femeia sa faca totu si barbatu sa joace badminton sau fotbal

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Nu are rost sa iti imaginezi lucruri despre care nu ai habar...cand logic ar fi sa iti imaginezi ca de moment ce nu se plang de sotii..poate chiar nu or avea de ce!!!

:)
Eu ma gandisem ca daca nu se plang inseamna ca ei stiu sa-si aleaga sotiile (pe cand femeile nu stiu sa-si aleaga sotii).

[anna21]

În prealabil postat de roxanax43

Si cum aflam cum se comporta el cand nu avem voie sa locuim impreuna inainte de casatorie?
Totusi omul isi da in petec acasa intre patru pereti si zi de zi.
Ce spuneti?

Eu am observat ca barbatii lipsiti de respect fata de femei nu-si respecta nici mama (poate gresesc, dar asta am observat).
Deci o viitoare mireasa poate observa cum se comporta logodnicul fata de mama lui (nu o contrazice, nu se enerveaza, sare sa o ajute, o suna des, nu-si da ochii peste cap cand vorbeste cu ea la telefon etc..) si de asemenea poate observa relatiile dintre parintii sotului (ca acela este modelul impregnat in mintea acestuia).

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Eu am observat ca barbatii lipsiti de respect fata de femei nu-si respecta nici mama (poate gresesc, dar asta am observat).
Deci o viitoare mireasa poate observa cum se comporta logodnicul fata de mama lui si de asemenea poate observa relatiile dintre parintii sotului (ca acela este modelul impregnat in mintea acestuia).

Asa este,ai dreptate...pentru ca de obicei barbatul urmeaza modelul comportamental al figurii paterne dominante in familia de origine ,iar in cuplu imaginea mamei se poate suprapune peste cea a partenerei.
Grav este cand avem de a face cu o mama narcisista,obsedata de control,mama castratoare cum i se mai spune in limbaj psihologic si o figura paterna stearsa sau absenta.

[heaven]

În prealabil postat de roxanax43

Si cum aflam cum se comporta el cand nu avem voie sa locuim impreuna inainte de casatorie?
Totusi omul isi da in petec acasa intre patru pereti si zi de zi.
Ce spuneti?

Anna ti-a raspuns:
-observand relatiile din familia de origine (mai ales raportul dintre mama si tata)
-relatia lui cu parintii
-si eu as mai adauga: relatia cu cei din jurul sau (prieteni,cunoscuti,colegi de munca,persoane straine,fata de care nu ar avea nici un interes)

[I.Calin]

În prealabil postat de roxanax43

Si cum aflam cum se comporta el cand nu avem voie sa locuim impreuna inainte de casatorie?
Totusi omul isi da in petec acasa intre patru pereti si zi de zi.
Ce spuneti?

Ceea ce-ți voi spune, admite-le ca simple păreri...

Am observat, din postările celorlalți (anna21, heaven) că ar exista niște modalități de "descifrare" a adevăratei firi a partenerului tău înainte de căsătorie (comportamentul față de propria sa mamă, mediul familial și raporturile existente între membrii familiei sale și chiar "relația cu cei din jurul său" , afirmă heaven). Posibil, dar nu e nimic care să-ți ofere garanția că toate aspectele identificate în familia sa de origine vor avea vreo influență majoră asupra comportamentului său viitor. Fiindcă mai există o "variabilă": persoana cu care se va căsători. Sunt destule cazuri de oameni care, provenind din familii dezorganizate, dau, totuși, dovadă de un comportament onorabil și un caracter lăudabil. Și atunci, îl / o vei refuza din start doar pentru că provine dintr-o familie cu anumite probleme / carențe? E o variantă, dar, iarăși, ce-ți oferă certitudinea că el însuși / ea însăși în raporturile sale cu persoana iubită nu va fi altfel?

Ceea ce contează, spun eu, este, în primul rând, relația dintre cei doi. Și nu degeaba am spus: "raporturile sale cu persoana iubită". Știe să tacă când celălalt are ceva de spus, are răbdare cu greșelile celuilalt fără a căuta să-i impute vreodată ceva, chiar dacă celălalt este "vinovat"? Știe să-și vadă propriile greșeli înaintea celor ale partenerului? Admite, oare, cu seninătate, că reacția, greșită sau nu, a iubitei sale se datorează și lui? Fiindcă tot ceea ce facem sau fac cei din jurul nostru se datorează și nouă.

