Lumea ORTODOXA ( evenimente , noutati si stiri din lumea ortodoxa )

[cristiboss56]

Evanghelia Învierii răsună astăzi într-o lume a nedreptății sociale, a falsificării persoanei umane, într-o lume-Golgotă a refugiaților și a miilor de copii nevinovați, scrie Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în mesajul transmis cu ocazia Paștelui 2018.
Sanctitatea Sa reamintește legătura strânsă dintre Cruce și Înviere în Biserica Ortodoxă și faptul că propovăduirea Crucii și Învierii se află azi în antiteză cu tendințele contemporane de autodivinizare, egocentrism, eudemonism și de omnipotențare a științei.
Mesajul de Paște al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu – text integral:
Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă
Și Patriarh Ecumenic
Deplinătății Bisericii har, pace și milă
De la Hristos cel înviat întru slavă
Frați și fii iubiți în Domnul,
Experiența Învierii lui Hristos, a biruinței atotmântuitoare a Vieții asupra Morții, este centrul credinței, al dumnezeieștii slujiri, al etosului și culturii poporului creștin ortodox al lui Dumnezeu.
Viața credincioșilor ortodocși, în toate expresiile și dimensiunile ei, se adapă și se hrănește din credința în Înviere, reprezentând un Paște de fiecare zi.
Această viețuire pascală nu este o simplă amintire a Învierii Domnului, ci o trăirea propriei noastre înnoiri și a certitudinii neclintite cu privire la desăvârșirea eshatologică a tuturor.
Cu precădere în liturghia euharistică, care se leagă în mod strâns cu „această numită și sfântă zi” a Duminicii, Biserica Ortodoxă serbează însăși participarea ontologică la Învierea lui Hristos și experiența pregustării binecuvântărilor Dumnezeieștii Euharistii, care se săvârșește întotdeauna într-o atmosferă de bucurie și veselie și care închipuie înnoirea desăvârșită a făpturilor, bucuria deplină, deplinătatea vieții, viitoarea revărsare a iubirii și a cunoașterii.
Este vorba despre vederea izbăvitoare a prezentului în lumina celor din urmă și călătoria puternică spre Împărăție, despre relația indestructibilă și coexistența prezenței și a caracterului eshatologic al mântuirii în Hristos a omului și a lumii, care oferă în viața din Biserică un dinamism unic și acționează pentru credincioși ca un declanșator de bună mărturie în lume.
Credinciosul ortodox are un motiv special și un impuls puternic să se lupte împotriva răului social, deoarece trăiește intens contrastul dintre cele din urmă și datele istorice ocazionale.
Din perspectivă ortodoxă, slujirea filantropică, ajutorul către fratele în nevoie, după cuvântul Domnului „întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25:40) și iubirea practică a Bunului Samaritean (cf. Luca 10:30-37), potrivit cuvântului patristic că „acela este aproapele, care a pășit spre ajutor fără de veste” (Sf. Isidor Pelusiotul), reprezintă extensia și expresia etosului euharistic al Bisericii, revelarea că iubirea este chitesența experimentală a vieții în Hristos, atât în prezent, cât și în Împărăția din vremurile din urmă.
Din acest punct de vedere se înțelege faptul că viața liturgică în Biserica Ortodoxă vibrează de trăirea „mântuirii comune”, a „libertății comune” primite în dar, a „împărăției comune” și de așteptarea „învierii comune”.
Predomină „noi”, comunitatea vieții, co-participarea și co-existența, identificarea sfințitoare libertății în Hristos cu iubirea jertfelnică și doxologică. Acesta este mesajul cutremurător al întru tot luminoasei icoane a Învierii, a Coborârii lui Hristos la iad.
Domnul slavei, Cel care s-a pogorât întru cele mai de jos ale pământului și a sfărâmat porțile iadului, se arată biruitor și prealuminos din mormânt, dar nu purtând stindardul biruinței singur ci înviind, ținând și întărind împreună cu Adam și Eva tot neamul omenesc și întreaga creație în chipul acestora.
Evanghelia Învierii, a „sărbătorii comune a tuturor”, a preaputernicei Iubiri care a zdrobit puterea morții, răsună astăzi într-o lume a nedreptății sociale, a falsificării persoanei umane, într-o lume-Golgotă a refugiaților și a miilor de copii nevinovați.
Ea anunță din străfunduri că, înaintea lui Dumnezeu, viața oamenilor are o valoare supremă. Propovăduiește că patimile și întristările, crucea și Golgota nu au ultimul cuvânt.
Nu este posibil să biruiască crucile asupra victimelor lor tragice. În Biserica Ortodoxă, Crucea se află în centrul cinstirii, însă nu este ultima realitate, ceea ce determină punctul final al orientării vieții bisericești.
Înțelesul fundamental al Crucii este că reprezintă calea către Înviere, către deplinătatea credinței noastre. Pe această bază, ortodocșii exclamă: „Iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”.
Este caracteristic faptul că în Ortodoxie Slujba Sfintelor Pătimiri nu este depresivă, ci se referă la cruce și înviere, de vreme ce Pătimirea se apropie și se trăiește prin intermediul Învierii, care este „izbăvitoare de întristare”.
Pentru conștiința ortodoxă, legătura de neschimbat între Cruce și Înviere este incompatibilă cu orice formă internă de evadare la misticism sau la o cinstire autosuficientă, care de regulă sunt indiferente față de patimile și experiențele omului în istorie.
În epoca noastră, propovăduirea Crucii și Învierii se află în antiteză atât cu autodivinizarea lăudăroasă a omului contemporan secularizat, rob al rațiunii, convins de omnipotența științei, egocentric și lipit de plăceri şi de lucrurile efemere, a omului fără dorinţa veşniciei, precum şi cu dispariţia întregii iconomii divine întrupate şi a smintelii Crucii, în numele transcendenţei absolute a lui Dumnezeu şi a decalajului dintre cer şi pământ.
Pe lângă toate acestea, noi, credincioşii ortodocşi, preacinstiţi fraţi şi iubiţi fii în Domnul, plini fiind de experienţa Învierii purtătoare de strălucire, primind lumină din lumina cea neînserată, mulţumitori pentru toate, purtând pe cele de sus, având deja arvuna şi asigurarea împlinirii eshatologice a dumnezeieştii iconomii, exclamăm în Biserică Hristos a înviat!, rugându-ne ca Domnul care a pătimit, a fost îngropat şi a înviat să lumineze gândurile, inimile şi întreaga noastră viaţă.
Să ne îndrepteze paşii spre tot lucrul bun şi să întărească poporul Său întru mărturisirea Evangheliei Iubirii până la marginea pământului (Fapte 1:8), spre slava numelui Său celui mai presus decât tot numele.
Al vostru rugător fierbinte către Hristos cel înviat,
Bartolomeu al Constantinopolului

