Rugaciunea lui Iisus

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Excelenta observatie!

Este ultima cheie a rugaciunii. Cea mai importanta.

Facand o paralela cu tantrele inferioare (Tantra Actiunii) in sistemul crestin putem traduce astfel:

cheia 1: iconografia biblica (care impresioneaza mintea prin citit si meditatii) ne face sa ne impartasim de trupul Lui Hristos;

cheia 2: caldura fina care apare in inima in timpul rugaciunii ne face sa ne impartasim de glasul Lui Hristos;

cheia 3: pauza la sfarsitul sunetului launtric - clipa in care suspendam miscarea rugaciunii si ascultam - ne face sa ne impartasim de mintea Lui Hristos.

Florine, ştii bine că nu pot să amestec ce îşi imaginează cei aflaţi în afara Bisericii cu ceea ce trăiesc efectiv, experimentînd ca mădulare ale Bisericii, creştinii. Filosofia analitică a celor din afara Bisericii naşte cu totul alte roade decât vieţuirea organică din Biserică.
Deşi se pot face mii de paralele şi tot atâtea interpretări, fie ele şi frumoase pentru intelectul amator de gândire, paralelele tot paralele rămân. Nu poţi să te împărtăşeşti de Hristos când nu faci parte din Trupul al cărui Cap este El. Dar poţi să-ţi imaginezi, ce-i drept, chiar cu mare intensitate... Părinţii numesc această imaginaţie cu termenul de înşelare, după cum probabil ştii prea bine (îmi amintesc că ai participat la alte discuţii arătînd că ai cunoştinţe precise despre scrierile Sfinţilor Părinţi).
Eu aşa cred, sper că nu te supără prea tare credinţa mea.

P.S. Cât priveşte psihologia omului care se împărtăşeşte de Hristos, îţi recomand cu toată căldura două cărţi: Sfântul Teofan Zăvorâtul (orice lucrare despre rugăciune) şi cartea "Stareţul meu - Gheron Iosif Isihastul". În aceste texte, un căutător al Adevărului poate găsi mii de subtilităţi privind psihologia rugăciunii şi, în general, a vieţii unor trăitori autentici în Hristos.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Florine, ştii bine că nu pot să amestec ce îşi imaginează cei aflaţi în afara Bisericii cu ceea ce trăiesc efectiv, experimentînd ca mădulare ale Bisericii, creştinii. Filosofia analitică a celor din afara Bisericii naşte cu totul alte roade decât vieţuirea organică din Biserică.
Deşi se pot face mii de paralele şi tot atâtea interpretări, fie ele şi frumoase pentru intelectul amator de gândire, paralelele tot paralele rămân. Nu poţi să te împărtăşeşti de Hristos când nu faci parte din Trupul al cărui Cap este El. Dar poţi să-ţi imaginezi, ce-i drept, chiar cu mare intensitate... Părinţii numesc această imaginaţie cu termenul de înşelare, după cum probabil ştii prea bine (îmi amintesc că ai participat la alte discuţii arătînd că ai cunoştinţe precise despre scrierile Sfinţilor Părinţi).
Eu aşa cred, sper că nu te supără prea tare credinţa mea.

P.S. Cât priveşte psihologia omului care se împărtăşeşte de Hristos, îţi recomand cu toată căldura două cărţi: Sfântul Teofan Zăvorâtul (orice lucrare despre rugăciune) şi cartea "Stareţul meu - Gheron Iosif Isihastul". În aceste texte, un căutător al Adevărului poate găsi mii de subtilităţi privind psihologia rugăciunii şi, în general, a vieţii unor trăitori autentici în Hristos.

Stiu si iti respect punctul de vedere.

Scrierile Sfintilor Parinti sunt surse inepuizabile de inspiratie duhovniceasca.

De viata. De traire elevata.
Miezul lor este puternic si foarte curat.

Intradevar, fructele difera foarte mult. Ele se hranesc esentialmente din calitatea intentiei.

Fara Biserica omul nu poate nimic.
Depinde ce intelegem prin Biserica.

Multumesc de recomandari.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

ştii bine că nu pot să amestec ce îşi imaginează cei aflaţi în afara Bisericii cu ceea ce trăiesc efectiv, experimentînd ca mădulare ale Bisericii, creştinii.

Si nu putem sa slujim la doi stapani , sau sa ne aflam in doua luntrii in acelasi timp , caci mare amagire este asa ceva !
Frate Ioan iti multumesc pentru ultimile zeci de postari de pe acest forum , caci ele denota maturitate , intelegere si mult echilibru !
Doamne ajuta !