În ceea ce privește "detaliile" care, trăind în aceeași casă, pentru mulți devin foarte importante: cititul ziarului (lenevirea, practic) când doamna spală, gătește, are grijă de copii etc. Cred că acestea ar trebui lămurite dintru început: fiecare să-și vadă de propriile lucruri și roluri în familie. De pildă, fiecare (chiar și copii când vor fi mai mărișori) să știe că are locul său "privat" unde trebuie să-și pună hainele. Nu împrăștiate prin casă că doar are grijă soția / mama...
Celelalte activități gospodărești: ori se împart dintru început între soți și copii, ori se execută alternativ de către fiecare, fără intervenții de genul "dacă n-aș fi eu, n-ați fi în stare de nimic" și plictisită (enervată) să preiei din mers treburile pentru că soțul nu s-ar descurca. Va învăța, dar nu cu sfaturi corective de atoateștiutoare, ci pe propria piele. Cunosc bărbați, care, deși au învățat de acasă să le cam facă pe toate în casă, sunt feriți de către propriile soții / mame de rutina zilnică a gospodăriei. Care, mai apoi, supraglomerate de treburile casnice, cedează și "nervii" tind să ia locul bunei înțelegeri.

Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne obișnuim prost de la început și mai ales, cu înțelegere și răbdare, eu nu cred că nu se poate rezolva absolut totul. Că doar dragostea ne unește în fața lui Dumnezeu, nu? Și dacă e dragoste, atunci să fie dragoste, nu reproșuri, că celălalt nu face bine. Ce ai făcut tu ca celălalt să facă bine? Dragostea dă, nu cere. Așa ne punem problema.
Dragostea nu este o relație contractuală. Dragostea nu este un raport faptă - răsplată, nu este un raport faptă - pedeapsă. Dragostea dă, chiar fără garanția de a primi ceva în schimb. E greu să admiți, recunosc, o astfel de perspectivă, fiindcă suntem prea orgolioși și nu putem accepta că celălalt nu are nici o datorie și datoria este numai a ta. Am mai spus-o și o să repet de câte ori o să am ocazia: prima datorie o am eu și apoi celălalt, dacă sunt mânat de dragoste. Și dacă asta presupune sacrificiul propriului orgoliu sau demnității (ca eufemism pentru orgoliu) și acceptarea, uneori, a unor "umilințe", trebuie să fii dispus să le faci. Dacă nu poți, izolează-te și nu cerși iubire și înțelegere, fiindcă tu însuți nu ești capabil de așa ceva.

Cu speranța că o să mă înțelegi ce am vrut să spun, Dumnezeu să ne ajute.

[aaliaa]

Este foarte ciudat sa vad atatea comentarii si intr-o asemenea maniera "discutate" pe un asemenea forum, dar e bine. Cunoasterea este un mare dar dat de Dumnezeu; posibil ca in urma oricaror polemici sa apara si idei noi care sa ne lumineze mintea. Daca ar fi asa este bine.

Va intrebati adesea de ce femeia are o pozitie inferioara in multe relatii de cuplu? De ce se intampla asta intr-o lume in care cuvantul lui Iisus ar trebui sa fie pretuit... tocmai pentru ca nu este luat in considerare.

E un citat pe care cred si sper ca toti l-ati citit (poate nu si cei din exemplele pe care l-ati adus in discutie, poate ar tebui sa o faca, daca vor putea)

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

La baza oricarie relatii, ar trebui sa stea iubirea.

DACA BARBATUL L-AR IUBI PE DUMNEZEU, DACA FEMEIA L-AR IUBI PE DUMNEZEU, CU SIGURANTA SE VOR IUBI, SE VOR RESPESTA SI SE VOR PRETUI TOATA VIATA. VOR INTELEGE CA SUNTEM EGALI IN FATA LUI.

Noi suntem mai presus de trup, spirite, suntem suflete. De acea relatii, indiferent de natura lor, vor functiona frumos atunci cand sufletele implicate vor fi compatibile si vor functina perfect cand iubirea fata de Bunul Dumnezeu va fi mereu in "inimile" celor implicati.

Dumnezeu este mereu cu noi, suntem noi oare mereu cu El?

NADEJDE, CREDINTA SI DRAGOSTE.

Dumnezeu sa ne binecuvanteze si sa ne lumineze mintile.

