Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p2192.htm




Povestea acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului Bucurie Neaşteptată este legată de procesul de pocăinţă.
Icoana „Bucurie Neaşteptată" a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu înfăţişează acestea: într-o cameră se află o icoană a Maicii Domnului, iar lângă ea se observă un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Tradiţia despre vindecarea unor tineri cu diverse boli prin intermediul acestei icoane este amintită în cartea Sfântului Dimitrie al Rostovului, „Ploaia pe lână" .
Un tânăr stăpânit de un păcat greu, care totuşi avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Preacuratei Fecioare, înainte să se ducă şi să păcătuiască din nou. Rugăciunea sa de fiecare zi cuprindea şi cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!" În ziua aceea, după ce a rostit cuvintele, când era pe punctul de a pleca, el a văzut că Pruncului i-au apărut răni la mâini şi la picioare, cu sânge care curgea din ele. Dar şi chipul Maicii din icoană se mişca, fiind ca şi viu. Îngrozit, a exclamat, căzând cu faţa la pământ: „Stăpână, cine a făcut asta?"
Maica Domnului din icoană a răspuns: „Tu şi alţi păcătoşi, prin păcatele voastre, Îl răstigniţi din nou pe Fiul meu. Tu îmi spui mie milostivă, iar după aceea mă insulţi cu faptele tale." Mişcat profund, omul acela s-a rugat Maicii: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!"
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile."
Astfel, păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat inepuizabila milă a Maicii Domnului, într-un chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu o bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică.



El a primit BUCURIA NEAŞTEPTATĂ a iertării păcatelor sale.
Acest eveniment, consemnat de Sfântul Dimitrie al Rostovului, a inspirat pe un credincios să realizeze icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată", în care să apară şi un bărbat îngenuncheat în faţa Icoanei. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...".
Una dintre aceste icoane (Bucurie Neaşteptată) se află la Moscova, în biserica Sfântului Ilie (după ce a fost mutată prin multe biserici, din cauza ateilor care ardeau / distrugeau bisericile respective), în zilele de vineri cântându-se aici, de regulă, Acatistul Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată". De altfel, legat de toate Icoanele renumite ca fiind făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, s-au alcătuit Acatiste, ce sporesc rugăciunea înaintea icoanelor respective.
Foarte multe minuni s-au petrecut şi se petrec în legătură cu această Icoană, atât vindecări de boli (fizice şi psihice), cât şi alungare a tristeţii şi ajutor pentru despătimire.