[cezar_ioan]

Mulţumesc, Cristian, pentru cuvântul de încurajare. M-aş bucura să fiu vrednic de el, cu adevărat. Mulţumesc, Doamne ajută!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Depinde ce intelegem prin Biserica.

Păi ce-am putea înţelege, Florine?
În afară de Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Mai putem înţelege şi altcumva?

Cu adevărat mă nedumereşte precizarea ta.

[cristiboss56]

Sunt un mare "consumator " de rugaciune , si nu concep ca ziua sau seara ( noaptea ) sa treaca fara ea , dar nu pot spune ca sunt un mare "consumator" al Rugaciunii lui Iisus , iar aceasta lipsa o compensez , cu binecuvantare bineanteles , in citirea zilnica din Psaltirea lui David , a unei Catisme pe seara , si simt o mare bucurie de cand practic citirea zilnica a Psaltirei ,
Am gasit pentru fratele nostru Ioan Cezar un cuvant de folos despre rugaciunea lui Iisus , caci imi aduc aminte cu placere cand Ioan s-a inscris prima data pe Forum a deschis vorba despre aceasta rugaciune , si a ramas pentru el un subiect extrem de important !
Deci :
Esenţa rugăciunii lui Iisus

Rugăciunea Iui Iisus este de fapt esenţa lucrătoare a pocăinţei, indicată de către Mântuitorul

„Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine, paharul acesta; Însă nu precum voiesc eu, ci precum tu." (Mt. 26,39).
Două idei exprimate aici - „Doamne miluieşte-mă” şi „Fie Doamne voia Ta cea sfântă”- constituie esenţa rugăciunii lui Iisus. Mai întâi de toate, trebuie ştiut că rugăciunea Iui Iisus este de fapt esenţa lucrătoare a pocăinţei, indicată de către Mântuitorul. Aceasta îl învaţă pe lucrător să şi taie voia, să-L iubească pe Dumnezeu mai mult decât făptura, să nu se încreadă în sine, să se smerească cu adevărat, să se cerceteze pe sine, să nu-şi atribuie sieşi tot ce face el mai bun, ci lui Dumnezeu, Căruia să-i dea slavă pentru toate. Rugăciunea Iui Iisus te apropie de Dumnezeu, iar împăcarea cu El naşte adevărata dragoste de aproapele. Rugăciunea uneşte sufletul cu Mirele Ceresc, adică cu Dumnezeu, şi devine o împreună-vorbire între suflet şi Creator...


(Vlădica Antonie Mărturisitorul, "Manualul isihiei. Calea rugăciunii lăuntrice")

[cezar_ioan]

Mulţumesc frumos, Cristiane!
Am citit şi eu cartea în care Vlădica îşi face cunoscută experienţa fericită de om al lui Dumnezeu, mulţumind Domnului că, iată, avem o mulţime de mărturii care să ne lumineze şi să ne aducă îndreptarea. Recomand tuturor, la rândul meu, această minunată carte.
Doamne ajută!

[zargan]

"Excelenta observatie!
Este ultima cheie a rugaciunii. Cea mai importanta.
Facand o paralela cu tantrele inferioare (Tantra Actiunii) in sistemul crestin putem traduce astfel:
cheia 1: iconografia biblica (care impresioneaza mintea prin citit si meditatii) ne face sa ne impartasim de trupul Lui Hristos;
cheia 2: caldura fina care apare in inima in timpul rugaciunii ne face sa ne impartasim de glasul Lui Hristos;
cheia 3: pauza la sfarsitul sunetului launtric - clipa in care suspendam miscarea rugaciunii si ascultam - ne face sa ne impartasim de mintea Lui Hristos."

