Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

[Azzuurra]

În prealabil postat de Melissa

Aceasta femeie s-a casatorit cu barbatul nepotrivit. Ce ar trebui sa faca? Sa plece cat vede cu ochii, asta ar trebui sa faca. Sa divorteze de urgenta.

:d Cum sa nu. Nu vad vreun duhovnic recomandand asa ceva. Sau daca, din intamplare, problemele de la servici te vor afecta in asa fel incat sa-l jignesti pe sotul tau? Recomanzi acelasi lucru? Si juramintele nu le-ai facut ca la prima suparare sa pleci. Viata asta, niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine.

"Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. “Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). “Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…”, adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata. " Invatatura de credinta crestina ortodoxa

As vrea sa dau un citat neduhovnicesc sau sa zicem ca inspiratia n-a fost de natura duhovniceasca. In Printesa Sissi(cred ca in desene, poate si in film), principesa pleaca la mama acasa pentru ca Franz a insinuat sau a facut-o direct nesimtita. Si la care mama i-a spus ceva de genu:"De cate ori m-a facat tatal tau (sau si eu l-am facut) nesimtita, ar fi trebuit sa ne separam de n ori pana acum". :D

În prealabil postat de caty_deea

Asa se si intampla.Dupa o criza din asta ea ii spune ca a gresit(alteori ii da dreptate,se invinovateste) el isi da seama si o ia in brate spunandu.i ca o iubeste si ca sa mai aiba rabdare cand il mai apuca nervii

Un ultim sfat neduhovnicesc, ca si asa "am vorbit" cam mult. Am ascultat intr-o zi la radio ca daca cineva se manie sa nu ii raspunzi si sa-l privesti, incercand sa nu auzi ceea ce spune, si sa te uiti la el si sa vezi ce face mania din om si s-ar putea sa te bufneasca rasul. Si recomanda ca in momentul acela sa taci si dupa, sau chiar si atunci tu sa-i raspunzi cu "te iubesc" sau orice alt lucru dragut, si ai sa observi ca se va schimba. (Daca situatia e incredibil de grava poti si doar sa taci, tot ajuta).

Si intr-un alt reportaj spunea ca daca un copil are un tata bataus sa invete amandoi un cuvant cand sunt pe pace. Adica cand pot vorbi normal, sa discute despre cat de grav e sa te maniezi sau sa dai in copilul tau si sa-si aleaga un cuvant impreuna, ca de exemplu "broasca". Si atunci cand barbatul(sau chiar femeia), pierdundu-si controlul si vrand sa-l bata, sa pronunte cuvantul "broasca" si in acel moment, "vinovatul" va constientiza prostia si se va lasa de batut.

P.S. Cu exceptia unui citat unde am specificat cartea, restul sunt preluate din Cuviosul Paisie Aghioritul, "Viata de familie"

În prealabil postat de Azzuurra

:d Cum sa nu. Nu vad vreun duhovnic recomandand asa ceva. Sau daca, din intamplare, problemele de la servici te vor afecta in asa fel incat sa-l jignesti pe sotul tau? Recomanzi acelasi lucru? Si juramintele nu le-ai facut ca la prima suparare sa pleci. Viata asta, niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine.
"

nu exista intimplare .... nu ai cum sa il jignesti pe sotul tau DACA SUNTETI UN SINGUR TRUP ca te jignesti pe tine .... daca faci asta NU SUNTETI UN SINGUR TRUP , iar MINCIUNA iese la iveala ( erai altfel cind ne/am casatorit , vai ce te/i schimbat dupa ce am ramasa insarcinata si alte bazaconii ) asadar daca ce am pus in paranteza apar VA MINTITI ca aveti vreo taina a casatoriei .....
juraminte PE MINCIUNA ? sau tu te referi la aia cu bine si rau ?
da juramintul CA DUMNEZEU E IUBIRE , unde e ? sau CREDINTA SFINTEI TAINE A NUNTII unde e? .... astea le luam ca taine si nu discutam .... cita prostie ( lipsa de invatatura )