Rugăciune de la sfârşitul Acatistului Maicii Domnului Bucurie Neaşteptată



„O, Prea Sfântă Fecioară, Prea Bună Maică, acoperământul a toată lumea creştină, credincioasă solitoare şi sprijinitoare a tuturor celor ce sunt în păcate, necazuri, nevoi şi dureri. Primeşte această cântare de rugăciune, ce se înalţă de la noi nevrednicii robii tăi şi precum de demult pe cel păcătos, care în fiecare zi de mai multe ori se ruga înaintea cinstitei tale icoane, nu l-ai trecut cu vederea, ci i-ai dăruit lui bucuria cea fără de veste a pocăinţei şi l-ai plecat pe Fiul tău cu multă stăruitoare rugăciune spre iertarea acestui păcătos şi rătăcit, aşa şi acum nu trece cu vederea rugăciunea noastră a nevrednicilor robilor tăi şi roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi umilinţă înaintea icoanei tale celei de vindecări purtătoare, să dăruiască BUCURIE NEAŞTEPTATĂ după trebuinţa fiecăruia:
Păcătoşilor celor afundaţi în adâncul răutăţilor şi al păcatelor şi al patimilor, înţelepţeşte a tot lucrătoare pocăinţă şi mântuire;
Celor din necazuri şi întristări mângâiere;
Celor ce se află în nevoi şi asupriri desăvârşită scăpare de acestea;
Celor slăbiţi cu duhul şi deznădăjduiţi, nădejde şi răbdare;
Celor ce trăiesc în bucurie şi belşug, neîncetată mulţumire Binefăcătorului;
Celor nenorociţi, îndurare;
Celor din boli şi neputinţe îndelungate şi celor părăsiţi de doctori, vindecare neaşteptată şi întărire a celor cu mintea pierdută din boală;
Întoarcerea şi reînnoirea minţii celor ce pleacă la viaţa cea veşnică şi nesfârşită;
Amintire a morţii, umilinţă şi zdrobirea minţii pentru păcate, duh treaz şi nădejde tare spre îndurarea Judecătorului.
O, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te spre toţi cei ce cinstesc întru tot Sfânt numele tău şi tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ şi sprijineală. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor cel mai de pe urmă vieţuiesc în dreaptă credinţă şi arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciţi, pe calea cea dreaptă povăţuieşte-i, la orice lucru bun şi plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău şi potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut şi înţelepţire, de ispite, sminteli şi pierzare scapă-i; de toţi oamenii cei răi şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi apără-i şi păzeşte-i, cu cei ce călătoresc, împreună călătoreşte; celor din lipsuri şi din foamete, fii hrănitoare, celor ce nu au acoperământ şi adăpost, fii acoperământ şi scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiţi pe nedrept şi prigoniţi sprijineală; pe cei ce rabdă clevetire, batjocură şi hulă, îndreptează-i în chip nevăzut, pe clevetitori şi hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor ce se duşmănesc cu înverşunare dăruieşte-le pace fără de veste şi nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie şi sănătate cu îndelungare de zile.
Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte, pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i, uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată, maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare, pe prunci îi creşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le lor mintea spre primirea oricărei învăţături folositoare, povăţuieşte-i spre frica de Dumnezeu, înfrânare şi iubire de osteneli; pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste îi izbăveşte de ceartă şi de vrăjmăşii, pentru orfanii cei fără de mamă fii Maică; de tot păcatul şi de toată spurcăciunea îi îndepărtează şi spre toate cele bune şi plăcute lui Dumnezeu îi învaţă, iar pe cei înşelaţi şi căzuţi în păcat şi necurăţie, curăţindu-i de spurcăciunea păcatului, scoate-i din adâncul pierzării; văduvelor fii mângâietoare, toiag bătrâneţilor fii, de moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe noi, pe toţi, ne izbăveşte şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de durere, neruşinat, cu pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos.
Pe cei mutaţi întru credinţă şi pocăinţă, din viaţa aceasta a noastră, fă-i să locuiască împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, roagă-L pe Fiul tău, milostiv să le fie şi pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în cer şi pe pământ, să te cunoască pe tine ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi, cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Cel de o fiinţă Duhul Său, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti, numita si "Anufiana", este una dintre cele mai renumite icoane din tara, aceasta fiind recunoscuta drept facatoare de minuni. Manastirea Dalhauti este situata la o departare de 14 kilometri de orasul Focsani, ea apartinand in prezent de Episcopia Buzaului.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana

Istoria icoanei Maicii Domnului din Manastirea Dalhauti nu este foarte clara, ea pastrandu-se mai mult in traditia orala a locului. Atat vietuitorii de atunci ai manastirii, astazi fiind cu obste de maici, cat si istoricul locului, din anul 1932, marturisesc ca icoana ar fi de origine apostolica, adica o copie dupa un model original, zugravit de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.

Monahul Anufie, staretul de atunci al sihastriei, mergand la Ierusalim, a luat drept binecuvantare o icoana a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclastilor, apre a o aduce in Romania. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, el a fost prins de o ceata de turci, care i-a furat tot cea vea, iar icoana a batjocorit-o cum nu se poate descrie si apoi a asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii devenind salbatici, iar grajdarii fiind loviti cu copitele.

Batranul Anufie, auzind cele petrecute, le spuse turcilor despre icoana, insa ei au vrut atunci sa il omoare. Condamnat la moarte, monahul a fost dat unui ienicer sa-l execute, dar ienicerul era un roman luat rob mai demult. Acesta i-a dat drumul, spre a se intoarce in tara, fara insa a mai veni vreodata prin acele locuri.