[cristiboss56]

Mii de credincioşi s-au adunat, sâmbătă, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim pentru a participa la ceremonia coborârii Luminii Sfinte a Învierii, cu ocazia Paştelui ortodox, relatează site-ul agenţiei Sputnik. Focul Sfânt este un miracol care se întâmplă în fiecare an de Paştele Ortodox în Sâmbăta Mare, între orele 12:30 – 14:30. Lumina este apoi transportată de la Ierusalim, cu avionul, în mai multe state, inclusiv în România.
„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, spunându-se că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind documentat în anul 1106. Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine.
Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe.
Patriarhului Ortodox de la Ierusalim, Teofil al III-lea, a ieşit din biserică având Lumina Sfântă a Învierii, pe care a răspândit-o credincioşilor. Apoi, Lumina Sfântă este purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiţii datând din secolul al IV-lea.
Lumina Sfântă este considerată de creştinii ortodocşi drept o minune care se întâmplă în fiecare an în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui ortodox. Aceasta vine ca un fulger şi se aşază pe Sfântul Mormânt, aprinzând candelele şi cele două mânunchiuri cu câte 33 de lumânări, semnificând vârsta la care a murit Iisus, lumânări cu care intră în mormânt Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. El este singurul care poate intra în Mormântul Sfânt să ia Lumina.
Sfântul Mormânt din Ierusalim este locul în care conform tradiţiei creştine a murit şi a reînviat Iisus Hristos. În decursul istoriei biserica a avut diferite denumiri, dar majoritatea oamenilor o numesc Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră.
Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu.
Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului - "Hristos a înviat!", "Adevărat a înviat!". Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic "pesah", care înseamnă "trecere" şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles "paseh".