multa iubire

În prealabil postat de Azzuurra

:
"Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. “Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). “Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…”, adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata. " Invatatura de credinta crestina ortodoxa
"

cam mult scrii , prost si fara rost ... hai sa luam pasajul
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este
asadar acolo este O COMPARATIE
daca barbatul este necredincios , desfrinat , etc etc etc si prin casatorie devine cap al femeii , cum poti tu sa il compari cu hristos care e cap al bisericii ?
2. BISERICA ESTE TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS ... asta e adevarul
sa intelegem ca femeia este trupul si sangele barbatului ?
etc etc etc

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....
multa iubire

scrie mai putin pe viitor si sa gindesti inainte
multa iubire
PS DACA VREI LUAM TOT PASAJUL LA PURICAT SA ITI ARAT CA NU APLICATI NIMIC DIN CE SCRIE .... ba va mai si mintiti ca duceti nu stiu ce cruci ....
multa iubire

În prealabil postat de Azzuurra

:
As vrea sa dau un citat neduhovnicesc sau sa zicem ca inspiratia n-a fost de natura duhovniceasca. In Printesa Sissi(cred ca in desene, poate si in film), principesa pleaca la mama acasa pentru ca Franz a insinuat sau a facut-o direct nesimtita. Si la care mama i-a spus ceva de genu:"De cate ori m-a facat tatal tau (sau si eu l-am facut) nesimtita, ar fi trebuit sa ne separam de n ori pana acum". :D
"

de la sfaturi din astea iubirea nu exista ci DOAR IPOCRIZIA .... omul e invatat de mic sa nu mai fie sincer cu el insusi . sa nu se mai gindeasca etc .... asadar desenele animate nu au nimic de a face cu TAINA CUNUNIEI ...
multa iubire

Teoretic ar trebui ca barbatul care n-ar avea sens fara femeie , sa fie permanent impreuna cu ea un singur trup si suflet, atat inainte(ceea ce este predominant)de casatorie , cat si dupa...Dar, marea majoritate uita asta pe parcurs si de aceea atatea divorturi, in care fiecare da vina fie pe mar , fie pe sarpe, refuzand sa perceapa realitatea. adica adevarul e mereu undeva la mijloc...

[ioanna]

În prealabil postat de the_Listener

Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este asadar acolo este O COMPARATIE ;daca barbatul este necredincios , desfrinat , etc etc etc si prin casatorie devine cap al femeii , cum poti tu sa il compari cu hristos care e cap al bisericii ?

2. BISERICA ESTE TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS ... asta e adevarul
sa intelegem ca femeia este trupul si sangele barbatului ? etc etc etc

Cred ca nu ai citit cu atentie ce a scris Azzura. Cine a spus ca femeia il compara pe barbat cu Hristos? Supunerea femeii fata de barbat este asezata in cadrul supunerii pe care ea este datoare sa o aiba fata de Domnul, deci e o stare prin care ea se armonizeaza cu barbatul, nu o stare de robie. (noi suntem prietenii Domnului, nu slujitorii Lui) Barbatul este chemat sa-si iubeasca femeia, precum Hristos Biserica. Fara aceasta iubire nu poate cere, unilateral, femeii supunere. Iubirea cuprinde in sine si supunere, iar supunerea nu este deplina si sincera fara iubire.

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....