Intors acasa, fara de icoana, Anufie era tare mahnit pentru marea pierdere. Aici, el intalni un frate mai mic, scapat cu viata dintr-un atac al turcilor asupra familiei lui. Mergand pe malul Marii Negre, spre a-si alina durerea, el a zarit pe valuri o lumina ce se indrepta spre tarm. Crezand ca aceea este de la vreo barca, el pleca.

A doua zi, revenind pe malul marii, el ramase uimit la vederea minunatei icoane. Anufie lua icoana, care era taiata cu iataganele turcesti pe fata, in semn ca au pangarit-o si au auncat-o mai apoi in mare. Minunea urma insa la scurt timp, caci marginile zgarieturilor erau deja astupate, precum o rana in carne, cum se vad si astazi.

Nevoitorul Anufie a adus icoana in casa parintilor, unde era fratele mai mic apoi, vanzand mostenirea, au dus sfanta icoana la Manastirea Dalhauti, unde au si pus temelia bisericii Izvorul Tamaduirii, in anii 1464-1469.

Maica Domnului tine Pruncul in partea drepta, capul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este lasat foarte mult asupra Fiului, cu duiosie, iar fata ei revarsa o lumina profunda.

Ca mai toate celelalte icoane facatoare de minuni, icoana este asezata in partea stanga a naosului, intr-o strana speciala, din lemn sculptat. Marimea icoanei este de 0,90 metri pe 1,25 metri, ea fiind ferecata in argint aurit, in anul 1843.


Multe si felurite au fost minunile facute la icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti. Cele mai obisnuite minuni savarsite de acesta icoana sunt vindecarile de tot felul de boli. Dupa obicei, bolnavilor li se facea Taina Sfantului Maslu, dupa ce isi marturiseau fiecare pacatele. Apoi li se mai citeau rugaciuni si molifte speciale, si unii din cei mai credinciosi se vindecau. Altii capatau mangaiere sufleteasca, intarire in credinta, rabdare in suferinta, liniste in familie, implinirea dorintelor de folos etc.

Acesta sfanta icoana a fost renumita dintodeauna si pentru ajutor in caz de seceta. In verile secetoase, alergau satenii de prin imprejurimi, in frunte cu preotii, cereau icoana de al staretul manatirii si o purtau in procesiune, prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post, rugaciune si molifte de ploaie. Si intodeauna Maica Domnului mangaia poporul cu ploi manoase si binecuvantate.

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” este prăznuită pe 20 decembrie.

Această icoană este cunoscută și ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape.

Lenkovo, un sat de lângă Novgorod (Rusia), a avut odată o biserică cu hramul Soborul Maicii Domnului, motiv pentru care locul este cunoscut sub numele de „Bogorodicini” (care înseamnă „al Maicii Domnului”).

În timpul incursiunilor polonezilor din secolul al XVII-lea, orașul Lenkovo a fost devastat, iar bisericile sale au fost complet distruse. După aceasta a fost construită o nouă biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, care a găzduit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Conform tradiției, icoana Maicii Domnului a fost adusă în această biserică de la fosta biserică a Maicii Domnului.

Povestea icoanei Maicii Domnului este următoarea:

Pe râul Desno, vizavi de dealul pe care mai târziu a fost construită biserica, era un vârtej de apă foarte periculos, care era considerat chiar și de către cei mai experimentați marinari, greu de traversat. Se întâmpla des ca barje enorme încărcate cu cereale să devină victime.

În anul 1301, icoana Maicii Domnului a apărut în dreptul vârtejului și a venit singură la mal. Găsind icoana, credincioșii evlavioși au așezat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe dealul din apropiere. Mai târziu, pe acel deal a fost construită Biserica Maicii Domnului.

