comuniunea in casatorie

[getorix]

În prealabil postat de mirelat

hai sa nu vorbim cuvinte, de dragul filosofiei.

Dear :) Filosofarea nu este un atribut feminin :P

[nicoletajuravle]

În prealabil postat de getorix

Dear :) Filosofarea nu este un atribut feminin :P

Doamne , ce-s cu barbatii in ziua de azi?cat misoginism ("filosofia nu e un atribut feminin")....... daca nu cumva a-ti uitat tot dintr-o femeie v-ati nascut :p

[getorix]

În prealabil postat de nicoletajuravle

Doamne , ce-s cu barbatii in ziua de azi?cat misoginism ("filosofia nu e un atribut feminin")....... daca nu cumva a-ti uitat tot dintr-o femeie v-ati nascut :p

Afirmatie Falsa :p !
NU ne-am nascut din Femeie ! ...ci prin Femeie.
Pentru ca sursa vietii mele este Tatal meu Ceresc si Pamantesc ! [b]Care daruieste[/i] viata mamei mele, cea care cu dragoste ma aduce in lume. Acelasi lucru este adevarat si pentru tine.
In sinteza: sursa vietii este Tatal si purtatorul vietii spre lume este Mama.
... iar graba ta de a afirma fara a cantari, intareste afirmatia ... "Filosofarea nu este un atribut feminin". :)
qed :)

[nicoletajuravle]

da prin Dumnezeu s-au creat toate lucrurile prin Tatal dar aici pe pamant un barbat fara o femeie nu poate deveni tata adica Tata:)dar invers se pare ca stiinta care a devenit un pic ridicola incearca sa substituie contributia unui barbat in perpetuarea speciei :D

[mihaela24]

...ne jucam cu cuvintele, parca si pierdem esenta: e atat de frumos sa iubesti! ce mai conteaza...oricum, daca nu ne alegem calea manastirii, nici femeia, nici barbatul nu pot trai unul fara altul... :)

[viviana]

În prealabil postat de mirelat

Care credeti ca sunt punctele cheie ale unei casatorii fericite?

Buna tuturor, as vrea sa spun si eu cate ceva,desi mie casatoria nu mi-a reusit...citind din Apostolul Pavel, despre cum este iubirea, epistola catre corinteni, intelegem ca de fapt iubirea inseamna abandonarea ta in favoarea celuilalt...de fapt cand iubim nu trebuie sa fim egoisti,deloc...nu?nu trebuie sa te gandesti la tine ci la celalalt,corect? dar daca facem asta, caci asa ma fost si eu, eu sunt o fiinta care sacrific aproape totul de dragul iubirii si a celuilalt,iata ca fostul meu sot, nu a apreciat nimic din toate astea,asa ca spuneti-mi voi cum trebuie sa ma comport? deja simt ca am inceput sa ma transform, ca nu mai pot sa dau iubire nimanui, si ca mi-e teama ca daca voi arata sentimentele mele cuiva acesta le va strivi si va merge mai departe...cum trebuie sa procedez?si as vrea sa inteleg ceva de la persoane trecute prin viata, nu de la adolescenti...oameni care s-au confruntat cu aceste probleme...ce sa facem, sa ne aratam si sa ne daruim dragostea, sau sa ne ascundem si sa tinem in noi, transformandu-ne ?

[costel]

Trebuie sa iubesti viviana. Daca nu ai raspuns la iubire, nu inseamana ca ea nu exista. Cred ca duhovnicul iti poate da cel mai bun sfat. Poate ca si sotul iti raspunde, dar nu in modul in care doreai tu sa o faca. Poate ca nu e atat de grabit in descoperirea iubirii, dar poate ca in adancul lui nu intalnesti decat chipul tau.

costel, viviana este divortata deja si are un copil pe care il creste singura, daca imi aduc bine aminte. una peste alta, cred ca nu ar trebui sa se inchida in ea ci sa spere intr-o noua iubire... si i se va da!

[costel]

Da, am recitit Mirela. Si in acest caz trebuie sa iubeasca. Dialogul cu ceilalti nu e fara rost. M-as cutremura sa stiu ca exista o lume in care nimeni nu mai comunica cu nimeni. Dealtfel, nu stiu daca ar fi posibila.

Dar ce spune Sfantul Apostol Pavel despre despartirea sotilor? Ce sa faca ei in continuare? Sa incerce sa se impace, sau sa ramana asa?
Am implinit 37 ani de casnicie, si pot sa va spun ca viata de familie merge cand mai bine cand mai rau. Acum privind retrospectiv imi pare rau ca am pus la inima lucruri lipsite de importanta, dar supradimenisionate la vremea respectiva. M-am suparat pentru un cuvant spus, sau care nu a fost spus: pentru un gest facut sau nefacut pentru o privire, pentru absolut orice, fara discernamanat: toate erau la fel de importante, pierzand din vedere ceea ce era cu adevarat important, si anume propria mea crestere spirituala. Daca as fi stiut pe atunci ce e cu adevarat important, ce pacate are omul, ca trebuie spovedite si inlaturate prin pocainta; ca trebuie sa ne iubim si dusmanii, de multe deceptii si suparari m-as fi scutit.
Sfatul meu este sa va inspirati foarte mult din Sfanta Scriptura, ca ci ne-a fost data spre binele nostru. Gasim acolo atitudinea de viata cea mai corecta de aplicat in viata. Nu reusim intru totul, dar macar stim ce e bine de facut.
Apoi, daca te supara sotul, sau te neglijeaza, varsa-ti dragostea asupra copiilor. Nu-i neglija, pentru ca sotul sau sotia are activitati in afara casei; va reveni. Toate aceste suparari trec, si regretam apoi, ca nu ne-am ocupat indeajuns de copii. Rezultatul vietii noastre se vede in copii.
Faptul ca acum studiez aspectel vietii prin prisma credintei, ma ajuta nu numai sa am o atitudina mai corecta, dar ma ajuta sa nu ma doboare orice vant sau furtuna. Stiu acum de unde vin, si de ce, si stiu si ce am de facut.
Deci, daca vreti sfatul unui om cu multi ani de casnicie: studiati problemele de viata prin prisma religiei ortodoxe si veti primi cele mai bune raspunsuri si veti fi uimiti cat de bine cunoaste Biserica omul. Severitatea sa fie fata de propriile greseli, nu ale altuia.
Si noi oamenii ne putem sfatui unii pe altii dupa propria gandire, dar nu e sigur ca aceste sfaturi vor fi la fel de bune si valabile pentru toti.