Buna ziua tuturor
Legat de cele de mai sus, postate de Florin Oltean:
Nu are rost sa te apuci sa cauti tot felul de paralelisme sau doctrine/idei comune intre Ortodoxie si alte religii – in cazul de fata Budism. Trebuie sa intelegi ca sunt complet separate, iar a incerca sa raportezi rugaciunea lui Isus la tot felul de “tehnici de iluminare” este o mare greseala care, din pacate, este foarte “la moda” in aceste zile. Amestecam lucrurile fara sa stim despre ce este vorba. Rugaciunea lui Isus nu are nimic de a face cu filosofia orientala (si includ aici si yoga cu faimoasele ei chakre). Ca idee, yoga are la baza premisa ca energia pleaca din prima chakra, iar noi trebuie sa-l trezim pe kundalini ( :) ) care va urca din chakra in chakra pana la ultima, cea a iluminarii (adica de la o energie murdara la o energie curata – hm, nu stiu cum te poti purifica prin impurificarea energiilor superioare cu energii inferioare). Toti practicantii de yoga sau budistii, in momentul in care descopera Rugaciunea lui Isus, considera ca au descoperit Sfantul Graal “uite, vezi si crestinii se raporteaza la chackra inimii, si drumul catre mantuire se face prin intermediul chakrelor, asa cum spunem noi de mii si mii de ani”, dar asta nu este decat un vis al lor (daca este sa luam numai pozitia inimii duhovnicesti fata de chakra inimii si vom vedea ca sunt complet diferite) Oricum, nu am de gand sa stau sa explic diferentele, pentru ca nu are rost sa le compari. Ideea pe care am vrut sa o transmit este sa incetezi a mai cauta asemanari, pentru ca ele nu exista. Budismul si Crestinismul sunt complet diferite si au la baza idei si legi complet diferite ( budismul are la baza ciclicitatea, iar crestinismul credinta in Sfanta Treime si viata de dupa moarte ( imi cer scuze, dar nu stiu cum sa o spun doar in cateva cuvinte) iar a te apuca sa le compari este ca si cum ai compara o roaba cu o naveta spatiala si ai ajunge la concluzia ca de fapt sunt identice pentru ca amandoua servesc la .... carat, adica poti cara "ceva" cu ele.
“…Eu inca mai am de luptat cu ele - poate ca una din ele este si aceasta sondare/exprimare a perspectivei budiste.”
Te-ai intrebat vreodata de ce continui sa cauti si sa lupti? De ce acum, cand esti in “perioada budista”, fata ta se intoarce tot catre ortodoxie, unde cauti asemanari ? Nu te cunosc, este prima oara cand discutam, insa eu nu vad decat 2 variante:
1) Ai luat deja o hotarare, si anume ca budismul este alegerea ta, dar, undeva acolo in tine, inima (a se citi sufletul) ta cauta o “scuza”, pentru ca se simte vinovata. Iar cea mai buna scuza este gasirea de tot felul de asemanari care sa-ti dea tie liniste. Aici nu pot sa-ti spun decat ca cele mai mari si mai reusite minciuni/dezinformari sunt cele care sunt bazate pe franturi de adevar. Daca tu vei cauta sa cauti asemanari, nu vei face decat sa construiesti o minciuna si mai mare, care sa te multumeasca. Dar ai mare grija, vei trai in minciuna.
2) Nu esti hotarat cu adevarat ce vrei, iar inima ta cauta calea cea dreapta, calea crestinului, chiar daca tu nu vrei sa recunosti asta. Sa nu uitam ca in inima fiecarui crestin ortodox botezat, se afla insusi Domnul nostru, Isus Hristos, care plange pentru noi. Plange pentru ca noi nu dam curs putinelor rugaminti pe care le are el, plange pentru ca noi mereu ii intoarcem spatele. In acest caz, urmeaza-ti chemarea sufletului si indrazneste sa intri pe Calea lui Isus. Nu este greu, cauta un duhovnic, si el te va calauzi.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de zargan

"Excelenta observatie!
Este ultima cheie a rugaciunii. Cea mai importanta.
Facand o paralela cu tantrele inferioare (Tantra Actiunii) in sistemul crestin putem traduce astfel:
cheia 1: iconografia biblica (care impresioneaza mintea prin citit si meditatii) ne face sa ne impartasim de trupul Lui Hristos;
cheia 2: caldura fina care apare in inima in timpul rugaciunii ne face sa ne impartasim de glasul Lui Hristos;
cheia 3: pauza la sfarsitul sunetului launtric - clipa in care suspendam miscarea rugaciunii si ascultam - ne face sa ne impartasim de mintea Lui Hristos."