Încă din acel moment, cei ce călătoreau pe râu, au început să-și facă un obicei ca înainte de a trece vâltoarea, să se oprească în orașul Lenkovo pentru a se închina înaintea icoanei Maicii Domnului. La finalul rugăciunii trăgeau la sorți pe cel ce urma să conducă vasul prin vâltoarea periculoasă. Ceilalți pasageri mergeau pe mal, până ce vasul trecea de pericol, după care își continuau drumul.

S-a constatat că din momentul apariției icoanei Maicii Domnului, tragediile de pe râu au fost din ce în ce mai rare, ajungând să înceteze complet.

Icoana Maicii Domnului a devenit foarte respectată de oamenii din jurul orașului Lenkovo, și a atras o mulțime de credincioși, mai ales pe cei care veneau să se roage înainte de a pleca într-o călătorie pe apă.

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” a devenit cunoscută și datorită altor multe minuni săvârșite, ajungând să fie cinstite nu doar în zona orașului Lenkovo, ci mult mai departe, în special în orașele-port din întreaga Rusie.

În secolul al XVIII-lea, icoana a fost mutată în Mănăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului, unde a rămas până la Revoluția Rusă din 1917. După această dată, nu se știe ce s-a întâmplat cu icoana originală.

În ziua de 22 mai 2003, cu ocazia sfințirii Bisericii „Bucurie neașteptată” (parte a Mănăstirii Schimbării la Față din Novgorod), un creștin evlavios, Serghei Viaceslav Babuskin, a donat egumenului Mănăstirii o veche copie a Icoanei Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”.

Odată cu revenirea icoanei, a reînflorit și mănăstirea.

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org



Icoana Maicii Domnului a fost pictată de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (21 decembrie), în timpul șederii sale ca egumen al unei mănăstiri de pe râul Rata, la hotarul Malyi Dvoreț.

Icoana Maicii Domnului din Novgorod este prăznuită pe 20 decembrie.
Icoana Maicii Domnului a fost pictată de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (21 decembrie), în timpul șederii sale ca egumen al unei mănăstiri de pe râul Rata, la hotarul Malyi Dvoreț.
În timpul persecuțiilor, Uniații au jefuit Mănăstirea Novgorod, iar icoana a fost mutată de către ieromonahul Iacov la Mănăstirea Eleț-Cernigov.
Mai târziu, Episcopul Antonie (Stakovski) de Cernigov, a binecuvântat cu această icoană pe Simeon, organizatorul Mănăstirii Suroj (Episcopia Cernigov).
La data de 14 august 1677, în timpul unei procesiuni cu icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la biserica veche la cea nouă, aceasta a săvârșit nenumărate minuni.
Pe 25 iunie 1889, Mănăstirea Kamenski a fost învăluită de o furtună violentă, însoțită de tunete asurzitoare și fulgere înspăimântătoare. Un fulger a lovit cu forță cupola Bisericii Adormirea Maicii Domnului din cadrul mănăstirii. În scurt timp, cupola cea mai înaltă a bisericii a fost cuprinsă de flăcări. Înspăimântați fiind, credincioșii s-au adunat și au săvârșit un acatist în fața icoanei Maicii Domnului. În timp ce se rugau, un alt fulger a lovit candelabrul, răspândind focul în toată biserica. Înspăimânți, oamenii au ieșit afară și au continuat să se roage. După o perioadă de timp, focul s-a stins singur, iar când au intrat în biserică, credincioșii descoperit icoana nedeteriorată, spre surprinderea tuturor.
Acum, icoana Maicii Domnului este așezată în Mănăstirea Novgorod-Seversky, din eparhia Cernigov.