[cristiboss56]

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a oficiat sâmbătă noapte la Constantinopol Slujba Învierii şi a spus că libertatea pe care Dumnezeu o oferă omului descoperă mărimea bunătăţii dumnezeiești în deplinătate.
Patriarhul Ecumenic a adresat salutul pascal sutelor de credincioşi veniţi din Turcia şi străinătate să participe la slujba de Înviere la Patriarhia Ortodoxă de Constantinopol.
Patriarhul a adresat urarea Hristos a înviat atât celor prezenți cât și celor din depărtare, „deoarece Domnul nostru S-a răstignit și a înviat pentru întreaga lume”.
„În timp ce se săvârşeşte taina mântuirii noastre, omul îşi păstrează dreptul la comuniunea cu Domnul cel înviat, dar numai dacă voieşte”, a spus Patriarhul Bartolomeu.
„Această libertate, această grijă nobilă a lui Iisus Hristos este şi mesajul Patriarhiei Ecumenice într-o lume care se chinuie fiind prizonieră a căutărilor şi scopurilor ei egoiste”.
„Această propunere a vieţii este darul Bisericii Mame pentru toţi pelerinii Adevăratului Dumnezeu în această curte şi în întreaga lume”, a spus Patriarhul Ecumenic în noaptea de Paşti.

[cristiboss56]

PS Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, va prezida vineri inaugurarea Târgului de carte ortodoxă de la Paris, aflat la a treia ediţie.
Târgul se va desfăşura în perioada 13 – 14 aprilie 2018, anunţă orthodoxie.com.
În cadrul evenimentului vor susţine conferinţe Jean-François Colosimo, Părintele Christophe Levalois, Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard şi Michel Stavrou.
Intrarea este liberă!

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Hrisostom II, Arhiepiscop de Noua Justiniana şi al Întregului Cipru, aniversează marţi 77 de ani.
Conducătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului s-a născut în data de 10 aprilie 1941. Este originar din Paphos, sudul Ciprului.
La împlinirea vârstei de 12 ani a intrat ca frate începător în Mănăstirea Sfântul Neofit. În data de 3 noiembrie 1963, a fost hirotonit diacon de Preasfinţitul Părinte Gheorghe, Episcopul Trimitundei.
În anul 1968 şi-a început studiile la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, pe care a absolvit-o în anul 1972. A fost hirotonit preot în 12 noiembrie 1972 de Arhiepiscopul Macarie al III-lea şi apoi numit stareţ al Mănăstirii Sfântul Neofit.
În 25 februarie 1978, stareţul Hrisostom a fost ales Mitropolit de Paphos. A fost hirotonit episcop în 26 februarie 1978. În această perioadă a reprezentat Biserica Ortodoxă a Ciprului la numeroase conferinţe în străinătate. A întemeiat 5 muzee care cuprind vestigii bisericeşti din districtul Paphos.
Ca urmare a pensionării Arhiepiscopului Hrisostom I, în anul 2006, Mitropolitul Hrisostom a fost desemnat ca locum tenens al acestuia şi apoi a fost ales ca Arhiepiscop al Noii Iustiniane şi Întâistătător al Bisericii Ciprului în data de 5 noiembrie 2006.
A fost întronizat în 12 noiembrie 2006 în Catedrala Sfântul Nicolae din Nicosia.
Preafericitul Hrisostom, împreună cu delegația însoțitoare, a participat în perioada 18-26 iunie 2016 la lucrările Sfântului și Marelui Sinod din Creta.

