Despre Sabat

[ovidiu-s]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Mda. Mitul acesta al succesiunii apostolice îl au şi anglicanii şi lutheranii scandinavi. Noi promovăm succesiunea învăţăturii apostolice, nu succesiunea apostolică. Ipostaza apostolică nu poate fi moştenită.

Exact, despre un "mit" al succesiunii apostolice vorbea şi apostolul Pavel:

1 Tim 4.14 “Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor”.

Ioan 20.21-23 “Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Si asta le-o spune numai ucenicilor sai, adica celor alesi
Si Pavel acorda importanta hirotonirii:
2 Tim 1.6 Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele
Fapt.14.23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

În prealabil postat de ciprian85

- cu ce scop sa munceasca omul in Eden, cand Dumnezeu pregatise totul(pomi de toate felurile... si frumuseti pe care mintea noastra nu le poate percepe) inca inainte de creearea omului. Draga, ce sa mai faca omul in Eden,

Munca este ceva bun, lasat de Dumnezeu. In Eden, omul trebuia sa munceasca si sa aiba o zi speciala de odihna inchinata Domnului, zi aleasa de Dumnezeu.

"Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca."(Facerea 2:15)

Aceesi zi de odihna a existat de-a lungul intregii istorii si va exista chiar si pe noul pamant (vezi Isaia 66:23).

Cred ca problema ta este faptul ca nu privesti munca, asa cum a lasat-o Dumnezeu de la facere, cand inca nu intrase pacatul in lume, si toate erau foarte bune. Cand Dumnezeu va reinstaura ceea ce a facut de la inceput si nu va mai fi nici pacat nici durere, atunci vom munci si ne vom odihni cu Domnul.

Dar, pana atunci sa invatam sa muncim ca pentru Domnul si sa ne odihnim cu Domnul in ziua sfintita si binecuvantata de El (ziua a saptea).

În prealabil postat de MariS_

eu nu contest ziua de sambata ca zi de
odihna pentru evrei pana la Invierea Domnului. Eu iti
spun doar ca aceasta zi a fost ALEASA de evrei, NU
IMPUSA de Domnul. Domnul a poruncit sa tinem o zi
din sapte pentru El si 6 sa lucram.

Vorbim de una din cele 10 Porunci, nu de una din cel "10 sugestii". Domnul a stabilit o zi pentru toti ("sambata este pentru om"-Marcu 2:27), nu numai pentru evreu, ca o zi de sarbatoarea a creatie impreuna cu Creatorul.

Porunca a patra, intr-o traducere ortodoxa, ne arata ce sarbatorim si cand sarbatorim:

“Aduti aminte de ziua sambetei, sa o sfintesti pre ea. Sase zile sa lucrezi si vei face toate lucrurile tale, iara a saptea zi, sambata Domnului Dumnezaului tau, sa nu faci ….. Pentru ca in sase zile au facut Dumnezeu ceriul si pamantul si marea si toate cate sunt in ele si odihni in ziua a saptea. Pentru aceea blagoslovi Dumnezeu ziua a saptea si o sfinti pre dansa.” (Biblia de la Bucuresti 1688)

Nu cred ca mai poti spune ca aceasta porunca sapata in piatra de insusi Dumnezeu este valabila numai pentru evrei (Dumnezeu nu a facut cerul si pamantul numai pentru ei) sau ca evreii au ales o zi si acelas lucru il putem face si noi. Suna foarte urat. Parca ne-am ridica deasupra lui Dumnezeu.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de vasalie

“Aduti aminte de ziua sambetei

În prealabil postat de vasalie

, sa o sfintesti pre ea. Sase zile sa lucrezi si vei face toate lucrurile tale, iara a saptea zi, sambata Domnului Dumnezaului tau, sa nu faci ….. Pentru ca in sase zile au facut Dumnezeu ceriul si pamantul si marea si toate cate sunt in ele si odihni in ziua a saptea. Pentru aceea blagoslovi Dumnezeu ziua a saptea si o sfinti pre dansa.” (Biblia de la Bucuresti 1688)

Nu cred ca mai poti spune ca aceasta porunca sapata in piatra de insusi Dumnezeu este valabila numai pentru evrei (Dumnezeu nu a facut cerul si pamantul numai pentru ei) sau ca evreii au ales o zi si acelas lucru il putem face si noi. Suna foarte urat. Parca ne-am ridica deasupra lui Dumnezeu.