[cristiboss56]

Fecioara Maria a trăit cea mai mare unire cu Dumnezeu pe care o poate realiza omul. Ce înţelegere pentru Fiul Său, ce înţelegere pentru taina omului, taină care-şi are rădăcina în Dumnezeu, ce înţelegere pentru Dumnezeu întrupat... Importanţa Maicii Domnului vine din legătura ei cu Hristos. Această unire supremă cu Dumnezeu întrupat e experienţa ce ni se pune înainte. Fecioara Maria este tipul fiinţei umane pe deplin realizat. Există la ea o intimitate infinită cu Dumnezeu şi un repect infinit: ea cunoştea Dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaştem, o cunoştea la un punct culminant. În Iisus ea slujea lui Dumnezeu. Există la ea în acelaşi timp o iubire maternă şi iubirea celei care este slujitoarea model a Domnului.
Nu putem să o separăm pe Fecioara Maria de noi, şi să o punem pe acelaşi plan cu Hristos. Ea stă pe acelaşi plan cu noi şi de aceea ne poate ajuta atât: arată ce poate realiza o faptură omenească folosindu-şi libertatea pentru a se însoţi cu voia lui Dumnezeu.
(Dumitru Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, Editura Deisis, 2000, p. 184)

[cristiboss56]

A doua zi după marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, în tradiţia Bisericii este rânduită o zi de sărbătoare în cinstea Prea Sfântei Născătoare de Dumnezeu – Aceea prin care s-a împlinit miracolul dumnezeiesc al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Maica Domnului – aşa cum o numim cu respect şi credinţă pe Sfânta Fecioară Maria – va rămâne de-a pururi pentru noi, oamenii, cea mai sfântă dintre fiinţele omeneşti, „vasul cel ales” întru care s-a sălăşluit dumnezeirea, pentru mântuirea noastră. Despre faptul că Mama Mântuitorului Iisus a fost înaintea lui Dumnezeu o fiinţă cu totul excepţională, ne spune însăşi Sfânta Scriptură, la momentul Buneivestiri, când însuşi Arhanghelul Gavriil a venit înaintea Fecioarei Maria ca un sol al lui Dumnezeu, aducându-i vestea minunată că ea este cea aleasă prin care se vor împlini profeţiile despre mântuirea oamenilor.

Naşterea minunată a Pruncului Iisus din Fecioara Maria, avea să întărească o legătură spirituală extraordinară între Mântuitorul şi Mama Sa. O legătură de suflet ce avea să se transfere până în veşnicie. Cea care l-a purtat în pântece pe Cel făr’ de-nceput i-a plămădit în templul trupului său preacurat un trup omenesc Aceluia care a zidit toate câte sunt. Prin ea, Absolutul a încăput într-un trup şi astfel a sfinţit cu totul firea omenească. Anii pe care i-a petrecut lângă Mama Sa Domnul Iisus, au fost ani în care El a primit imensa iubire a unei Mame conştiente din prima clipă de misiunea sa dumnezeiască. În tot ceea ce Domnul a făcut mai târziu, în timpul activităţii Sale între oameni, trebuie să recunoaştem şi bunătatea sufletească a Maicii sfinte şi toate acele virtuţi ale sale, alături de care Fiul Iisus a crescut până la vârsta în care a ieşit în lume la propovăduire.

Se cuvine să o cinstim pe Maica Sfântă, pe Cea care a purtat în pântecele său pe Fiul ceresc, care L-a născut, L-a crescut şi îngrijit cu dragoste fierbinte de mamă, fiindu-I alături în toate momentele importante ale Mântuitorului. Prin cuvintele Domnului pe cruce, atunci când a încredinţat-o Apostolului Ioan, Maica Domnului a devenit mama tuturor creştinilor, mama noastră, a tuturor celor ce-L mărturisim pe Domnul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor.

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE LA SOBORUL MAICII DOMNULUI