Din moment ca Dumnezeu a unit barbatul cu femeia inseamna ca acestia se potrivesc. Incompatibilitate tine de mental si de caracter, care se poate forma,modela si schimba pe parcursul vietii. A dat Azzura un citat foarte bun:Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter!” Barbatul si femeia se completeaza si se echilibreaza reciproc, doar asta inseamna „un singur trup”, convietuirea armonica. Similitudinea anuleaza posibilitatea aceasta si favorizeaza aparitia conflictelor, in orice moment unul dintre cei doi il poate inlocui pe celalalt, facandu-l astfel de prisos. Tot Azzura cita: "Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia" , insa aceste divergentele de opinii nu sunt menite pentru a distruge “acest trup” unit prin Taina Casatoriei, ci pentru a-l consolida. "Defectele" minore pot fi indreptate, atata timp cat schimbarea vine din interior. Barbatii nu se schimba pentru ca ii schimbam noi sau pentru ca asa vrem noi, se schimba numai daca vor ei si ca urmare a faptului ca noi ne-am schimbat. Nu avem putere asupra lui, ci asupra noastra, schimbandu-ne pe noi insine, putem sa-I schimbam pe ei. Defectele majore sunt greu de corectat, insa nu imposibil. Femeia are in general un "spirit al sacrificiului", pentru ca ea la nivel emotional e cea care daruieste, ea simte nevoia sa poata darui,in timp ce barbatul, la nivel emotional, e partea care primeste. De multe ori femeia e atrasa de “barbatul rau” ( macho, independent, incapatanat, necredincios etc.) pentru ca in sinea ei e un mic Pygmalion, care-si construieste o relatie nu cu persoana in sine, ci cu imaginea pe care a construit-o despre acea persoana, deci ea spera ca-l va putea schimba, iar el ii va fi vesnic recunoscator , o va iubi si o va respecta etern ,devenind pentru el acea“ icoana intr-un altar sa o pui la inchinat” , vorba poetului :) Exista, totusi o limita a suportabilitatii, sub care femeia/barbatul n-ar trebui sa coboare si sa accepte toate "nebuniile" celuilalt.

Revenind on topic, parerea mea e ca daca ea nu schimba nimic in atitudinea ei, daca va pastra aceeasi atitudine smerita si rabdatoare, sotul ei nu se va schimba, i se va parea firesc ca el sa aiba rabufniri, sa se descarce, chiar sa o jigneasca, iar ea sa '" inghita". Ea-l accepta asa cum este , insa preia si adapteaza in sens personal anumite comportamente, pentru ca, in viitor, sa-l puna pe el in situatiile in care a pus-o candva, cand i-a gasit ei observatii si reprosuri; abia atunci va constientiza cu adevarat ca a gresit si isi va schimba comportamentul.

În prealabil postat de ioanna

Cred ca nu ai citit cu atentie ce a scris Azzura. Cine a spus ca femeia il compara pe barbat cu Hristos? Supunerea femeii fata de barbat este asezata in cadrul supunerii pe care ea este datoare sa o aiba fata de Domnul, deci e o stare prin care ea se armonizeaza cu barbatul, nu o stare de robie. (noi suntem prietenii Domnului, nu slujitorii Lui) Barbatul este chemat sa-si iubeasca femeia, precum Hristos Biserica. Fara aceasta iubire nu poate cere, unilateral, femeii supunere. Iubirea cuprinde in sine si supunere, iar supunerea nu este deplina si sincera fara iubire.
.

VERSETUL adus in discutie de catre azzurra ... asadar reciteste ce a spus ea si gindeste ....
ce vorbesc eu si ce spui tu .... doua lucruri DIFERITE ,,,, asadar atentie LA CONTEXT
multa iubire

În prealabil postat de ioanna

Din moment ca Dumnezeu a unit barbatul cu femeia inseamna ca acestia se potrivesc. Incompatibilitate tine de mental si de caracter, care se poate forma,modela si schimba pe parcursul vietii. A dat Azzura un citat foarte bun:Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter!”
.

esti tu sigura ca Dumnezeu A FACUT ASTA ? adica Dumnezeu uneste necredinsiosul cu credinciosul ? MINCIUNA cu ADEVARUL? incompatibilitatea tine de CREDINTA ,,,, sii fara ea suntem pierduti cu totii ...
am citit citatele lui AZZURRA ... ESTI SIGURA CA LE/AI INTELES ?
multa iubire