Interdicţia de a consuma carne de porc şi zeciuiala sunt practici evreieşi care nu există în cele zece porunci scrise pe table şi totuşi secta adventistă le ţine cu aceaşi stricteţe pentru că aşa a propovăduit profetesa mincinoasă care a fondat-o: Ellen White.
Tăierea împrejur de exemplu, e o poruncă care s-a dat lui Avraam în Cartea Facerii înainte de apariţia poporului evreu şi era o lege veşnică:
Fac.17 10-13 “Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur… Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic.”

Vă rog să ne exlicaţi atunci voi adventiştii, dacă spuneţi că ţineţi legea veche, de ce nu ţineţi şi practica tăierii împrejur? Doar spune clar dumnezeiasca Scriptură că tot un legământ veşnic este şi acesta! De ce nu ţineţi şi poruncile referitoare la tăierea împrejur, la necurăţia femeii, la jertfele de animale şi multe altele? De ce ţineţi doar Sâmbăta, zecuiala şi interdicţia de a consuma carne de porc? Vă spun eu. Pentru că doar astea le-au plăcut lui James White şi Ellen White, fondatorii sectei adventiste.
De ce nu ţineţi toate legile veşnice pe care le-a dat Domnul dacă vă place aşa de mult Vechiul Testament şi legea veche?
Mi-ai aruncat aici iar nişte citate din Vechiul Testament. Îţi dau şi eu nişte citate din poruncile Vechiului Testament de care voi adventiştii spuneţi că sunteţi atât de îndrăgostiţi.
Să vedem ce mai spunea legea veche:
Leviticul 19.37 “Să păziţi TOATE legile Mele şi TOATE rânduielile Mele şi să le pliniţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Iesirea 31.13 "Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte”

De ce ţineţi toate sărbătorile evreieşti ale Vechiului Testament?
De ce sărbătoriţi doar ce vă place?

Lev 16. 29-31 “Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi… Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică”.
Dacă voi adventiştii sunteţi atât de îndrăgostiţi de sâmbăta şi de Vechiul Testament, de ce nu ţineţi TOATE zilele de odihnă? Evreii nu aveau doar sâmbăta ziua de odihnă. Spune clar D-zeu că Sărbătaorea Ispăşirii „e cea mai mare zi de odihnă” şi că „este lege veşnică” la fel ca cele zece porunci şi că e valabil pentru toate popoarele cu care evreii intră în contact.
DE CE NU ŢINEŢI AŞADAR TOATĂ LEGEA VECHE?

Noi creştinii avem legea nouă a Noului Testament pentru că Hristos a împlinit şi a înlocuit legea veche cu porunca iubirii:
Efeseni 2. 15-16 “Desfiintând vrajmasia în trupul Sau, legea poruncilor si învataturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi sa-i zideasca într-un singur om nou şi să întemeieze pacea
Gal.5.14 „Caci toata Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine însuti.”
Luca 16.16 „Legea si proorocii au fost pâna la Ioan; de atunci împaratia lui Dumnezeu se binevesteste şi fiecare se sileste spre ea.”
Matei 5.17-18 Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevarat zic voua: Înainte de a trece cerul si pamântul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pâna ce se vor face toate.
Marcu 14.24 „Si a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
Romani 10.4 Caci sfârsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
Evrei 9.10 “darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavârseasca cugetul închinatorului. Acestea erau numai legiuiri pamântesti - despre mâncaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pâna la vremea îndreptarii.”

pentru cei interesati de acest subiect le propun sa arunce o privire peste cartea urmatoare