O, Preafericită, Icoana Cea înţelegătoare a Bisericii pe noi toţi ne adună în jurul mesei duhovniceşti a Cuvântului, ca să ne hrănim înţelegător cu laudele cele mai presus de minte, pe care le ţes minţile serafimilor şi le luminează cu gândurile dumnezeieşti înfricoşătorii heruvimi. Cu adevărat, Maică a Stăpânului Te-ai arătat, în braţele Tale fecioreşti întinse neîncetat la rugăciune în templu purtând pe Cel Neapropiat cetelor îngereşti, Care Ţi-a dăruit Ţie aripile rugăciunii spre a ajunge mai presus de înălţimile serafimilor.
Nu mă pricep eu a-Ţi împleti cuvânt de laudă, ca unul ce sunt mult nepriceput la minte şi de valurile patimilor pururea tulburat. Dar, dă-mi din destul darul Tău ca să Te laud împreună cu tot soborul Sfinţilor ce s-au făcut următori frumuseţii Tale dăruite de lumina Duhului.
Bucură-Te, Oglinda Împărăţiei cerurilor, Pământul Cel binecuvântat din Care a răsărit Spicul mântuirii lumii, Cămara Cea preacinstită înmiresmată de mirurile cele de multe feluri ale virtuţilor, Porumbiţa cuvântătoare ce ne-a vestit izbăvirea din potopul patimilor, Odihna gândurilor Evei celei legate cu întristarea, Cheia ce a descuiat lui Adam uşa Împărăţiei, Cartea cea înţelegătoare a gândurilor dumnezeieşti, Făclia ce a purtat Lumina Tatălui pe pământ, Adâncul cel nesecat al iubirii de oameni, Râul cel dulce curgător al slavei Raiului.
Ca Una Ce ai născut fără de durere pe Cel Ce a ridicat durerile oamenilor, poartă-mă şi pe mine deasupra valurilor durerilor pricinuite de sabia păcatelor, întărindu-mă pe piatra răbdării necazurilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel Ce Prunc S-a arătat ca pe omul cel căzut în vicleşug să-l înveţe nevinovăţia pruncilor. Hrăneşte-ne şi pe noi cu gânduri bune, ca să biruim patimile cele ce ne necăjesc în toată vremea.
În scutece ai înfăşat pe Cel Ce a venit să dezlege legătura păcatelor noastre. Leagă-mă pe mine, cel încurcat în multe păcate, cu legătura iubirii Tale curate şi mă arată mai râvnitor întru rugăciunea cea către Tine.
Cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Pruncul Dumnezeiesc mai mult decât cu scutecele, ţesând neîncetat din gândurile inimii Tale curate laude de mulţumire Celui Ce a venit să cerceteze sărăcia cugetării noastre celei împovărate de răutate.
În braţele Tale ai purtat pe Cel Ce întru Tine Şi-a zidit Luişi scară înţelegătoare cu care a ajuns la fereastra inimii Tale veşnic luminate de raza Duhului, vestind apropierea mântuirii lumii.
Cu smerenie Te-ai plecat ca O Slujitoare Celui Ce este slujit în cer de heruvimi şi cu dragoste ai îmbrăţişat pe Cel Necuprins de gândurile serafimilor, pe Care roagă-L să ne cheme pe noi cei despărţiţi de zidul păcatelor la limanul pocăinţei.
Împreună cu soborul tuturor Sfinţilor care Îţi slujesc Ţie cu credinţă roagă-te ca şi noi să fim luminaţi de steaua înţelegătoare a credinţei şi cu nădejde de mântuire să mergem pe calea Cuvântului şi să aflăm dragostea cea nesfârşită a Tatălui, Care a trimis în inimile noastre arvuna Duhului.
Toţi Sfinţii, cei ce v-aţi făcut icoane înţelegătoare ale Împărăţiei cerurilor, spre a ne povăţui pe noi la viaţa cea mai bună, luminaţi şi sufletele noastre ca să înfrunte cu credinţă toate prigonirile acestui veac înşelător şi să afle prin rugăciunile voastre intrare în Împărăţia Luminii.
Cu starea Ta de faţă înaintea Treimii, Preacurată Stăpână, cere pentru noi sfârşit cu pace întru lumina pocăinţei, ca să ne învrednicim a urma steaua rugăciunii Tale şi a ajunge în cămara Soarelui dreptăţii, Celui Ce mântieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă.
Amin

[cristiboss56]

Icoana Facatoare de minuni Maica Domnului Potoleste Intristarile Noastre (25 ianuarie)

Însuși numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului pentru izbăvirea de mai multe boli și întristări, trupești și duhovnicești.



