltul strazii sa mergi cand ai chef.
Imagineaza-ti ca atunci cand totusi ai timp si ai cu cine lasa copiii ca sa te spovedesti.. te izbesti de rezistenta sotului care zice: dar de ce nu ai facut piata in timpul acesta (sau de ce nu ai pus muraturi sau etc.. orice altceva ce pare mai "important")
Imagineaza-ti ca rugaciunile poti sa le faci doar noaptea (in general dupa ora 10, cand doarme toata lumea). Iar cele de dimineata.. fff devreme ca daca se trezesc copii (care sunt f matinali), gata, nu se mai poate.
Imagineaza-ti ca daca vrei sa citesti carti religioase.. ei bine, tot noaptea, ca altfel nu se poate.
Imagineaza-ti ca la Liturghie tii in brate un copil mic care in general nu sta linistit (ca nu e un obiect), si trebuie sa-l supraveghezi pe-al doilea sa nu vorbeasca, sa nu se batzaie, sa nu se intoarca cu spatele la altar, sa stea atent.. (si daca ai rabdare sa-i mai explici si ceea ce se intampla)
Imagineaza-ti ca alti copii mici mananca in timpul Liturghiei si ai tai stau cu ochii tinta pe mancarea acelora, li se face foame, sunt nefericiti etc. si tu ca parinte te simti mizerabil ca nu esti in stare sa insufliin copii dragostea de Sf Liturghie.
Imagineaza-ti ca celui mic ii este somn si se intinde pe jos (da, se lupta sa-l las sa se intinda pe jos) sa se culce inainte de Impartasanie..

Acum imagineaza-ti cat de mult poti participa cu sufletul la slujba in aceste conditii si CUM poti sa te duci cu inima impacata sa te impartasesti cand stii ca te-ai gandit oar cum sa faci sa nu adoarma copilul inainte de Impartasanie, cum sa-l tii sa nu se intinda pe jos (fara sa-l enervezi ca plange si gata.. s-a terminat, trebuie scos afara).

Nu este doar situatia mea, ci si a altor femei care vin la biserica unde merg eu.

Trebuie sa-i multumesti lui Dumnezeu pt ce ai. Ca al Lui este meritul, nu al tau!

Amin si Aleluia, ii multumesc foarte des pentru tot ce mi-a dat! Si da, noi nu avem merite, ci contribuim numai si numai cu vointa. Atat.

Dar imagineaza-ti si tu ca nici viata mea nu este perfecta (detalii n-o sa-ti dau insa), am si eu pacatele mele cu care incerc sa ma lupt, am momentele mele de cadere si de ridicare, duc o viata normala in aceeasi lume nebuna. In Romania anului 2010.

Participarea cat mai deasa la Tainele Bisericii se recomanda celor care care au posibilitatea asta. Fiecare poarta o cruce unica, in fiecare zi. Nici eu uneori nu pot sa merg la Liturghie. De exemplu, in urmatoarele doua weekenduri sunt de serviciu. N-o sa fie nici un pacat daca n-o sa ajung sa ma impartasesc. Tu ai copii si un sot care poate ca nu e un sfant si stiu ca este compicat. Duci o cruce mai grea si rasplata iti va fi pe masura. Crezi ca cineva e absurd si nu intelege ca poti sa ajungi rar la Liturghie? Nu. Dar conteaza ce anume faci la acea Liturghie: vrei te apropii de Hristos sau nu? Caci pentru 10 minute poate sa aiba altcineva grija de micutii tai. Deci nimic nu e imposibil.

În prealabil postat de anna21

Cat despre spovedire lunara si impartasire deasa:

Imagineaza-ti lista de pacate pe care nu le pot lepada.. (cap de afis "ferirea de sarcina" - multi spun ca nu este pacat, dar ei nu stiu). Si in general stilul de viata al femeii moderne care nu se impaca deloc cu lepadarea celor lumesti. Un stil de viata la care eu nu pot renunta (poate intr-o zi cu ajutorul lui Hristos)
Pai sa ma spovedesc lunar si sa ma culc pe o ureche ca nu am pacate de moarte.. dar asta ni s-a cerut? Sa nu facem pacate de moarte? Sau sa lepadam cele lumesti? Eu nu m-am lepadat de cele lumesti.
Ma impartasesc rar, dupa spovedanie.
Cum sa ma duc eu in fiecare duminica la impartasit (cu spovedit lunar)? Cu batic de matase, cu ceas elvetian.. dar cu pretentii ca doar Hristos traieste in mine?! Ma tem ca m-ar trazni Dumnezeu.
Tu vorbesti de spovedanie lunara? Eu vorbesc de hotararea de a fi crestin. Nu am cunoscut inca in realitate un om hotarat sa fie cu adevarat crestin (care sa nu doreasca altceva decat pe Hristos in aceasta viata!)