http://www.scribd.com/doc/22174262/S...isat-Bachiochi

redau din introducere

Epistola pastorală a papei. Primul eveniment care m-a silit să scriu această carte este publicarea epistolei pastorale Dies Domini de către Papa Ioan Paul II la 31 mai 1998. Documentul acesta are o însemnătate istorică enormă, pentru că în el papa îndeamnă la redeşteptarea păzirii duminicii, făcând apel la imperativul moral al poruncii Sabatului şi la nevoia de legislaţie civilă pentru a uşura păzirea duminicii ca zi sfântă.
Epistola pastorală ridică două subiecte importante de care trebuie să ne ocupăm urgent. Primul este apărarea păzirii duminicii de către papa ca întruchipare şi „exprimare deplină" a Sabatului. Acest punct de vedere, aşa cum este arătat în capitolul 1 al acestei cărţi, nu numai că este lipsit de sprijin biblic şi istoric, ci reprezintă şi o îndepărtare semnificativă de la învăţătura tradiţională catolică. Biserica Romano-Catolică a învăţat că păzirea duminicii este o instituţie ecleziastică diferită de Sabat în însem¬nătate şi funcţie. Ioan Paul se îndepărtează de deosebirea tradiţională catolică dintre Sabat şi duminică, pentru a face ca păzirea duminicii să fie un imperativ moral, poruncit chiar de Decalog.
Cea de-a doua problemă este apelul papei către creştini „să se străduiască să se asigure că legislaţia civilă respectă datoria de a păzi sfânta duminică".1 Justificarea pentru un astfel de apel este presupunerea papei că păzirea duminicii este o poruncă morală „înscrisă" chiar în Decalog2 şi, prin urmare, ea trebuie să fie sprijinită de legislaţia civilă promulgată de comunitatea internaţională a naţiunilor.

Cei care au obisnuinta sa anuleze VT prin prisma NT ,cred ca dau dovada de ignoranta intr-un anumit sens . Isus nu a anulat Legea ci a implinit-o si chiar a extins-o ,devenind chiar mai aspra (aparent) decit cea primita de Moise.
Probabil Noua Lege vi se pare mai usoara .Oare ?
Daca inainte era de ajuns numai jertfa altcuiva ca sa ti se ierte pacatul ,acum trebuie sa jertfesti propria fire pacatoasa . E usor asa ceva ?
Fara Hristos ,e imposibil. Problema se rezolva ,in primul rind la nivel spiritual ,prin relatia de credinta cu Hristos ,care s-a dat primul ca jertfa de ispasire pt fiecare .Mintuirea e asigurata prin cruce, si e un dar gratuit de la Hristos pt oricine crede in El .
Anuleaza asta Legea ? Conform Romani - nicidecum, Legea e sfinta ,dreapta si buna.

Acum depinde de fiecare ce vrea sa vada la Lege : binecuvintarea sau pedeapsa .
La fel ca in exemplul cu musca si albina . Fiecare vede cu ce e obisnuit .

La 31 mai 1998, papa Ioan Paul II a promulgat o lungă epistolă pastorală, Dies Domini, în care face un apel stăruitor pentru reînviorarea păzirii duminicii. El apelează la imperativul moral al poruncii Sabatului şi la nevoia de legislaţie civilă care să uşureze păzirea duminicii. Documentul acesta are o semnificaţie istorică enormă, deoarece se ocupă de problema critică a răspândirii profanării duminicii în „pragul Marelui Jubileu al anului 2000".' Evenimentul acesta are o mare însemnătate pentru Biserica Catolică: peste treizeci de milioane de catolici sunt aşteptaţi să meargă în pelerinaj la Roma, căutând iertare pentru propriile lor păcate şi o reducere a pedepsei temporale pentru cei iubiţi ai lor din purgatoriu.
Papa îşi dă prea bine seama că această criză a păzirii duminicii este un obstacol major pentru reînnoirea spirituală care se intenţionează să aibă loc cu ocazia Marelui Jubileu. Papa crede că răspândirea profanării duminicii reflectă criza spirituală a Bisericii Catolice şi a creştinismului în general. După părerea papei, prezenţa uimitor de slabă la liturghia de duminică arată că astfel „credinţa este slabă" şi „în scădere".2 El crede că, dacă tendinţa aceasta nu este inversată, ea poate să ameninţe viitorul Bisericii Catolice acum, în pragul celui de al treilea mileniu. El afirmă: «Ziua Domnului a edificat istoria bisericii pe parcursul a două mii de ani;cum putem crede că ea nu va continua să modeleze viitorul?"3
In timp ce citeam epistola pastorală, mi-am adus aminte de o cuvântare a Preşedintelui Abraham Lincoln, ţinută la 13 noiembrie 1862. în acea cuvântare, el accentuează funcţia vitală a Sabatului în supravieţuirea creştinătăţii: „După cum păzim sau călcăm ziua Sabatului, noi salutăm în mod nobil sau pierdem în mod josnic ultima şi cea mai bună speranţă prin care se ridică omenirea".4 Evident că, pentru Abraham Lincoln, Sabatul insemna duminica. Aceasta nu reduce din valoare faptul că unul dintre cei mai de seamă preşedinţi ai Americii a recunoscut în principiul păzirii Sabatului cea mai bună nădejde de reînnoire şi ridicare a fiinţelor umane.
Papa observă cu regret că duminica a devenit pur şi simplu „o parte a sfârşitului de săptămână", când oamenii sunt implicaţi „în activităţi culturale, politice şi sportive", care pricinuiesc pierderea conştientei de a „păzi ca sfântă ziua Domnului".6
Dată fiind situaţia prezentă, Ioan Paul crede cu tărie că astăzi este „mai necesar ca niciodată să se redescopere adâncile temelii doctrinale care stau la baza preceptelor bisericii, astfel ca valoarea constantă a duminicii în viaţa creştină să fie clară pentru toţi credincioşii".7