Icoana "Potoleşte întristările noastre" a fost adusă la Moscova de către cazaci în vremea domniei ţarului Mihail Fiodorovici (1613-1645) şi se afla în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Sadovniki. În această biserică se păstrau înscrisurile despre multe din minunile petrecute la sfânta icoană, însă incendiul din 1771 a nimicit întreaga arhivă. S-a păstrat doar amintirea unei minunate arătări prin mijlocirea acestei icoane făcătoare de minuni, întâmplată în a doua jumătate a secolului XVII.
O doamnă de viţă nobilă, care locuia departe de Moscova, a zăcut multă vreme, fiind chinuită de o boală istovitoare. Medicii nu mai sperau sa se însănătoşească şi bolnava îşi aştepta sfârşitul. În această situaţie grea s-a arătat milostivirea Domnului. In somn i s-a arătat acestei doamne chipul Născătoarei de Dumnezeu, de la care s-a auzit un glas: "Porunceşte să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Maicii Domnului cu inscripţia: "Potoleşte întristările noastre." Roagă-te în faţa ei şi vei primi vindecare." Cu adâncă credinţă femeia a pornit la drumul atât de anevoios pentru ea, şi la sosire a început să caute biserica Sfântului Nicolae, pe care, după multe căutări a aflat-o. Cercetând toată biserica, ea totuşi n-a găsit icoana ce-i apăruse în vis. Şi atunci, povestindu-i preotului paroh vedenia sa, a cerut de la sfinţia sa povăţuire. Preotul a poruncit slujitorului să aducă din clopotniţă toate icoanele Maicii Domnului. Aceasta împlinindu-se, s-a descoperit printre icoanele vechi şi prăfuite o icoană a Maicii Domnului cu inscripţia: "Potoleşte întristările noastre." Văzând-o, bolnava a exclamat: “Ea este! Ea este!”
Doamna aceea, care până atunci nu putea să-şi mişte nici mâna, spre mirarea tuturor, şi-a făcut semnul Crucii, s-a sculat în picioare şi fără ajutorul slugilor ei s-a apropiat de icoană. Acasă la ea s-a întors pe deplin sănătoasă, iar icoana a fost asezata in Biserica Sfantului Nicolae, la loc de mare cinste, amenajandu-se si un altar in cinstea ei. Această tămăduire a avut loc la data de 25 ianuarie 1760, zi pe care Biserica rusa a inchina-o praznuirii acestei icoane făcătoare de minuni, alcatuind si slujba si acatistul in cinstea ei.
Din toate orasele au inceput sa soseasca suferinzi la icoana nou descoperita si puterea lui Dumnezeu s-a aratat in numeroase alte minuni savarsite la aceasta icoana. Un numar foarte mare de minuni s-au savarsit la icoana Maica Domnului - Potoleste intristarile noastre si in timpul epidemiei din anul 1771.
Mai multe copii ale icoanei "Potoleşte întristările noastre" au fost realizate si impartite in intreaga Rusie, numai in Moscova aflandu-se patru icoane purtand acelasi nume care au fost preamarite prin numeroase minuni. Icoana Maica Domnului - Potoleste intristarile noastre o infatiseaza pe Maica Domnului care tine Pruncul cu mana dreapta, iar mana stanga se afla lipita de obraz. Pruncul tine in mana Sa un pergament desfasurat ce contine textul: "Potoleste intristarea mea!"

[cristiboss56]