[cristiboss56]

Peste 200 pelerini au participat vineri la slujbele oficiate cu prilejul hramului mănăstirii Izvorul Tămăduirii din Constantinopol.
„Frumoasa biserică în care pelerinii noștri au participat la Sfânta Liturghie a fost construită de Împăratul Leon I Tracul, datorită unei minuni petrecute pe când era soldat, iar în subsol ei se află izvorul cu apă tămăduitoare din trecut” a declarat pentru Agenţia de ştiri Basilica Vasile Mihăilă, Basilica Travel.
În zilele următoare, credincioşii aflaţi în pelerinaj organizat de Basilica Travel vor înălța rugăciuni în Catedrala Patriarhiei Ecumenice, Biserica Vlaherne, Biserica Românească Sfânta Muceniţă Paraschevi, Chilia Sfântului Simeon Stâlpnicul, Biserica Maicii Domnului de la Efes, mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, Biserica Apocaliptică Curtea Roşie.
Izvorul Tămăduirii
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare, pe când încă nu era în demnitatea împărătească, un izvor cu apă vindecătoare de unde un orb a primit tămăduire.
Recunoştinţa împăratului Leon cel Mare (457-474) faţă de minunea pe care Maica Domnului a săvârşit-o în viaţa lui a îmbrăcat forma unei frumoase biserici care avea să ocrotească peste veacuri Izvorul Tămăduirii.
Biserica aceasta din secolul V, din cauza cutremurelor dese, s-a fisurat şi a fost rezidită de Împăratul Justinian cel Mare în secolul VI, împărat ce a primit vindecare după ce a băut din Izvorul Tămăduirilor.
În secolul IX, Împăratul Vasile Macedoneanul şi fiul său adoptiv au rezidit biserica Maicii Domnului care a durat până în 1453 când otomanii au distrus lăcaşul de cult.
Actuala Biserică de la Constantinopol a fost zidită pe locul unde era izvorul şi datează din secolul al XIX, în demisolul ei aflându-se izvorul propriu zis şi un paraclis din secolul V.

[cristiboss56]