însemnătatea creatoare şi răscumpărătoare a Sabatului.

Comentariile Papei cu privire la însemnătatea Sabatului sunt cele mai perceptive şi ar trebui să-i emoţioneze mai ales pe sabatarieni. De exemplu, vorbind despre odihna lui Dumnezeu în a şaptea zi a creaţiunii, Ioan Paul spune: „Odihna divină a zilei a şaptea nu face aluzie la un Dumnezeu inactiv, ci accentuează plinătatea a ceea ce a fost creat. Ea vorbeşte, ca să zicem aşa, despre zăbovirea lui Dumnezeu în faţa lucrărilor 'foarte bune' (Gen. 1,31), făcute de mâna Lui, spre a arunca asupra lor o privire plină de bucurie şi desfătare. Aceasta este o privire 'contemplativă', care nu doar priveşte la noile realizări, ci se bucură de frumuseţea a ceea ce fusese deja înfăptuit".
„Faptul că Dumnezeu a încetat să mai creeze în ziua a şaptea exprimă dorinţa Lui de a fi cu creaţiunea Lui, pentru a da creaturilor Sale nu numai lucruri, ci pe Sine însuşi".14
Ioan Paul vorbeşte elocvent despre dezvoltarea teologică a Sabatului, de la odihna creaţiunii (Gen.2,1-3; Exodul 20,8-11), până la odihna răscumpărării (Deut. 5,12-15). El observă că, în Vechiul Testament, porunca Sabatului este în legătură „nu numai cu 'odihna' tainică a lui Dumnezeu după zilele creaţiunii (Exodul 20,8-11), ci şi cu salvarea pe care o oferă Dumnezeu lui Israel, prin eliberarea din robia Egiptului (cf Deut. 5,12-15). Dumnezeul care Se odihneşte în ziua a şaptea, bucurân-du-Se de creaţiunea Lui, este acelaşi Dumnezeu care îşi descoperă slava eliberându-i pe copiii lui Israel de sub asuprirea lui faraon".15
Fiind un memorial al creaţiunii şi răscumpărării, „'Sabatul' a fost deci interpretat, în mod evocator, ca un element determinant în 'arhitectura sacră' a timpului, care marchează revelaţia biblică. El reaminteşte că universul şi istoria aparţin lui Dumnezeu şi, fără o constantă conştientă a acestui adevăr, omul nu poate sluji în lume ca un colaborator al Creatorului".16

Contrar scriitorilor dispensaţionalişti şi ai aşa-numitului „legământ nou", care reduc Sabatul la o poruncă ceremonială mozaică, dată exclusiv pentru evrei, Ioan Paul recunoaşte corect că „porunca Sabatului... este adânc înrădăcinată în planul lui Dumnezeu. Aceasta este cauza pentru care, spre deosebire de multe alte precepte, el nu este pus în contextul stipulaţiilor strict cultice, ci în Decalog, cele 'zece vorbe', care reprezintă tocmai stâlpii vieţii morale înscrişi în inima omului. Punând această poruncă în contextul etic general, Israel şi apoi biserica declară că nu o consideră doar o problemă de disciplină religioasă a comunităţii, ci o expresie de terminantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu, anunţată şi expusă în revelaţia biblică. Aceasta este perspectiva în cadrul căreia creştinii trebuie să descopere astăzi porunca Sabatului".17
Ce afirmaţie profundă, vrednică de meditat! Păzirea Sabatului „nu este doar o problemă de disciplină religioasă a comunităţii, ci o expresie determinantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu". Pentru a aprecia adevărul acestei afirmaţii, este important să ne amintim că viaţa noastră este o măsură de timp şi felul în care ne folosim timpul arată priorităţile noastre. Credincioşii care îi dau prioritate lui Dumnezeu în cugetarea şi trăirea lor în ziua de Sabat dovedesc că Dumnezeu contează in viaţa lor. în felul acesta, păzirea Sabatului este într-adevăr „o expresie determinantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu".
Ioan Paul dezvoltă acest aspect în mod elocvent, spunând: „Relaţia omului cu Dumnezeu cere timp de rugăciune explicită, în care relaţia devine un dialog intens, implicând fiecare dimensiune a persoanei. 'Ziua Domnului' este, prin excelenţă, ziua acestei relaţii, când bărbaţi şi femei înalţă cântarea lor spre Dumnezeu şi devin glasul întregii creaţiuni".18