În prealabil postat de ioanna

Barbatul si femeia se completeaza si se echilibreaza reciproc, doar asta inseamna „un singur trup”, convietuirea armonica. Similitudinea anuleaza posibilitatea aceasta si favorizeaza aparitia conflictelor, in orice moment unul dintre cei doi il poate inlocui pe celalalt, facandu-l astfel de prisos. Tot Azzura cita: "Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia" , insa aceste divergentele de opinii nu sunt menite pentru a distruge “acest trup” unit prin Taina Casatoriei, ci pentru a-l consolida. "Defectele" minore pot fi indreptate, atata timp cat schimbarea vine din interior. Barbatii nu se schimba pentru ca ii schimbam noi sau pentru ca asa vrem noi, se schimba numai daca vor ei si ca urmare a faptului ca noi ne-am schimbat. Nu avem putere asupra lui, ci asupra noastra, schimbandu-ne pe noi insine, putem sa-I schimbam pe ei. Defectele majore sunt greu de corectat, insa nu imposibil. Femeia are in general un "spirit al sacrificiului", pentru ca ea la nivel emotional e cea care daruieste, ea simte nevoia sa poata darui,in timp ce barbatul, la nivel emotional, e partea care primeste. De multe ori femeia e atrasa de “barbatul rau” ( macho, independent, incapatanat, necredincios etc.) pentru ca in sinea ei e un mic Pygmalion, care-si construieste o relatie nu cu persoana in sine, ci cu imaginea pe care a construit-o despre acea persoana, deci ea spera ca-l va putea schimba, iar el ii va fi vesnic recunoscator , o va iubi si o va respecta etern ,devenind pentru el acea“ icoana intr-un altar sa o pui la inchinat” , vorba poetului :) Exista, totusi o limita a suportabilitatii, sub care femeia/barbatul n-ar trebui sa coboare si sa accepte toate "nebuniile" celuilalt.
.

conplementaritatea exista DACA SI NUMAI DACA au interese comune SI LA FEL .... asa devin un singur trup ... restul sunt ABURELI si filosofie sterila
nu le iau pe rind ca sunt prea multe dar toate intra la categoria '' discutii '' .... daca femeia incearca sa il schimbe pe barbat si invers E CLAR CA NU SE POTRIVESC .... si taina casatoriei NU SE APLICA .... daca dumnezeu este iubire si eu stau in suferinta '' ca asa trebuie '', eu unu sunt primul care il reneg ... numai ca Dumnezeu nu face asta , omul e responsabil de suferintele sale SI MINCIUNILE sale .... apoi are impresia ca se smereste prin suferinta din casatorie , adica in minciuna ..... morrrrr de rasssss
uite de ce ateii vin si va dau peste nas si nu cred in el ... pentru timpeniile pe care le spuneti IL JIGNITI pe DUMNEZEU INSUSI ..si voi aveti impresia ca sunteti credinciosi ortodocsi .
multa iubire

[ioanna]

În prealabil postat de the_Listener

conplementaritatea exista DACA SI NUMAI DACA au interese comune SI LA FEL .... asa devin un singur trup ... restul sunt ABURELI si filosofie sterila

nu le iau pe rind ca sunt prea multe dar toate intra la categoria '' discutii '' .... daca femeia incearca sa il schimbe pe barbat si invers E CLAR CA NU SE POTRIVESC .... si taina casatoriei NU SE APLICA .... daca dumnezeu este iubire si eu stau in suferinta '' ca asa trebuie '', eu unu sunt primul care il reneg ... numai ca Dumnezeu nu face asta , omul e responsabil de suferintele sale SI MINCIUNILE sale .... apoi are impresia ca se smereste prin suferinta din casatorie , adica in minciuna ..... morrrrr de rasssss
multa iubire