Arhiereul ales al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, arhimandritul Teofil Roman a fost hirotonit episcop duminică în Catedrala Ortodoxă din Madrid. Noul arhiereu vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia.
15 ierarhi au concelebrat la Madrid
Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, delegatul Patriarhului României, a condus soborul de arhierei care a oficiat slujba hirotoniei şi Sfânta Liturghie. Alături de Mitropolitul Clujului au concelebrat:
Înaltpreasfinţitul Părinte Policarp, Mitropolitul Ortodox Grec al Spaniei şi Portugaliei,Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale,Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord,Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului,Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor,Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei,Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului,Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii,Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei,Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei,Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei,Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei,Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi
Predica din cadrul Liturghiei a fost rostită de IPS Andrei al Clujului. Ierarhul şi-a fundamentat omilia pe cuvântul scripturistic:
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. (Ioan 15, 16)
El a subliniat importanţa misiunii arhiereşti şi a evidenţiat rodnica slujire a Preasfinţitului Părinte Timotei de la înfiinţarea Eparhiei Spaniei şi Portugaliei, acesta fiind primul ierarh al episcopiei.
S-a adresat, de asemenea, credincioşilor aflaţi în diaspora cărora le-a spus: „Adaug rugăciunea să vă aducă Domnul pe toţi acasă în România”.
Ierarhul a apreciat activitatea desfăşurată de Preasfinţitul Părinte Teofil de Iberia în timpul ascultării din Mitropolia Clujului şi l-a îndemnat să continue lucrarea în noua misiune care i-a fost încredinţată ca arhiereu Vicar al Spaniei şi Portugaliei.
Primeşte toiagul acesta, ca să păstoreşti turma lui Hristos cea încredinţată ţie
La finalul Liturghiei, IPS Andrei a dat citire actului patriarhal de confirmare a alegerii arhim. Teofil Roman ca Arhiereu Vicar al Eparhiei Spaniei şi Portugaliei, apoi a înmânat noului ierarh însemnele episcopale: crucea pectorală şi engolpionul.
Mantia arhierească şi cârja i-au fost oferite de IPS Iosif.
„Primeşte toiagul acesta, ca să păstoreşti turma lui Hristos cea încredinţată ţie; şi celor ascultători să fie de la tine toiag de reazem şi întărire, iar pentru cei neascultători şi nestatornici să-l întrebuinţezi pe el ca toiag de deşteptare, toiag de certare“ i-a spus Înaltpreasfinţia Sa.
ÎPS Andrei a oferit Preasfinţiei Sale o cruce de binecuvântare din partea Patriarhului Daniel, apoi PS Teofil de Iberia a binecuvântat poporul în noua sa demnitate.
În cuvântul rostit, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, a vorbit despre românii aflaţi în Spania şi Portugalia, peste un milion la număr, şi a caracterizat viaţa pastorală din acele meleaguri drept una dinamică, fapt care se datorează atât clerului, cât şi credincioşilor.
„Credincioşii fiind pe meleaguri străine au o sensibilitate mai mare în ceea ce priveşte credinţa şi tradiţiile cu care au venit de acasă”, a remarcat ierarhul.
De asemenea, el a semnalat că „Biserica este ca o oază duhovnicească unde ne adăpăm dorul de Dumnezeu şi dorul de locurile din care venim fiecare”.
Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif i-a spus noului arhiereu: „Rugăm pe Bunul Dumnezeu să te binecuvinteze, să îţi dea putere şi să îşi întărească credinţa şi convigerea că porţi pe umerii tăi jugul pe care l-ai primit de la Hristos”.
Cuvântul PS Teofil de Iberia
În cuvântul rostit cu prilejul hirotoniei, PS Teofil de Iberia a spus că „nu este vorba de o înălţare în rang, ci este vorba de o înălţare pe cruce” , deoarece „slujire arhierească înseamnă a-l urma pe Hristos”.
„Sunt încredinţat că nu pentru dreptăţile mele m-a ales Domnul să primesc această mare şi sfântă misiune, ci pentru credinţa şi rugăciunea Bisericii sale care I se roagă neîncetat să scoată lucrători la secerişul Său”, a spus PS Teofil.
În continuare a luat cuvântul PS Timotei al Spaniei şi Portugaliei.
La eveniment au participat oficialităţi din Spania şi România, dar şi numeroşi credincioşi din ţară şi diaspora.
PS Teofil de Iberia a fost ales arhiereu vicar Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, cu 45 voturi, în şedinţa Sfântului Sinod din 15 februarie 2018. El este al doilea Episcop vicar al Spaniei şi Portugaliei, în această demnitate fiind hirotonit PS Ignatie, actualul Episcop al Huşilor, în 11 decembrie 2011 la Catedrala Mitropolitană Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail din Paris, Franţa.
PS Teofil de Iberia s-a născut în 13 mai 1971 localitatea Desești, județul Maramureș, din părinții Gherghe și Maria.
Între anii 1977-1985 a urmat Școala elementară în satul natal, iar între 1985-1989 Liceul Industrial Nr. 2 din Sighetu-Marmației. Din 1989 a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. Facultatea de Teologie a urmat-o la Cluj-Napoca între anii 1992-1996.
În 5 noiembrie 1991 a fost închinoviat în obștea Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Nicula, iar în 8 martie 1992 a fost tuns în monahism cu numele de Teofil. Tot în anul 1992 a fost hirotonit ierodiacon, iar apoi ieromonah pe seama mănăstirii Nicula.
Între anii 1995-2008 a împlinit slujirea de duhovnic al Sfintei Mănăstiri „Izvorul Tămăduirii” din localitatea Salva, județul Bistrița-Năsăud, iar între 2002-2008 a primit ascultarea de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului.
Din 2008 a fost eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, preluând și ascultarea de președinte al Consistoriului Monahal Eparhial.
În 1998 a fost hirotesit protosinghel, în 15 august 2002, arhimandrit la Mănăstirea Nicula cu ocazia hramului jubiliar, iar în 10 mai 2013 a primit distincția „Crucea Patriarhală”.