[Danut7]

Maranatha,

Duminica este ziua noua de odihna a crestinilor si Noul Sabat.Aceasta zi are mare insemnatate pentru crestinii adevarati.Multe dintre argumentele aduse in discutie de Papa Ioan Paul al II lea, au mai fost dezbatute aici, iar fratii tai(daca esti adventist) nu au reusit sa le combata.Poti sa te uiti si dumneata pe paginile din spate, daca chiar te intereseaza.Nu cred ca iti va zice cineva ca la noi la ortodocsi printre alte atribute , duminica nu reprezinta ziua de odihna.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de ciprian85

- cu ce scop sa munceasca omul in Eden, cand Dumnezeu pregatise totul(pomi de toate felurile... si frumuseti pe care mintea noastra nu le poate percepe) inca inainte de creearea omului. Draga, ce sa mai faca omul in Eden, sa sadeasca pomi/plante care existau deja? Sa ingrijeasca unele animalele? sa le duca la pascut? sa le pazeasca de pradatori cand stim ca toate traiau in armonie: mielul salasluind alaturi de leu?

Dacă Dumnezeu spune că menirea omului în Eden era tocmai ca să muncească şi să îngrijească grădina, eu Îl cred. Tu poţi alege să nu-L crezi pe Cuvânt, în consecinţă e de aşteptat că nu-I vei păzi nici ziua sfântă.

În prealabil postat de ciprian85

Asa ca singura concluzie normala, naturala, "de bun simt" e urmatoarea: ziua de odihna este Duminica, ziua Domnului, "ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea".

Toate argumentele tale "de bun simţ" pot ţine loc de campanie electorală pentru Crin Antonescu, pe mine mă satisfac doar argumentele biblice. Ori aşa ceva nu ai în favoarea duminicii, în consecinţă nu te votez!

[quote=ciprian85;178924]Draga pentru a continua pe aceeasi directie: legea circulatie se aplica doar soferilor, la fel cum legea Vechiului Testament se aplica evreilor . Ea nu se aplica si celor ce se deplaseaza folosind mijloace de transport mai evoluate: elicoptere, avioane. Pentru acestia exista o alta LEGE mai NOUA.
Intelegi?

Înţeleg, însă legea circulaţiei se aplică şi la pietoni. Cât priveşte mijloacele de transport mai evoluate acestea se supun unei LEGI mai NOI, însă se supun unor norme şi mai stricte. Norme care sunt în concordanţă cu "legea veche", nu vin în contradicţie cu ea.

În prealabil postat de ciprian85

Nu stiu ca Iisus Hristos sa fi poruncit comemorarea Morti sau a Patimilor Sale dupa cum nici nu a poruncit celebrarea Invierii.

"19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea."(Luca 22)

Aştept în continuare versetul care cere celebrarea Învierii.

În prealabil postat de ciprian85

Draga, acest forum se intituleaza crestin-ortodox si nu forum de discutii inter-religiose, sau forum adventist.

Asa ca: la mult bun simt!

Se intitulează creştin-ortodox, însă bunul simţ îţi cere să-i răspunzi omului când te întrebă ceva (noi asta am făcut), iar când cineva e lipsit de bun simţ şi rosteşte minciuni la adresa adventiştilor, trebuie ca ceilalţi (cei cu bun simţ) de pe forum să cunoască adevărul.

Aşa că: la mai multă consideraţie şi toleranţă!