[NEYRA 383]

foarte interesanta tema,respect toate parerile,dar m-am oprit la tine draga andreicozia pt.ca mi-a placut cel mai mult puctul tau de vedere,cu atat mai mult ca vine din partea unui barbat,permite-mi sa te felicit pentru educatia de care dai dovada,deasemeni si pe cei care ti-au insuflat-o.
Am fi tare fericiti,fericite daca ar fi mai multi printre noi cu aceasta gandire,educatie,ajungand aici mi-am amintit povestea trista,dar adevarata,pe care am trait sa o vad cu ochii mei,si care ma intristeaza si azi,cand imi amintesc de ea,ca acum de exemplu........si cu permisiunea dvs as dori sa vi-o imparasesc,spre a fi invatatura si spre evitarea acestor fapte daca este cu putinta pe viitor;
eram copil de vreo 7-8 ani cand langa noi s-a mutat o familie ,la prima vedere o fam. obisnuita iar eu am fost primul fericit,ca aveau 2 baieti.....ceva mai mari decat mine cu 2-3 ani si aveam cu cine sa ma joc.....eu singur fiind la parinti....tatal lor,parea un om bun tot timpul cu zimbetul pe buze ,iar mama lor,imi parea sfioasa,si supusa,totdeauna cu o vorba buna,adesea o vedeam pe mama lor mai tarziu vanata,cand la un ochi cand la celalalt cand cu gura sparta,o vedeam ca imi zimbea cu tristete,dar imi zimbea de fiecare data.....anii au trecut noi am crescut si ne-am urmat cursul vitii fiecare,cei doi prieteni ai meis-au facut ....politisti,s-au casatorit,cel mare primul care s-a casatorit a avut o fetita in primul an de casatorie,sotia lui am intalnit-o de nenumarate ori........la fel ca pe mama lor.......vanata,pe fata,pe maini,pe brate.......a murit la 32 de ani ....de ciroza hepatica(!)ramanand fetita lor orfana de mama de la o varsta frageda,iar fratele cel mic s-a casatorit cu o fosta colega de a noastra de scoala,deci ne cunosteam cu toti,iarasi si el a avut 3 copii 2 fete si un baiat,cu cate ma intalneam adesea,la biserici,sau la manastire care era aproape de cartierul nostru si spre durerea mea .....tot la fel,era plina de echimoze,cu copilasi intodeauna dupa ea,copii nostri au fost si ei prieteni buni,au fost la aceiasi scoala,iar la parintii mei si ei le ziceau....tot bunici idesi nu eram rude ,ci doar prieteni. si vecini,iarasi alti ani a trecut,iar la varsta de 39 de ani prietenul cel mic,care avea trei copii sastins din viata.....tot de ciroza hepatica,iar nevasta lui ramand singura cu 3 copii de crescut,fetele s-au casatorit,iar fiul lor cel mic acum..........este la facultatea de teologie,spre SLAVA SI MARIREA LUI DUMNEZEU,si cred ca acum poate va inceta violentele din aceea familie,dar nu pot sa nu ma intreb cate oare astfel de cazuri nu sunt ascunse sau musamaizate,doar de dragul de a fi in randul lumii,asa cum am citit pe acest sitte.Iar mama lor s-a stins din viata dupa o lunga si grea suferinta de 9 ani de paralizie ,tintuita la pat si la un an dupa ea si tatal lor.........

În prealabil postat de andreicozia

da, barbat, bine

DIn nou, in timp ce femeie asculta la turuiala barbatului care o pune foarte amanuntit la punct cind are chef, ca doar ii este superior, barbatul asculta filozofeala unora si altora care vorbesc chipurile din partea lui Hristos, adica complet subiectiv, pentru ca o poti BRODI EXACT CUM VREA INIMIOARA TA sa pice, adica in avantajul barbatului. Asta-i ascultarea "de Hristos" care vrei sa mi se explice?:))))
Hai sa fim seriosi! crezi ca suntem copii?
Hristos in scripturi a vorbit putin pe tema asta si foarte evaziv, la modul general, asa ca sfaturi, si evident ca noi barbatii am intors-o cum ne convine DUPA MODELUL IUDAIC si ne-am facut stapinii FEMEILOR!

[heaven]

În prealabil postat de I.Calin

Dragostea dă, nu cere. Așa ne punem problema.
Dragostea nu este o relație contractuală. Dragostea nu este un raport faptă - răsplată, nu este un raport faptă - pedeapsă. Dragostea dă, chiar fără garanția de a primi ceva în schimb.

