Umorul in discursul religios

[delia31]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Părintele Galeriu....

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.

Mai nimeni nu mergea la biserica, in afara de cantor, vreo doua-trei batranele si vreo doi-trei mosnegei.

Intr-o duminica, la predica, parintele Galeriu le zice celor o mana de credinciosi veniti la slujba:
-„Oameni buni, rugati-va pentru mine ca mi-a aparut dracul si mi-a zis ca sambata la sase se arata la noi in Biserica la vecernie“.
Oamenii au zis:
-„Bine Parinte, ne-om ruga“.
S-au dus oamenii acasa si au raspandit vestea in tot satul: „a zis parintele la biserica ca sambata la ora 6 vine necuratul la biserica!”

Trece saptamana, vine sambata, si ce sa vezi? Inca de pe la ora 4 dupa-amiaza, incepe sa apara lume in preajma bisericii. Intai babutele si mosnegii, dupa aceea copiii, apoi si cei mai tineri curiosi sa vada ce si cum. Biserica plina ochi de lume.

Asteapta ei ce asteapta, se face ora 5, se face 6. Nici o miscare, nimic deosebit. Apoi 6 si un sfert. Vecernia trebuia sa fi inceput deja... Liniste totala in Biserica… Doar cateva soapte nelinistite. „Unde o fi parintele?”
„I s-o fi intamplat ceva?” Teama amestecata cu curiozitate si neliniste.

In sfarsit, apare parintele Galeriu linistit, jovial, in usa bisericii si le zice:
-„Fratilor, dracu-i tot drac, n-ai ce-i face! Iar ne-a mintit! Dar ma uit la voi si ma intreb: daca pentru necuratu' ati venit atatia oameni, pentru Dumnezeu, de ce nici macar jumatate nu veniti la Biserica?
In Biserica e Dumnezeu de-adevaratelea.”

[delia31]

Orfelina, pentru lucrarea ta despre umor in discursul religios, ti-l recomand cu drag pe maestrul Dan Puric.
Iti scriu mai jos o mostra de discurs a la Dan Puric, in care imbina cu talent si savoare valori crestine cu hazul de necaz:

„Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină. Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez. Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, şi
m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă. Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.


Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut,
mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când colo, mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!". Am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic. Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu
m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot. Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul.

Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul?
Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti. Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

[delia31]

Orfelina, poate iti foloseste la lucrare si urmatoarea pilda cu un pustnic, vehiculata deseori prin omilii, in special cand e vorba de capcana caderii in extreme: fie a excesului de griji pentru cele lumesti, fie extrema cealalta, a totalei nepasari si caderi in pacatul trandaviei.
O pilda in care replica de final e rostita de un inger simpatic cu un fin simt al umorului, cum de altfel cred ca sunt toti ingerii.


„Un pustnic văzu odată într-o pădure un șoim.
Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustincul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie.
Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință; și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine…
De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine!
Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut.
Nu am să-mi mai caut de mâncare !
Dumnezeu nu lasă în părăsire pe nici una dintre creaturile sale : nu mă va abandona nici pe mine.”

Zis și făcut: se aseză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc: se ruga și iar se ruga; nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și trei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pustnicul era atât de slăbit încât nu mai era în stare nici să ridice mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi.

Și iată că în vis i se arată un înger. Îngerul îl privi șăgalnic și grăi:
,,Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului nu pe cea a ciorii!”

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Sintagma ”discursul religios” este mult prea generală și lărgește aria de selecție până la indeterminare. Dacă teza de plecare ar fi formulată sub forma ”umorul în tradiția creștină ” ți-aș putea recomanda, ca punct de plecare, cartea lui Teodor Baconschi ”Râsul Patriarhilor” care chiar de asta se ocupă, fiind la origine lucrarea de doctorat a autorului susținută la Sorbona.

http://www.humanitas.ro/humanitas/rasul-patriarhilor

Folositoare ți-ar fi și aceasta: http://www.lumeacartii.ro/carti/nebu...3-596-407.html

Foarte interesante recomandările, mulțumim și noi.