Am citit citatele si argumentele tale, Florin Ionut, dar mi-au atras mai mult atentia asupra starii mele.. Crestinii din vechime traiau mult mai curat. Nu aveau televizor (pentru vedea dezmatul lumesc zi de zi, pt a satisface curiozitatea searbada, pentru a desfrana cu gandul), femeile lor nu cred ca se pensau/epilau, vopseau, fardau, tundeau parul, purtau pantaloni, vopseau parul etc... Nu cred ca aveau planificare familiala. Nu cred ca aveau gustari intre mese de cate ori aveau chef (pt satisfacerea poftelor trupesti).. ca astazi traim intr-o stare de vesnica satisfacere a placerilor chiar daca nu ne dam seama. Chiar si discutiile pe teme teologice..tot asta sunt de multe ori: o satisfacere a placerii intelectuale, o mangaiere a orgoliului etc. Chiar si generatii trecute.. imi amintesc de viata austera a bunicii mele, cat de departe sunt de ea. Noi suntem lumea descrisa de huxley, traim prin/pentru simturi si nici nu ne dam seama deoarece nu mai avem busola. Ne comparam cu ce vedem in jur si ne credem buni ca nu facem aia si ailalta. Dar etalonul crestinilor este Hristos si sfintii Lui. Aceea este masura crestinului.

(f de acord cu Daniel.. nu ne hotaram sa dam viata lui Hristos, mai vrem sa tinem si "pentru noi".. macar iubirea de sine)

Aia cu crestinii din vechime care nu aveau atatea ispite poate ca e asa, poate ca nu. Nu stim noi. Cert e ca nu ni se da mai mult decat putem duce.

Hristos ne indeamna pentru inceput sa fim drepti ca sa indraznim sa ne apropiem de El. Mai incolo, poate o sa facem si mai mult. Dar e fals sa credem ca mai intai El asteapta de la noi desavarsirea ca sa ne putem impartasi. Unul este Sfant, Unul Domn Iisus Hristos intru slava Lui Dumnezeu Tatal, amin! Cat despre noi, unul nu este care sa faca binele, nici macar unul!!! Deci nu pentru vrednicia noastra sa ne apropiem, ci in scopul indreptarii si sfintirii.

Chiar ma suparati in legatura cu pacatuirea cu gandul. Oare chiar desfranam la simpla vedere a unui peisaj incitant? Nu. Daca refuzam gandul libidinos, nu e pacat, ba din contra. Un parinte spunea asa in gand: "slava Domnului ca e frumoasa!"... Eu as adauga: "...si da-i Doamne minte mai multa!" :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anna21

Tu iti dai seama ca esti un rasfatat al sortii?
(desigur toti ortodocsii sunt rasfatatii lui Dumnezeu, dar unii in mod particular).
Iti pune cineva piedica sa mergi la biserica? Iti rade sotia in fata, te ameninta sau ridiculizeaza? Ai copii sa-i tii in brate la Liturghie? Care te intrerup de +20 de ori in timpul rugaciunilor ca sa-ti comunice lucruri "importante"?
Ai biserica la mare departare? Este inchisa cand ajungi acolo? Etc, etc, etc..

Vezi, de aia zice Hristos sa nu judecam, pentru ca nu cunoastem toate detaliile problemei cantarite.

Sotia mea este un suflet bun, insa nu s-a spovedit/impartasit de cand era mica. Relativ recent a inceput sa mearga impreuna cu mine la biserica, dar inca e in faza celor chemati. Nadajduiesc sa scot din ea o sfanta pana la urma, dar mai e nevoie de rabdare. Deci nu stii tu cate discutii am avut pe tema trairii credintei ortodoxe de vreo doi ani incoace.

Noi suntem datori sa ne mantuim impreuna cu casa noastra, suntem chemati sa ne sfintim ca prin noi sa se sfinteasca si ceilalti din familie, dupa cuvantul lui Pavel. Nimic nu-i cu neputinta la Dumnezeu.

Ma impiedica toate astea sa ma impartasesc duminical? Nu!

