deznadejde si disperare

[ilinca20]

În prealabil postat de guardian knight

dar spune clar,ce tara, si ce experiente ai avut !
ai fost foarte eliptica !
cred ca ar trebui fiecare sa fim mai sinceri pe sait, si sa ne spunem problemele mai direct !
oricum nu ne cunoaste nimei aici, si nu ne inatalnim dupa -aia pe strada cu el !
de ce atata fereala ?

din motive de privacy, nu stiu cum sa zic in romana. pt ca cel putin 3 persoane pe care le cunosc, inclusiv mama mea ar putea citi aici. imi pare rau ca mama mea sa stie dramele prin care trec eu aici. desi le banuieste, eu incerc mereu sa-i prezint latura pozitiva a situatiei, desi e net inferioare dificultatilor.

[guardian knight]

În prealabil postat de ilinca20

din motive de privacy, nu stiu cum sa zic in romana. pt ca cel putin 3 persoane pe care le cunosc, inclusiv mama mea ar putea citi aici. imi pare rau ca mama mea sa stie dramele prin care trec eu aici. desi le banuieste, eu incerc mereu sa-i prezint latura pozitiva a situatiei, desi e net inferioare dificultatilor.

da, accept motivatia ta,si mersi pentru lamurire !

numai bine de la Domnul !

[ilinca20]

inainte de a raspunde celor ce mi-au scris, va mai adresez o intrebare.

in anturajul meu, am oricum de a face cu persoane (de-ai locului sau romani) prea putin credinciosi. azi discutam cu cineva despre viata mea aici si i-am zis ca sper ca Dumnezeu sa imi arate calea. el mi-a spus ca nu-l intereseaza pe Dumnezeu problemele noastre, ca eu trebuie sa-mi gasesc calea. m-am mirat pt ca n-am mai auzit un asemenea rationament, ca pe El nu il intereseaza problemele noastre. doar pe mircea badea l-am mai auzit zicand asa si m-am mirat teribil.
apoi, am niste amice romance care tot asa au probleme aici. asta iarna, le sfatuiam de fiecare data sa se roage si sa vina la biserica cu mine, ca le va ajuta Dumnezeu. ele imi ziceau ca nu cred "ca ar functiona", in fine cauta rezultate imediate si concrete. lunile au trecut, a venit vara si eu am ramas tot cu problemele de asta iarna. cateodata, ele parca imi zic din privire "ee, vezi ca desi te rogi, nu s-a rezolvat nimic?"
cum sa-mi pastrez credinta si rabdarea cand am aceste ispite? aceste persoane nu le consider rele, chiar m-au ajutat, pur si simplu nu sunt credincioase.

eu ma straduiesc sa fiu un bun crestin, pt ca nu cred ca sunt. sunt sigura ca multi alti oameni mai credinciosi si smeriti decat mine. ma straduiesc si eu sa fiu .

[ilinca20]

În prealabil postat de CelMandru

Roagă-te Maicii Domnului să-ţi dea răbdare şi credinţă. Poate că tu nu ştii ce-i bine pentru tine, şi nu ar trebui să ceri ceva anume...Lasă-te-n voia Lui Dumnezeu...Acceptă totul cu pace şi bucurie în suflet...Răbdare...răbdând totul cu blândeţe, voi dobândi smerenia...cred că smerenia joacă un rol important, nu numai în cazul tău...te joacă diavolii pe degete, dacă n-ai smerenie, căci dejnădejdea e semnul că diavolului...care-i fericit nevoie mare când te vede aşa...e maestru păpuşar care te joacă ca pe o marionetă, până-îţi soarbe orice strop de credinţă.......

Fereşte-te de deznădejde ca de ciumă...fii răbdătoare...iartă...şi zâmbeşte...

acum cteva minute, am deschis o carte a unui duhovnic roman si am citit despre deznadeje.
ai dreptate. de o luna jumate de cand am cazut in starea asta fara precedent, ma lupt cu starea asta. fac sarcinile pe care ar trebui sa le fac si de restul nu ma mai ocup, sunt descurajata. cel mai rau imi pare ca nu mai am rabdare sa ma rog. incep si nu mai termin. si asta de 6-7 saptmani. n-am rabdare sa ma spovedesc. la biserica imi e greu sa ma merg, (nu e in orasul meu), merg din inertie. sunt constienta ca doar inrautatesc situatia.

[ilinca20]

oameni buni, continuati sa-mi scrieti. imi face f bine sa vorbesc cu voi si ma multumesc ca v-ati rupt din timpul vostru sa-mi scrieti aici sau in privat.

eu sunt aici de un an jumate si desi am plecat pregatita psihic, conditiile au fost mai vitrege decat se astepta oricine. efectiv, am avut parte de o serie de conjuncturi profesionale si personale nefaste. am in continuare multe posibilitati sa-mi duc proiectul la indeplinire, dar imi trebuie rabdare, forta si rezistenta. pe care simt ca nu le mai am.
sunt extrem de obosita si de descurajata, adesea disperata. ma gandesc in continuu ca numai asa greu o sa fie. mi-am pierdut si entuziasmul si bucuria de a ma ruga. stiu ca inrautatesc situatia, ma lupt zilnic cu mine pt ca as vrea ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa-mi indeplinesc aspiratiile si visele.
nu intru in detalii personale pt ca persoane apropiate pot citi si nu vreau sa le ingreunez cu experienta mea, mai mult de cat o fac deja.

[ANETA50]

ilinca daca esti sanatoasa nu-ti pierde nadejdea ca dunezeu are grija de toata lumea ,daca ai fi intr-un loc unde sar aduna toti cei cu probleme si ai vedea cu ochi tai ai fugi repede si ti-le ai lua pe ale tale inapoi.DUMNEZEU pe cel ce il iubest il tot incearca pentru ca el isi aduce aminte de el cei bogati nu se gindesc deloc si daca li se intimpla ceva ei platesc si scapa dar cel sarac se roaga de aceia nu putem fi toti bogai paminteste vorbind ,noi avemcomori ceresti ale virtuti---------dumnezeu sa te binecuvinteze sa-ti gasasti linistea si pacea sufleteasca