Uneori iti trebuie o viata intreaga pentru a cunoaste in totalitate un om, insa daca tu insa crezi ca o poti face “pac-pac”, inainte de casatorie, te amagesti singur. Interesele comune sunt doar baza de la care pornesti.Sa vii sa ne povesteti cum vei reactiona la prima cearta cu sotia: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!”. Treci la a doua, se repeta povestea: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!” si tot asa,doar divergentele de opinii sunt inevitabile, pana ajungi la un punct si te intrebi: oare eu sunt perfect? Un astfel de barbat e un las, caci nu incearca sa-si rezolve problemele, ci doar fuge de ele, nu le infrunta, nu cauta sa devina acel "unic trup", nu o iubeste pe acea femeie. N-a spus nimeni ca trebuie sa stai in suferinta, sa fii martir, ci sa cauti sa remediezi eventualele probleme ce pot aparea intr-un cuplu, pentru a ajunge din nou la o convietuire armonioasa, sa refaci echilibrul pierdut si sa-l mentii, nu sa fugi la primul obstacol.

uite de ce ateii vin si va dau peste nas si nu cred in el ... pentru timpeniile pe care le spuneti IL JIGNITI pe DUMNEZEU INSUSI ..si voi aveti impresia ca sunteti credinciosi ortodocsi .

ne-ai dat si ti-ai dat o tema de meditatie.

În prealabil postat de ioanna

Uneori iti trebuie o viata intreaga pentru a cunoaste in totalitate un om, insa daca tu insa crezi ca o poti face “pac-pac”, inainte de casatorie, te amagesti singur. Interesele comune sunt doar baza de la care pornesti.Sa vii sa ne povesteti cum vei reactiona la prima cearta cu sotia: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!”. Treci la a doua, se repeta povestea: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!” si tot asa,doar divergentele de opinii sunt inevitabile, pana ajungi la un punct si te intrebi: oare eu sunt perfect? Un astfel de barbat e un las, caci nu incearca sa-si rezolve problemele, ci doar fuge de ele, nu le infrunta, nu cauta sa devina acel "unic trup", nu o iubeste pe acea femeie. N-a spus nimeni ca trebuie sa stai in suferinta, sa fii martir, ci sa cauti sa remediezi eventualele probleme ce pot aparea intr-un cuplu, pentru a ajunge din nou la o convietuire armonioasa, sa refaci echilibrul pierdut si sa-l mentii, nu sa fugi la primul obstacol.

deloc .... il las pe Dumnezeu sa mi/l descopere ... ASTA SE NUMESTE CREDINTA ... ca am vazut timpeniile mele si unde au dus ... acum pricepi poate cind am spus ca , eu unu nu ma mai lupt cu Dumnezeu .....
stai linistita ca iti trebuie mult ca sa ajungi sa te certi cu mine ... asadar eu unu nu rezolv problemele FEMEILOR CU PROBLEME .... am incercat si vorba unui prieten '' tu pe cite femei ai incercat sa le aduci pe calea cea buna '' ar trebui sa fi direct in rai .... asadar stop joc .... pot avea orice femeie din lume NUMAI UNA MA IMPLINESTE ... si AIA O VREAU de la Dumnezeu SI AIA va primi de la bine DA in fata lui .... restul de vorbe ale lumii care azi este maine nu mai e , ma lasa rece ....daca asta numesti tu lasitate , ma declar lasi
multa iubire

În prealabil postat de ioanna

ne-ai dat si ti-ai dat o tema de meditatie.

stai linistita ca ma joc cu ateii ORICIND pe degete .... imi si place.... au fost destui care in '' contact direct '' au dat bir cu fugitii ca erau habarnisti rau ....
multa iubire

În prealabil postat de the_Listener

pot avea orice femeie din lume NUMAI UNA MA IMPLINESTE ... si AIA O VREAU de la Dumnezeu SI AIA va primi de la mine DA in fata lui ....