[glykys]

În prealabil postat de mirela.t

Foarte interesante recomandările, mulțumim și noi.

Doamna prof. Velculescu este si un om deosebit, cu chip luminos, dincolo de preocuparile si eruditia dumneai...

Va trimit si eu o adapatare umoristica a trei pilde din Pateric:

http://www.youtube.com/watch?v=KH0ZrwTI0Zk

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.

Mai nimeni nu mergea la biserica, in afara de cantor, vreo doua-trei batranele si vreo doi-trei mosnegei.

Intr-o duminica, la predica, parintele Galeriu le zice celor o mana de credinciosi veniti la slujba:
-„Oameni buni, rugati-va pentru mine ca mi-a aparut dracul si mi-a zis ca sambata la sase se arata la noi in Biserica la vecernie“.
Oamenii au zis:
-„Bine Parinte, ne-om ruga“.
S-au dus oamenii acasa si au raspandit vestea in tot satul: „a zis parintele la biserica ca sambata la ora 6 vine necuratul la biserica!”

Trece saptamana, vine sambata, si ce sa vezi? Inca de pe la ora 4 dupa-amiaza, incepe sa apara lume in preajma bisericii. Intai babutele si mosnegii, dupa aceea copiii, apoi si cei mai tineri curiosi sa vada ce si cum. Biserica plina ochi de lume.

Asteapta ei ce asteapta, se face ora 5, se face 6. Nici o miscare, nimic deosebit. Apoi 6 si un sfert. Vecernia trebuia sa fi inceput deja... Liniste totala in Biserica… Doar cateva soapte nelinistite. „Unde o fi parintele?”
„I s-o fi intamplat ceva?” Teama amestecata cu curiozitate si neliniste.

In sfarsit, apare parintele Galeriu linistit, jovial, in usa bisericii si le zice:
-„Fratilor, dracu-i tot drac, n-ai ce-i face! Iar ne-a mintit! Dar ma uit la voi si ma intreb: daca pentru necuratu' ati venit atatia oameni, pentru Dumnezeu, de ce nici macar jumatate nu veniti la Biserica?
In Biserica e Dumnezeu de-adevaratelea.”

Superba anecdota,mi-a mers la suflet :)
Multumim Delia!

În prealabil postat de delia31

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.
..........

Mi-a placut .....

off topic: Delia, astea m-au facut sa rad si sa-mi amintesc de prima mea lectie de soferie. Am fost mai rau ca Puric, cand am coborat din masina, de la umeri in jos eram atat de uda de ziceai ca am facut baie!!! Cred ca am dat jos doua kile, pe loc..

În prealabil postat de delia31

Orfelina, pentru lucrarea ta despre umor in discursul religios, ti-l recomand cu drag pe maestrul Dan Puric.
Iti scriu mai jos o mostra de discurs a la Dan Puric, in care imbina cu talent si savoare valori crestine cu hazul de necaz:

„Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia.

[delia31]

În prealabil postat de orfelina1

Va vin in minte preoti/ monahi care utilizeaza umorul in predici?

Cu gand am fost sa nu uit sa-ti recomand pt. tema lucrarii tale, pe inconfundabila, atipica si non-conformista Maica Siluana Vlad ( fosta profesoara de filosofie, in prezent se ocupa de tineri cu diverse probleme la Centrul de consiliere Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil din Iasi).
O calugarita foarte inteligenta, cu un rafinat simt al umorului, foarte profunda dar nu inchistata in scheme rigide. Un izvor viu de perle productie proprie, dar si de ziceri si apoftegme din umorul monahal.
Cauta-i conferintele audio/video pe net.


Edit: parintele Constantin Necula de la Sibiu, un mare descretitor de frunti. Vezi ca mai ales in perioada posturilor, sustine conferinte ASCOR cam in toate centrele universitare din tara si poti studia pe viu fenomenul umorului in discursul religios.

[delia31]

În prealabil postat de Yasmina

Superba anecdota,mi-a mers la suflet :)
Multumim Delia!

my pleasure!