Cea mai veche mănăstire ortodoxă din Siria, Saydanaya, este „inima care pulsează sângele creştinismului sirian”. De fapt, este un oraş de biserici, cu 40 de Sfinte Altare. Rugăciune, frumuseţe, arhitectură, istorie şi ruine. Un loc în care creştinii se roagă de 1500 de ani, un loc unde femeile musulmane vin să se roage, pentru a rămâne însărcinate. O mărturie că pe acest pământ a existat o profundă trăire creştină, încă din timpul împăratului Iustinian cel Mare.
În limba aramaică, pe care a vorbit-o Însuşi Hristos Mântuitorul, saydanaya însemnă „vânătoare de gazele”. Căci, legenda întemeierii aceste mănăstiri este legată chiar de o gazelă. Împăratul Iustinian, într-una dintre expediţiile sale orientale, a ajuns în acest deşert, în care armata sa şi-a aşezat tabăra. Împăratul a văzut o gazelă frumoasă în depărtare. A pornit la vânătoare, urmărind-o până când acesta s-a oprit pe un pisc stâncos şi s-a apropiat de un izvor de apă proaspătă. Deodată, gazela s-a transformat într-o icoană a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Din ea se întindea o mână albă şi un glas i-a spus: „Tu vei construi o biserică pentru mine, aici, pe acest deal”. Apoi, lumina cerească şi figura maiestuoasă neobişnuită au dispărut.
Legenda s-a păstrat doar în varianta arabă, neexistând în izvoarele bizantine. Însă, un lucru este cert. În oraşul bisericilor se păstrează o icoană a Maicii Domnului, datată de către specialişti ca fiind contemporană cu domnia împăratului bizantin Iustinian. O icoană la care au evlavie atât creştinii, cât şi musulmanii. Dacă întrebi orice musulman din Damasc şi împrejurimi ce este Saydanaia, el va răspunde că este „Doamna noastră”. O mănăstirea ce adăposteşte icoana de la care curg valuri de minuni atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.
Maica Domnului a deviat racheta
Cultul profund adus Maicii Domnului a făcut ca mănăstirea să reziste în vâltoarea primăverii arabe. A fost atacată şi pustiită în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2013, dar maicile vieţuitoare s-au întors la numai o săptămână de la atac. Deşi forţele guvernamentale le-au avertizat că nu le pot garanta securitatea – fără curent, apă şi hrană, ele au preferat să nu lase pustie mănăstirea, chiar şi cu preţul vieţii.
Nu a existat săptămână în care maicile să nu fie ameninţate cu răpirea sau incendierea locaşului, dacă nu îşi vor părăsi casa. Cu toate acestea, viaţa mănăstirii a început, din nou, să pulseze. Mai ales că Maica Domnului a fost acolo, mereu. A acoperit mănăstirea cu Sfântul ei Acoperământ, aşa cum a făcut-o şi în zilele acestea. Pe 26 ianuarie 2014, un grup de luptători Al Nusra s-a instalat în faţa mănăstirii, ameninţând cu distrugerea. Poarta a fost zăvorâtă şi toate maicile s-au adunat în biserică, la rugăciune, săvârşind Acatistul Sfântului Acoperământ.
În momentul în care racheta a fost lansată, zgomotul a fost asurzitor. Toate maicile se aşteptau să moară în următoare clipă… Dar, clipa a trecut... şi nu se întâmplase nimic. Erau vii, nevătămate şi mănăstirea era întreagă. Ce se întâmplase?
Răspunsul l-au aflat, mai târziu, de la comandantul trupelor guvernamentale. Aflat pe drumul spre mănăstire pentru a o elibera, deşi era conştient că va ajunge prea târziu, ofiţerul sirian a văzut „o Doamnă în văzduh, îmbrăcată în albastru, înconjurată de o lumină puternică, care parcă a luat racheta în mâinile ei şi a aruncat-o departe”.
Aceasta este o declaraţie a unui ofiţer musulman, străin de religia creştină care, însă, a mărturisit puterea Macii Domnului. După eveniment şi după eliberarea zonei, toţi s-au întrebat: care era probabilitatea ca, la o ţintă fixă, de aproape, cu o armă performantă, racheta să ocolească mănăstirea?
Maicile de la Saydnaya ştiu răspunsul corect: Maica Domnului, a cărei icoană străjuieşte de 1500 de ani în biserica mare, a păzit şi va păzi în continuare mănăstirea lor.

[cristiboss56]

Deşi e rânduit să fie serbat de fiecare dată în perioada Postului Mare, praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a bucuriei. Sfântul Nicolae Cabasila explică motivele acestei stări: „Dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire şi măreţie, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălţimea duhului, frumuseţea discursului şi avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ“.