Foarte frumos! Mai clar nici nu se putea!

În prealabil postat de misteria

Teoretic ar trebui ca barbatul care n-ar avea sens fara femeie , sa fie permanent impreuna cu ea un singur trup si suflet, atat inainte(ceea ce este predominant)de casatorie , cat si dupa...Dar, marea majoritate uita asta pe parcurs si de aceea atatea divorturi, in care fiecare da vina fie pe mar , fie pe sarpe, refuzand sa perceapa realitatea. adica adevarul e mereu undeva la mijloc...

cu care femeie ? ca sunt destule cu care nu ar avea sens SA FIE
ADEVARUL E CA AU ALES PROST DE LA INCEPUT si STA LA EI .... nu mai dati vina pe sarpe , mar CI PE voi .... asadar ADAM daca dadea vina PE EL altfel ar fi stat lucrurile .... femeia nu e vinovata ca tu ca barbat ai ales PROST si ca NU era pentru tine IN FATA LUI DUMNEZEU si nici barbatul NU E VINOVAT ca femeia a ales PROST ... ci ea .... asadar TOTI SUNTEM NISTE MINCINOSI in fata lui Dumnezeu , si mai si ne mandrim cu sfintele taine ( cazul de fata A CASATORIEI ) ..... suntem cu totii de o ipocrizie rar intilnita si culmea este ca nu mai dam vina pe sarpe si mar CI PE INSUSI DUMNEZEU .... adica noi il calcam in picioare .....
multa iubire

În prealabil postat de caty_deea

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

umila mea parere este ca ea , ca oricare alta fiinta de pe mica noastra planeta, trebuie sa isi aduca aminte ca unicul scop pentru care am fost creati este de a ne asemana tot mai mult (pana la desavarsire) cu Dumnezeu ( in virtute si in iubire); restul , toate(casnicie, loc de munca , conjuncturi sociale, oamenii din jur etc) , sunt secundare si (asa ar trebui privite, caci asa si sunt pana la urma) subordonate acestui scop.; sunt doar mijloace de a putea atinge acesta ultima menire. De aceea , ea, ca si noi toti, trebuie sa ne smerim in orice greutate ce o intampinam si sa o privim ca pe un mare dar a lui Dumnezeu de a putea exersa si trai virtutea (rabdarea, smerenia, blandetea, si in final, dragostea adevarata, cea lipsita de orice urma de egoism). De aceea, oamenii spirituali, multumesc si primesc cu mare smerenie si umilinta greutatile si nedreptatirile ce li se fac.
Apoi , ar putea sa constientizeze ca a fost totusi alegerea sa de a fi alaturi de acel barbat, si si-ar putea da seama ca, cine nu se ingrijeste intai sa il cunoasca pe Dumenzeu si pe sine insusi, si sa il iubeasca mai presus de orice, trebuie sa stie ca mai devreme sau mai tarziu va avea probleme in viata. Adica, cine nu are aceasta preocupare si virtute, intai de toate, nu are nici lumina necesara (ce deriva din adevarata iubire a lui Dumenzeu) de a face alegerile corecte in viata care sa ii aduca bucurie, si nu intristare si mahnire.
Daca noi , oamenii, nu facem alegeri in deplina cunostinta de cauza, deci cu deplin discernamant (pe care sfintii il socoteau cununa virtutilor) nu putem sa ne asteptam ca acea alegere sa fie si una buna, adica sa nu ne aduca necazuri mai devreme sau mai tarziu. Iar daca o facem cu discernamant(adica avem cunostinta de ce implica acel drum ales de noi), inseamna ca , din dragoste pentru aproapele si pentru Dumnezeu, vom indura , fara sa murmuram sau sa cartim, si neplacerile ce vor veni pe parcurs dupa alegerea noastra, privind insa nu la binele nostru, ci la folosul aproapelui