Ce este pacatul?

Pacatul, dupa Sfantul evanghelist Ioan (I In 4,6), este dezordine, incalcarea limitei normative, constitutiva fiintei umane, confuzie profunda a straturilor ontologice ale firii umane. Pervertirea cheama lucrarea terapeutica, reconstituirea structurii normative. "Curatirea morala, purificarea de patimi se desavarseste in curatia ontologica", vindecare a firii. Este vorba de restabilirea formei primordiale, de restaurarea chipului arhetipal.

[ory]

Cu multi ani in urma am citit acestea undeva;"pacat este ceea ce intuneca sufletul,ceea ce se opune ratiunii".

pacatul pentru mine personal, reprezinta suferinta, durere si lacrimi, pacatul savarsit cu voie sau fara de voie aduce inimii mele tulburare, constiintei mustare, am eu o vorba, striga duhul meu impotriva mea!!! pacatul mai ales pacatul grav imi imbolnaveste trupul si imi impietreste inima, pacatul inseamana pierderea pacii launtrice, stricarea echilibrului sufletesc, pacatul MA DESPARTE DE HRISTOS, dar totodata pacatul este dovada vie ca suntem umani, slabi neputinciosi, deci savarsind pacatul vine intristarea, dupa intristare vin lacrimile si pocainta, de aceea de multe ori un pacat greu savarsit si CONSTIENTIZAT!!! SPOVEDIT!!! iti schimba pt totdeauna viata, devii mai smerit mai iertator, mai bun , mai bland stiind ca tu ai facut acest greu si mare pacat si totusi ai fost iertat..de aceea indraznesc sa spun ca de multe ori un pacat greu constientizat, adica trecut prin filtru spovedaniei, ajuta la cresterea ta duhovnicesca, ajuta la constientizarea slabiciunilor tale, cam asta inseamna pentru mine personal pacatul.

Desfranarea este lasarea cu totul in voia poftelor trupului, care se atata in noi prin simturile noastre. Ea izvoraste din inima (Marcu 7, 21) si se savarseste in insusi trupul nostru, ducand la ratacirea randuielilor firii asezate de Dumnezeu. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care il va savarsi omul este afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau" (I Cor. 6, 18).

Pricina pentru care crestinul trebuie sa se pazeasca de desfranare, o arata tot Sfantul Apostol Pavel, prin cuvintele: "Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Care este in voi, pe Care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti aivostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Cor. 6, 19-20). Din desfranare izvorasc: cugetele necurate, distrugerea vietii familiale si nepasarea fata de nevoile celorlalti semeni. De aceea desfranatii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9). Datoria crestinului este ca prin post si rugaciune sa lupte impotriva acestui pacat, sa alunge gandurile necurate din cugetul sau si sa fuga de tovarasia celor desfranati.

[iosif]

jeny, foarte frumos spus! Se simte atunci cand omul povesteste din trairile personale!