Buna ziua tuturor
Legat de cele de mai sus, postate de Florin Oltean:
Nu are rost sa te apuci sa cauti tot felul de paralelisme sau doctrine/idei comune intre Ortodoxie si alte religii – in cazul de fata Budism. Trebuie sa intelegi ca sunt complet separate, iar a incerca sa raportezi rugaciunea lui Isus la tot felul de “tehnici de iluminare” este o mare greseala care, din pacate, este foarte “la moda” in aceste zile. Amestecam lucrurile fara sa stim despre ce este vorba. Rugaciunea lui Isus nu are nimic de a face cu filosofia orientala (si includ aici si yoga cu faimoasele ei chakre). Ca idee, yoga are la baza premisa ca energia pleaca din prima chakra, iar noi trebuie sa-l trezim pe kundalini ( :) ) care va urca din chakra in chakra pana la ultima, cea a iluminarii (adica de la o energie murdara la o energie curata – hm, nu stiu cum te poti purifica prin impurificarea energiilor superioare cu energii inferioare). Toti practicantii de yoga sau budistii, in momentul in care descopera Rugaciunea lui Isus, considera ca au descoperit Sfantul Graal “uite, vezi si crestinii se raporteaza la chackra inimii, si drumul catre mantuire se face prin intermediul chakrelor, asa cum spunem noi de mii si mii de ani”, dar asta nu este decat un vis al lor (daca este sa luam numai pozitia inimii duhovnicesti fata de chakra inimii si vom vedea ca sunt complet diferite) Oricum, nu am de gand sa stau sa explic diferentele, pentru ca nu are rost sa le compari. Ideea pe care am vrut sa o transmit este sa incetezi a mai cauta asemanari, pentru ca ele nu exista. Budismul si Crestinismul sunt complet diferite si au la baza idei si legi complet diferite ( budismul are la baza ciclicitatea, iar crestinismul credinta in Sfanta Treime si viata de dupa moarte ( imi cer scuze, dar nu stiu cum sa o spun doar in cateva cuvinte) iar a te apuca sa le compari este ca si cum ai compara o roaba cu o naveta spatiala si ai ajunge la concluzia ca de fapt sunt identice pentru ca amandoua servesc la .... carat, adica poti cara "ceva" cu ele.
“…Eu inca mai am de luptat cu ele - poate ca una din ele este si aceasta sondare/exprimare a perspectivei budiste.”
Te-ai intrebat vreodata de ce continui sa cauti si sa lupti? De ce acum, cand esti in “perioada budista”, fata ta se intoarce tot catre ortodoxie, unde cauti asemanari ? Nu te cunosc, este prima oara cand discutam, insa eu nu vad decat 2 variante:
1) Ai luat deja o hotarare, si anume ca budismul este alegerea ta, dar, undeva acolo in tine, inima (a se citi sufletul) ta cauta o “scuza”, pentru ca se simte vinovata. Iar cea mai buna scuza este gasirea de tot felul de asemanari care sa-ti dea tie liniste. Aici nu pot sa-ti spun decat ca cele mai mari si mai reusite minciuni/dezinformari sunt cele care sunt bazate pe franturi de adevar. Daca tu vei cauta sa cauti asemanari, nu vei face decat sa construiesti o minciuna si mai mare, care sa te multumeasca. Dar ai mare grija, vei trai in minciuna.
2) Nu esti hotarat cu adevarat ce vrei, iar inima ta cauta calea cea dreapta, calea crestinului, chiar daca tu nu vrei sa recunosti asta. Sa nu uitam ca in inima fiecarui crestin ortodox botezat, se afla insusi Domnul nostru, Isus Hristos, care plange pentru noi. Plange pentru ca noi nu dam curs putinelor rugaminti pe care le are el, plange pentru ca noi mereu ii intoarcem spatele. In acest caz, urmeaza-ti chemarea sufletului si indrazneste sa intri pe Calea lui Isus. Nu este greu, cauta un duhovnic, si el te va calauzi.

Buna Zargan,

Inainte de a fi musulman, hindus, budist sau crestin, fiecare a invatat cuvinte care denomineaza "ceva" /"cineva".

Fiecare religie are in spate o poveste "cu cuvinte" despre “fericirea fara sfarsit”, “suferinta cu si fara sfarsit” sau “extinctie’.

Inainte de a intelege "cuvinte" si a-ti asuma o apartenenta, de facto nimeni nu apartine niciunui curent de gandire conceptuala.

Nici dupa o autoidentificare conceptuala religoasa nu exista garantia ca apartenenta / afinitatea ramane imuabila.

Cel ce cauta fara prejudecati, in opinia mea trebuie sa plece de la premisa ca exista un singur adevar dupa care realitatea este functionala.

Intelegerea corecta a realitatii, in primul rand, trebuie sa se bazeze pe observatie si rationament.

Metodologic, a nu compara puncte de vedere diferite, marturii, afirmatii despre o anumita stare de fapt este o abordare limitativa care nu poate genera perspectiva si intelegere profunda.

Sunt de acord ca atunci cand amesteci mai multe mancaruri poti sa faci indigestie dar realitatea ne ofera si exemple in care amestecul este mai puternic si rezistent.

Cand se inteleg principii functionale din mai multe domenii, sinteza lor poate conduce la o descoperire remarcabila.

Eu inteleg si respect abordarea dogmatica care are resursele ei psihologice incontestabile, insa nu toti suntem construiti la fel.

De aceea, in opinia mea, chiar daca nu suntem de acord cu alte abordari, respectul pentru acestea, daca sunt bine intentionate si sincere, este un respect pe care ni-l acordam de fapt noua insine.

[Ekaterina]

"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului." (Parintele Paisie Aghioritul)