Necunscute sunt caile Domnului

Buna postare, intradevar.
Cel mai interesant mi s-a parut ca Tudor pare sa stie un lucru care scapa de multe ori celor mai buni credinciosi. urmatorul este pasajul lui Tudor:

Tudor: Aşa faci şi cu fumatul: spui că nu ai rugăciunea îndeajuns de puternică pentru a învinge, prin ajutorul Duhului, patima ta şi ispita vrăjmaşului. Dar, tată, mai întâi renunţă să mai fii prieten cu ţigara! Jertfeşte pofta asta, cum ai făcut cu berea. Apoi, abia apoi, găsindu-te curat, mă rog, ceva mai liber, Duhul Sfânt va veni peste tine şi vei primi harul de care îţi e atât de dor... Tu ai ales să fumezi, tu alegi să renunţi. E doar treaba ta, tată... Prietenia ta cu Duhul Sfânt va începe cu adevărat doar când vei începe să semeni cu El... Jertfeşte! E ca la şah: sacrificiul unei figuri, la momentul potrivit, îţi aduce victoria.


Vedeti ce zice Tudor ? Mai intai renunta sa fii prieten cu tigara. Apoi zice: tu ai ales sa fumezi, tu alegi sa renunti, si apoi vine Duhul.

Va propun urmatorul scenariu: fara venirea nici unui Duh, fara nici o inteventie divina, eu aleg sa nu mai fumez, e doar lupta mea, e doar treaba mea, cum zice Tudor. La ce bun atunci sa apelezi la o forta supranaturala ?

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de iliegh

Buna postare, intradevar.
Cel mai interesant mi s-a parut ca Tudor pare sa stie un lucru care scapa de multe ori celor mai buni credinciosi. urmatorul este pasajul lui Tudor:

Tudor: Aşa faci şi cu fumatul: spui că nu ai rugăciunea îndeajuns de puternică pentru a învinge, prin ajutorul Duhului, patima ta şi ispita vrăjmaşului. Dar, tată, mai întâi renunţă să mai fii prieten cu ţigara! Jertfeşte pofta asta, cum ai făcut cu berea. Apoi, abia apoi, găsindu-te curat, mă rog, ceva mai liber, Duhul Sfânt va veni peste tine şi vei primi harul de care îţi e atât de dor... Tu ai ales să fumezi, tu alegi să renunţi. E doar treaba ta, tată... Prietenia ta cu Duhul Sfânt va începe cu adevărat doar când vei începe să semeni cu El... Jertfeşte! E ca la şah: sacrificiul unei figuri, la momentul potrivit, îţi aduce victoria.


Vedeti ce zice Tudor ? Mai intai renunta sa fii prieten cu tigara. Apoi zice: tu ai ales sa fumezi, tu alegi sa renunti, si apoi vine Duhul.

Va propun urmatorul scenariu: fara venirea nici unui Duh, fara nici o inteventie divina, eu aleg sa nu mai fumez, e doar lupta mea, e doar treaba mea, cum zice Tudor. La ce bun atunci sa apelezi la o forta supranaturala ?

Pai Ilie gandeste-te asa, cati oameni sunt dependenti in lumea asta de droguri de alcool, de fumat etc etc si n-au scapat, multi dintre ei luptand saracii dar in zadar. Si probabil ai auzit de Alcolicii Anonimi unde multi se duc si se vindeca. Ma intreb ce au aia in plus.... nu am statistici la mana, insa cred ca te poate ajuta Cezar. Am si eu o intrebare, esti dependent de ceva? daca raspunsul e nu, atunci nu stii prin ce iad trece printr-un dependent, nu stii ce lupta, ce zbatere interioara are. Si cand te gandesti ca se zbate degeaba si apoi apare Dumnezeu se baga si El in ecuatie, nu obligat, ci cerut de insasi persoana in suferinta si trezesti cu omu dupa un timp senin, vindecat, fericit chiar. Eu zic sa cauti pe net marturii ale celor care au scapat din dependente cu ajutorul Domnului, sau alte interventii minunate, uite iti dau cateva referinte numai sa fii cinstit si sa te uiti pe ele

http://www.sfintiiarhangheli.ro/eram...sau-am-devenit

http://www.librariasophia.ro/carti-S...-so-10290.html

Oi fi tu ateu da cand te-o lovi un ditamai necazul nu stiu unde mai fugi :))

aaa si pentru ca nu intelegi rolul suferintei o sa te rog sa citesti ce-ti dau :) poate poate te-o mai lumina :P

http://www.librariasophia.ro/carti-I...n-so-1574.html

http://www.librarie.net/carte/77479/...on-Kraiopoulos

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Buna postare, intradevar.
Cel mai interesant mi s-a parut ca Tudor pare sa stie un lucru care scapa de multe ori celor mai buni credinciosi. urmatorul este pasajul lui Tudor:

Tudor: Aşa faci şi cu fumatul: spui că nu ai rugăciunea îndeajuns de puternică pentru a învinge, prin ajutorul Duhului, patima ta şi ispita vrăjmaşului. Dar, tată, mai întâi renunţă să mai fii prieten cu ţigara! Jertfeşte pofta asta, cum ai făcut cu berea. Apoi, abia apoi, găsindu-te curat, mă rog, ceva mai liber, Duhul Sfânt va veni peste tine şi vei primi harul de care îţi e atât de dor... Tu ai ales să fumezi, tu alegi să renunţi. E doar treaba ta, tată... Prietenia ta cu Duhul Sfânt va începe cu adevărat doar când vei începe să semeni cu El... Jertfeşte! E ca la şah: sacrificiul unei figuri, la momentul potrivit, îţi aduce victoria.


Vedeti ce zice Tudor ? Mai intai renunta sa fii prieten cu tigara. Apoi zice: tu ai ales sa fumezi, tu alegi sa renunti, si apoi vine Duhul.

Va propun urmatorul scenariu: fara venirea nici unui Duh, fara nici o inteventie divina, eu aleg sa nu mai fumez, e doar lupta mea, e doar treaba mea, cum zice Tudor. La ce bun atunci sa apelezi la o forta supranaturala ?

Am stiut aseara ca te vei gandi la asta, era insa o ora prea tarzie ca sa vin cu un raspuns.
Sa stii ca intre momentul alegerii si momentul reusitei este o cale de strabatut. Daca ar fi asa usor sa scapam de vreo patima ce simplu ar fi totul. acum aleg si gata am si scapat. dar nu este asa. Caci din momentul alegerii , vine lupta cu patima. Fara ajutorul lui Dumnezeu vei simti ca lupti cu morile de vant. azi ai reusit si maine ai cazut.

Tudor zice foarte bine, cand zice ca e treaba fiecaruia, insa spune clar, alegerea - este treaba mea. Drumul spre reusita insa este o lupta. De la momentul alegerii incepe jertfirea de care zice Tudor.

Nimic bun nu reusim fara Dumnezeu. Caci tot ce construim noi daca suntem lumesti este de scurta durata, trecator si stricacios. Acum zici ca ai reusit si maine dai de necaz si fugi iar la patima care a salasluit in tine atata timp. Altii reusesc cate ceva , cand dau de boala, de frica mortii. Insa traiesc apoi toata viata cu frica mortii in tristete si amar si plini de boli. Eu iti recomand o carte minunata , Alfavita duhovniceasca de Sf. Dimitrie al Rostovului.
Am mai postat eu cate ceva din ea pe acest forum.

""Bucuria mea izbaveste-ma de cei care m-au inconjurat" - graieste Proorocul (Psalm.31;8). Oarecat Ingerul a grait lui Tobie:"Bucura-te Tobie, pururea sa fie intru tine bucurie". Tobie insa a raspuns Ingerului: "Ce bucurie sa-mi fie mie, cand stau intru intuneric si nu vad lumina zilei? ce bucurie poate fi in aceasta vale a plangerii? Ce bucurie sa fie celui ce este intru durere si intristare? celui care salasluieste intru intuneric si in umbra mortii si care nimic altceva nu asteapta decat plecarea dintru aceasta viata, decat sfarsit necunoscut? Ce bucurie are cel care salasluieste intru intuneric? ce racorire are cel ferecat? Ce mangaiere are cel care asteapta moartea amara? Nici una."

Si intradevar. Cu ce vrei sa te mangai? oare cu slava lumii acesteia care degrab se trece? oare cu numele sau bogatia, care adeseori piere? oare cu indulcirile sau poftele trupesti care se preschimba in puroi si duhoare? oare cu frumusetea si stralucirea trupului, care degraba se putrezeste si se preschimba in pulbere si cenusa?

Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.

Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatiare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei vedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita."