[iustin10]

"Greu se va mantui un bogat.Mai usor este sa treaca camila prin urechiule acului,decat sa se mantuiasca un bogat"

Oare numai la bogati se refera Domnul? Oare nu noi suntem bogatii? TV,masina,apa calda,apa rece,tone de mancare in marketuri,haine de firma,posturi de conducere,net daca ne plictisim , picioare dezgolite pe strada, bikini la mare , telefon oriunde am fi ,lift ca sa nu ne ostenim ,medicina care vindeca orice ,si inca usor.
Totul e usor si comod .Si suntem sclavii acestei lumi,si robii sai .De ce nu lasam masina in coada de masini blocate ,si sa pornim pe jos. De ce nu EVADAM din lumea aceasta?
De ce nu luam cu asalt manastirile?
Cati oare se vor mantui din cartierul Balta Alba? O suta ,o mie ? Si restul?
Suntem sclavii lumii,suntem departe de canoane,de viata simpla care duce la mantuire,si traim cu un surogat de credinta ,si cu acatiste luate de pe net.
Cel ce evadeaza din lumea asta,are infinit mai multe sanse la mantuire,ca cel ce sta in aceasta dulcegarie hada .
Sau cel care se face nebun ,poate sta in aceasta lume nebuna,cel care se face nebun dupa Hristos,si nu ii mai pasa de cum va fi judecat de aceasta lume.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nadajduiesc sa scot din ea o sfanta pana la urma,

Eu am o vorba. Nu pot eu iubi mai mult decat Domnul pe sotul, copii, fratii, prietenii mei. De aceea imi spun asa, cand unii dintre ei aleg calea cea usoara:

Daca pe mine (care sunt cum sunt..ma stie Stapana..a Ei sunt) m-a iubit atat de mult incat mi-a aratat drumul si m-a scos din adancul pacatelor oare pe el/ea nu-l va milui?
Toate ale Lui sunt si nu ale mele.
Eu nu pot schimba nici macar culoarea ochilor (fara lentile de contact) darmite sa ii schimb inima..

Crede-ma si eu am incercat sa schimb "lumea" si am inteles ca, zadarnic lucru este. ba mai mult mi-am luat si suturi zdravene..
De aceea, cred ca cel mai bun sfat in astfel de cazuri este exemplul propriu. Taci tu sa vorbeasca faptele tale..e o vorba din popor..pentru ca ideiile nu schimba firea. Fapta insa, DA!

Bucurie!

[costel]

NU traim cu adevarat credinta pentru ca nu vrem. Pe masura ce omul doreste sa creada cu mai multa putere, ajunge sa-i tamaduiasca pe cei ce au nevoie si cu umbra lor, precum au facut-o Apostolii. O, Doamne, da-ne sa ne hranim si cu faramiturile de la masa celor bine placuti tie, si credinta noastra ni se va intari.

[Daniel777]

Nu traim cu adevarat credinta pentru ca nu avem o credinta mare,avem credinta putina si de aceea ne rugam putin si ne iubim pe noi insine si placerile acestei lumi mai mult decat Imparatia vesnica.

[Mihnea Dragomir]

Eu nu trăiesc cu adevărat credinţa:
-pentru că sunt slab
-pentru că mă ruşinez cu Isus
-pentru că mi-e frică
-pentru că mintea nu îmi este orientată spre viaţa eternă, ci spre clipa de acum şi spre ziua de mâine.
-pentru că sunt mândru, lacom, desfrânat şi, mai ales, leneş.

[cristiboss56]

"Daca vrei sa nu pui in primejdie MANTUIREA sufletului tau , sa eviti in tot chipul a judeca pe altii . Prin faptul de a nu judeca pe nimeni si a ramane tacut iti pastrezi pacea . Atunci cand omul se afla intr o astfel de stare , primeste descoperiri dumnezeiesti " . ( Sfantul SERAFIM de SAROV )

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu trăiesc cu adevărat credinţa:
-pentru că mă ruşinez cu Isus

Sa nu ne rusinam de Hristos. Sa-L marturisim inaintea oamenilor cu bucurie.

Colegii de la lucru stiu ce "hobby" am. Prietenii si familia - la fel. Dar fara sa fac prozelitism. Nu demult m-am intalnit cu un fost coleg de facultate si am povestit vreo cateva ore. Printre altele, i-am zis in treacat ca frecventez biserica si ca incerc sa ma impartasesc saptamanal. Dupa cateva zile, mi-a zis ca a luat toata familia si a mers la Sihastria, unde s-au spovedit si impartasit cu totii. Omul fusese cu mai multi ani in urma credincios, insa viata il indepartase de biserica (la fel ca mine pana cum doi ani).

Va spun asta nu ca sa ma laud cu ceva - caci si lui i-am confirmat ca Dumnezeu le lucreaza pe toate, nu noi - ci v-o spun ca sa nu va rusinati in lumea noastra trista sa va marturisiti credinta simplu si clar inaintea oricui: da domnule, merg la biserica saptamanal, ma rog Domnului Hristos, postesc, ma spovedesc, ma impartasesc, imi pasa de sufletul meu si de soarta lui vesnica, incerc sa fac cate ceva ca sa alin durerea lumii, imi pasa de mantuirea TA!

Doamne ajuta.