Sa nu confundam raul care e in noi cu raul care e in afara noastra.
Dannsan, esti de acord, ca un om care se preocupa de sine i sensul curatirii de pacate, care constientizeaza pacatele, este mai "echipat" pentru a fi un bun cetatean, un bun preiten, un bun coleg, un bun sef?
Orice pacat pe care l-am invins prin nerepetare, ne face mai buni: in primul rand ca am iesit victoriosi din lupta cu raul, apoi e o lectie de viata invatata si totodata putem intelege pe altul, care se confrunta cu acelasi pacat si putem da un sprijin in lupta altuia cu pacatul. Deci, in orice caz e bine sa ne ocupam de pacate.
Daca ne concentram doar asupra raului manifestat in societate, uite unde ajungem: acuzam, dar fara a putea indrepta ceva. In final se poate ajunge chiar la deznadejde, care e opera cui?....... Ai ghici: a diavolului. Ca crestini suntem supusi greselii, dar totusi sa nu-i facem jocul diavolului, foarte fin dealtfel, motiv pentru care si are "audienta" la cei neavizati. Intelegi, deci, ca e foarte bine sa nu fim indiferenti fata de ce se intampla in jurul nostru, dar totodata sa ne echipam cu credinta ortodozxa, pentru a ne intari si a face situatiilor de orice fel.
Ia oricare carte cu continut religios si vei vedea ce multe ai de invatat si cum cele citite te vor ajuta sa surmontezi greutatile ivite. Astfel nu te limitezi la a constata, ci contribui la indreptarea lucrurilor, incepand chiar cu tine. Cat timp nu incepi a faCE schimbari in bine, in sensul de mai sus, la tine, nu poti astepta schimbari in afara ta.
Dar ca inginer electronist si ortodox_convins, ar trebui sa fii mai optimist. Se cauta peste tot. Ce sa faca cei cu meserii mai putin practice si care nu se cauta...sau pensionarii...
Daca ne concentram numai asupra aspectelor rele, avem parte numai de ele.
In ceea ce priveste "Bine ai venit in ...iad", tocmai de aceea noi cautam raiul in imparatia cerului. Mai bine o existenta limitata in iad si una vesnica in rai, decat invers.

Dannsan: In ceea ce priveste faradelegile actuale, dupa ce le constati, incearca sa le gasesti rolul. Incearca sa patrunzi cu ce gand a pemis Dumnezeu sa fie asa. Ne putem vaicari la infinit, daca nu tragem invataturile necesare din viata. Nimic nu este intamplator. Despre saracie poti citi pe net la Sf. Ioan Gura de Aur. Noi intelegem gresit saracia. Omul sarac e mai incercat si are un rol dublu: unu, este premiant la scoala smereniei, si doi, devine un exemplu si pentru ceilalti. Noi cand il luam pe cel bogat drept exemplu, gresim, caci cel bogat, faurindu-si raiul aici, se priveaza de el in cer. Exista si exceptii de la regula (practic ar trebui sa fie regula, fiind calea corecta), cei care folosesc bogatia pentru a-i ajuta pe cei lipsisti de mijloace. Facand asa, ei se urca pe scara virtutilor spre cer. Chiar in Pateric am citit povestea unui avva, care e trimis la un individ, ca sa invete de la el ce e placut lui Dumnezeu. Acesta ii spune avvei ca el nu a facut nimic deosebit( in sinea lui stiindu-se pacatos, fiind hot). La insistentele avvei, acesta povesteste, ca a furat niste bani, si cand a intalnit o femeie nevoiasa, i-a dat banii, pentru a-l salva pe sotul acesteia de inchisoare. Nu stiu daca am redat bine poveste, dar ideea e corecta.
Nebanuite sunt caile Domnului. Le putem cunoaste, daca primim si noi Duh Sfant.
Iar in privinta nefericirii tale, pe care o inteleg, este neproductiva, nu ajuta la nimic. Prin pastrarea linistii sufletesi nealteate, poti face mult mai mult bine.
Un suflet netulburat, care se roaga pentru ceilalti oameni, este ascultat de Dumnezeu. Si ca sa te convingi, cand vezi un copil pe strada plangand, binecuvanteaza-l( in gand) in numele Domnului Iisus Hristos si vei vedea ca se linisteste.
Sa nu spui ca mai mult nu ai ce face, ca de fapt ai foarte multe de facut. Doar sa vrei.

[maria55]

"omul sarac e premiat la scoala smereniei " , nu stiu unde ai citit , anca , dar e vorba de o saracie acceptata .
Si cu greu accepta cineva saracia , trebuie sa .............
Daca sint sarac si nemultumit si injur , n-ajuta la nimic , eu asa am invatat .

Draga Maria, cand ma gandesc la saracie, ma gandesc totodata la saracul Lazar, care ajunge in rai.

[iosif]

[i]Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea. (Mt 7, 22=23)

Pentru mine acest cuvant al Mantuitorului e important si ne aduce aminte ca Judecata e in Mana Lui!