Iata chiar asa este viata fara Dumnezeu. Si , si daca crezi in Dumnezeu si nu traiesti in comuniune cu Dumnezeu, tot asa e viata trista, schimbatoare. Chiar saptamana trecuta am avut acest gand, un bun prieten pe care l-am sunat la telefon mi-a spus: sunt fericit (isi cumparase un anumit lucru ce si-l dorea mult de tot) iar a doua zi mi-a zis: sunt trist si suparat (patise o intamplare nefericita). Azi esti fericit, maine esti trist. Cand vei reusi sa fi vesnic fericit?

Tu esti fericit? Viziunea ta despre lume si viata asa cum o vezi tu iti da fericirea neschimbatoare, vesnica, mereu?

Viata fara Dumnezeu nu este decat o inchipuire. Imi inchipui ca sunt fericit, imi inchipui ca sunt bine, ma amagesc ca totul e perfect.

[catalin2]

Se pare ca Tudor intelege mai bine raportul dintre vointa si har chiar si decat unii credinciosi. Chiar si pe forum am intalnit credinciosi (ortodocsi) care aveau o intelegere calvina.

[catalin2]

În prealabil postat de Demetrius

Liberul arbitru nu este voința omului, ci Duhul Sfânt.
Liberul arbitru= Duh Sfânt.
Așadar, căile Domnului sunt necunoscute pentru cei care n-au Duh Sfânt, dar foarte familiare pentru cei care au liberul arbitru.
Dumnezeu te-a binecuvântat cu Tudor, care zice corect.
Să-ți trăiască La Mulți Ani!

Liberul arbitru este vointa, nu harul Duhului Sfant. Omul a fost inzestrat de la inceput cu liberul arbitru, vointa, care face parte din chipul lui Dumnezeu in om. Pe baza aceasta face alegerile si pacatele.
Din cate imi amintesc noi am mai discutat asta, pe alt forum.

În prealabil postat de dobrin7m

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

Din tot postul tau am pastrat doar acest pasaj.

Sa zicem ca sufletul merge in alta viata.
Acolo, in acea viata sunt tot eu, nu-i asa ?
Toata experienta mea, toate cunostintele mele, toate dorintele mele, slabiciunile si virtutile.
Nici un om nu este perfect si nu reuseste sa devina perfect pana la moarte.
Micile imperfectiuni ar trebui sa se vada in viata de apoi.
Micile imprfectiuni vor crea neintelegeri intre locuitorii de dincolo, de acord, altfel de neintelegeri, dar vor exista spirite cu experienta diferita, cu inteligenta diferita, cu vicii diferite.

Cine spune ca viata de apoi poate fi perfecta ? E posibil numai daca toti oamenii vor deveni ca Isus, ceea ce e greu de crezut.

Dar asta a fost o discutie ipotetica, pentru ca nu exista nici o viata de apoi, si nici spirite si nimic supranatural. Totul e o inventie care sa hraneasca psihicul uman sub forma de speranta. Pentru ca speranta nu poate fi ucisa, e ceva intangibil, e pura inchipuire.

Si nu speranta moare ultima, ci omul.

Ca sa pun ordine in idei:

Primul gand, prima actiune pe care ar face-o spiritul tau dupa moarte trebuie sa fie un pacat. Si apoi toate celelalate. Daca nu e asa inseamna ca nu esti tu, e altceva, o fiinta perfecta. Tu nu mai existi. Esti mort.


Mai e cineva pe forumul asta care vede dorinta de a trai vesnic ca pe iubire de sine ?

[AlinB]

sofisme de doi bani

Construiesti un scenariu plauzibil, dar ii aplici o logica defecta si pe urma demonstrezi ca e fals.

Logic.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Fac o comparatie intre ei si mine, si nu inteleg de ce eu nu simt nevoia sa traiesc mai mult decat trebuie.

Si stii cat iti trebuie?
Nu stii.

Pana moartea nu devine o certitudine, nu stii daca esti multumit sau nu cu timpul care ti-a fost acordat.
Pana atunci esti aparent impacat cu ideea pentru ca de fapt nu ai experienta mortii si nici imagiantia nu te ajuta in acest sens, posibil si din cauza unui complex (devalorizare personala).

Si de cele mai multe ori, e prea tarziu atunci sa mai afle si altii care e adevarata ta pozitie in chestiunea asta.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?

Vechea poveste cu aparenta contradictie intre liberul arbitru si inainte-vederea lui Dumnezeu.
Sunt alte topice pentru asta.