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Sava, Mitropolitul Varşoviei şi al întregii Polonii, aniversează duminică 80 de ani.
Mitropolitul Varşoviei şi al întregii Polonii s-a născut în 15 aprilie 1938 în Sniatycze, lângă Zamosc, Polonia.
Michael Hrycuniak a urmat seminarul și apoi studii teologice, pe care le-a absolvit în anul 1961. A predat la Seminarul Ortodox din Varșovia și apoi la Academia Teologică Creștină din capitala Poloniei.
În 1964 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1966 a absolvit doctoratul la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Belgrad și a fost tuns în monahism cu numele de Sava. În același an a fost hirotonit ieromonah și numit directorul biroului Mitropolitan din Varșovia.
În anul 1970 a fost ridicat în rangul de arhimandrit și numit stareț al Mănăstirii Sfântul Onufrie din Jableczna, Polonia.
Până în anul 1979 a fost lector în cadrul Academiei Teologice Creștine din Varșovia. În 25 noiembrie 1979 a fost hirotonit ca Episcop de Lodz-Poznan. În 1981 a fost transferat în Eparhia Bialystok-Gdansk. În anul 1987 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop.
Din martie 1990 a fost șef al catedrei de teologie a universității din Bialystok.
În 1994, fiind format Ordinul Ortodox al Armatei Poloneze, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, a fost nominalizat de Ministrul Apărării Naționale ca Senior al Ordinului Ortodox al Armatei Poloneze, intitulat Episcop militar. În 1996 a fost numit general de brigadă.
În 1998 a încheiat activitatea din armata poloneză. În ianuarie, din cauza unei boli suferite de Mitropolitul Vasile al Poloniei, Arhiepiscopul Sava a fost ales locțiitor al tronului de Mitropolit.
În data de 12 mai 1998, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Poloneze a ales în unanimitate Arhiepiscopul Sava ca Arhiepiscop de Varșovia și Mitropolit al întregii Polonii. Întronizarea a avut loc în 31 mai 1998.
Preafericitul Sava, împreună cu delegația însoțitoare, a participat în perioada 18-26 iunie 2016 la lucrările Sfântului și Marelui Sinod din Creta.

[cristiboss56]

Asociația de tineret „Nepsis” din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale organizează congresul anual Nepsis MOREOM 2018 la Paris, în perioada 11-13 mai.
Potrivit programului anunțat de organizatori, în cadrul întâlnirii din capitala Franței va conferenția Diac. Sorin Mihalache, profesor la Facultatea de Teologie din Iași.
La această manifestare sunt invitați să participe și membri ai parohiilor din Germania, Austria și Luxemburg.
Taxa de participare este de 15 EUR / persoană. Informații complete despre înscriere, participare și programul întâlnirii se găsesc pe pagina Nepsis Paris.
Programul Congresului Nepsis MOREOM 2018
Vineri, 11 mai 2018
09:00-16:00 Primire / Înscriere: Primirea și înscrierea participanților (la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” – 9 bis, rue Jean de Beauvais, 75005 Paris).10:00-16:00 Vizitarea Parisului pe mai multe trasee (plecare de la Catedrala Mitropolitană);16:30 Deschiderea Congresului Nepsis MOREOM de către IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, la Ambasada României la Paris. Cină.
Sâmbătă, 12 mai 2018 – la Catedrala Mitropolitană:
09:00-10:00 Primirea participanților. Mic dejun.10:00-10:15 Rugăciunea de dimineață.10:20-11:30 „Fiecare clipă contează!” – conferința părintelui diacon Adrian Sorin Mihalache, invitatul congresului.11:30-12:30 Întrebări și răspunsuri după conferință.12:30-14:00 Masa de prânz. Înscrierea la ateliere.14:00-15:00 Prezentări Nepsis pe țări.15:00-16:30 Diferite ateliere în grupuri.16:30-17:00 În plen, concluziile atelierelor în grupuri.17:00-22:00 Seară Nepsis.
Duminică, 13 mai 2018
09:30 Sfânta Liturghie (la Catedrală și în parohiile pariziene)13:00 Cuvânt către tineri al IPS Iosif16:30 Concluzii și Închiderea Congresului Nepsis MOREOM 2018 (la Catedrală).
Nepsis, care în limba greacă înseamnă „trezvie” sau „a fi treaz”, este numele generic al diferitelor asociaţii şi grupări ale tinerilor ortodocşi din Mitropolia Ortodoxa Româna a Europei Occidentale si Meridionale.