Draga Calin,din pacate nu pot fi de acord in totalitate cu tine: trebuie sa intelegem ca nu exista doi oameni identici,prin urmare,cand doua persoane se intalnesc,sunt efectiv doua universuri diferite si chiar daca exista puncte de interes comun,cu siguranta vor exista si altele care vor duce invitabil la conflicte,neintelegeri.
Relatia perfecta nu exista de la sine,ea se construieste de catre AMBII parteneri!
Fiecare dintre noi avem propriile noastre opinii,asteptari,nevoi si ne spunem ca si partenerul nostru trebuie sa gandeasca exact la fel si presupunem ca el ar trebui sa stie ceea ce noi avem nevoie:gresit!Percepem in mod diferit realitatea,ne exprimam in mod diferit,de aceea ne trezim de multe ori de parca unul vorbeste chineza,iar altul japoneza si spunem dezamagiti:"el/ea nu este omul care credeam (in propriile mele fantezii) ca este!"
Celalalt nu poate ghici ceea ce se petrece in interiorul nostru,ce dorinte si asteptari avem!
De aceea TREBUIE SA INVATAM SA CEREM,sa ii spunem celuilalt ce dorim si sa nu evitam un eventual conflict,ci sa il abordam CONSTRUCTIV (ASCULTANDu-l cu adevarat pe celalalt,VALORIZANDu-l si aratandu-i ca NEVOILE SALE SUNT IMPORTANTE PENTRU NOI si sa solicitam acelasi gen de abordare si din partea sa).
Ignorandu-ne propriile nevoi din diverse motive sau evitand sa deschidem subiectul de teama conflictului,nu reusim decat sa acumulam frustrari,tensiunea se va accentua in timp,vom deveni deprimati,nemultumiti,nervosi,iar asta nu poate duce la o atmosfera armonioasa in cuplu,ci la o situatie asemanatoare cu o bomba cu ceas care sta sa explodeze!

[IonelS]

Femeia nu este exploatat de barbat datorita credintei , ci datorita lipsei acesteia !
Doamnele care patesc asa ceva au mai intai de toate parte de o criza spirituala in familie...! Cand s-au maritat de ce nu s-au uitat.... ?

[mihele_m]

În prealabil postat de timeea89

Daca cineva imi poate spune, va rog, care este pozitia Bisericii in ce priveste rolul femeii si cel al barbatului in asumarea responsabilitatilor in familie...

Oare femeia trebuie sa faca de mancare, sa faca cumparaturile, si spele vasele, sa faca menaj, sa aibe grija de copii, etc (desi si ea lucreaza si uneori pleaca inaintea lui si ajunge dupa el, si pun bani egal la intretinere si mancare) iar barbatul sa spuna tot timpul ca e obosit? Daca il trimiti sa cumpere cateva rosii ca sa ai tu (femeia) timp sa faci mancarea mai repede face tot felul de fete ca i-ai cerut o mare favoare, si mai incolo pleaca sa faca sport "ca altfel nu se simte bine".

Si va mai spun un caz: familia in vacanta, tatal cu fiica cea mare in piscina, mama alapteaza bebelusul. La un moment dat fetita are nevoie sa mearga la toaleta.... Ce face tatal??? O scoate frumos din apa si ii spune "du-te si zi-i lu maica-tii".

Si inca unul, ca sa inchei. Mama, cu 3 copii si insarcinata cu al patrulea, nu mai reuseste sa struneasca copii care plang (si unul dintre ei i-a dat o palma unei fete care incerca sa aduca un pic de ajutor mamei), in timp ce barbatul joaca fotbal.....

Atitudinea Biserici fata de problemele tale familiiare ? Nu stiu daca Biserica se implica ,este clar ca sprijina familiile care au probleme sociale ,dar ca voi nu va intelegeti ,nu stiu daca este de datoria biserici . Biserica va indruma la intelegere si este clar ca i-ar spune sotului daca ar merge la un Duhovnic care-i sunt atributiunile de bun parinte si sot . Dar nu-i poate impune . Aici joaca un rol foarte important simturile lui paterne . El din proprie initiativa ar trebui sa vina in sprijinul Dumneavoastra ,cu atit mai mult ca aveti 3 copilasi si al 4 -lea este pe drum Daca ar fi un tata bun si un sot iubitor ,nu sa-r duce sa joace fotbal si badmiton ,stiinduva incurcata cu atitea treburi .Servici ,casa copii . Eu cred ca ar trebuii sa-si revizuiasca singur comportamentul ,sa se puna in locul Dumneavoastra macar 2 ore si sa vedem cum sa-r descurca . Sa va dea bunul Dumnezeu multa intelepciune ,si in special sotului sa va sprijine mai mult si sa nu ,faceti sa sufere copilasii ,fiindca traumele din copilarie se rasfring asupra lor cind vor fi adulti ,si mereu o sa va reproseze ca le-ati dis. trus copilaria . Dumnezeu sa va ajute si sa va aduca la pace si intelegere .