[cristiboss56]

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a atras marți atenția clericilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Constantinopolului că există „preoți virtuali” care doresc mai mult să se afirme decât să se jertfească pe sine.
Sanctitatea Sa Bartolomeu a convocat pentru prima dată Sinaxa (conferința) preoților și diaconilor din Turcia marți, 17 aprilie, la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Valoukli.
Sfaturi părintești pentru clerici
Adresându-se participanților, Patriarhul Ecumenic a făcut referire la importanța slujirii preoțești oferind clericilor sfaturi părintești pentru intensificarea slujirii lor în lumea contemporană.
„Preotul nu aparține propriei persoane, ci lui Hristos. Pe toate le datorează harului Său. Îi slujește acestuia”, a spus Patriarhul Ecumenic amintind sfaturile și îndemnurile primite la hirotonia întru diacon și preot de la duhovnicul său, Mitropolitul Meliton Hatzis.
Patriarhul a subliniat că „preotul este dedicat sufletește și trupește misiunii sale”.
„Este, într-adevăr, o mare binecuvântare să fiți clerici, preoți și diaconi ai Celui Preaînalt”, a spus Patriarhul Bartolomeu potrivit unui comunicat al Patriarhiei Constantinopolului remis Agenției de știri Basilica.
„Oferim mărturia de iubire față de fiecare om”
„Suntem cu toții purtătorii acestui duh. Neclintiți și neobosiți, păstrăm cele pe care le-am primit: credința, slujirea doxologică a lui Dumnezeu și etosul ecleziastic, dar și oferim lumii buna mărturie de iubire față de om, față de fiecare om, deoarece orice om este făptura lui Dumnezeu după chipul lui și fiecare om poartă o cinste, pentru că pentru el Hristos S-a înomenit și a murit pe cruce și a înviat din morți”.
Patriarhul Ecumenic a evidențiat faptul că toți clericii trebuie să ofere mărturia iubirii frățești, fără diferențieri, oricărei persoane care are nevoie de suport și întărire.
„Această întâietate absolută a iubirii a făcut creștinismul cea mai mare renaștere axiologică din istoria omenirii, lucru de care încă se uimesc opozanții credinței creștine”.
Patriarhul Ecumenic a citat din Enciclica Sfântului și Marelui Sinod întrunit în insula Creta în 2016 subliniind importanța misiunii și slujirii Bisericii.
Există o preoție virtuală care vrea să se afirme
Există o „preoție virtuală”, care dorește mai mult să se pară decât să fie, să se afirme decât să se jertfească, să ia decât să ofere. În schimb, adevăratul preot „nu caută să i se înscrie numele în cataloagele istoriei”, ci „să fie înscris în Cartea Împărăției”.
„Aceasta este și misiunea voastră, iubiți părinți. Să fiți dedicați lucrării voastre dumnezeiești fără bariere și fără limite, să fiți slujitori ai Evangheliei iubirii.”
Jertfire de sine și har
„Să fii clericul cel bun presupune smerenie, jertfire de sine, dispoziție sufletească. Trebuie să aveți discernământ față de voi înșivă. Să nu arătați ceea ce este de la sine înțeles ca un mare dar.”
„Ceea ce oferiți credincioșilor este darul harului lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care mereu vindecă pe cele neputincioase și plinește pe cele cu lipsă. Orice faceți trebuie să căutați slava lui Dumnezeu, dătătorul a tot binele.”
Critica adusă clericilor devine critică la adresa Bisericii
În încheierea cuvântului său, Patriarhul Bartolomeu a reamintit faptul că preoții trebuie să aibă o prezență și un comportament exemplar în relațiile cu fiecare persoană.
„În conștiința majorității oamenilor, numele de Biserică se leagă automat de sfințitul cler. Astfel, critica adusă clericilor se transformă în critică împotriva Bisericii și în general într-o armă de război împotriva credinței noastre”.
Teme discutate
În continuare, Mitropolitul Elpidofor de Bursa, starețul Mănăstirii Sfânta Treime – Halki și profesor la Facultatea de Teologie din Tesalonic, a susținut un referat cu tema „Patriarhia Ecumenică, diaspora și relațiile ei interbisericești”.
Au mai avut loc prelegeri pe temele: Sfântul și Marele Sinod, provocările pastorale contemporane, mișcarea ecumenică, taina Spovedaniei etc.