A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

În prealabil postat de Pandion

Problema este ca fetita e foarte mica, altfel ai fi mers la serviciu si cred ca timpul petrecut acolo te-ar fi facut sa vezi altfel lucrurile. Nu am inteles daca sotul tau lucreaza sau nu. Din punctul meu de vedere, faptul ca un barbat are astfel de atitudini si comportamente fata de sotia lui impreuna cu care are si o fetita la varsta cand creste si parca te bucuri sa vezi minunea lui Dumnezeu sub ochii tai, este absolut inadmisibil. Poate ca le ai si tu pe ale tale, dar asta nu justifica toate cele mentionate de tine in niciun fel. O mare parte din vina o ai tu, imi pare rau sa iti spun, spui ca ai fost naiva, ai acceptat sa ai un copil cu el mai inainte sa va casatoriti(am dedus din varsta fetitei, voi fiind casatoriti doar de 1 an si jumatate) fara sa stii prea bine ce fel de om este. Durerea este ca pe langa tine, va suferi si cea mica, este groaznic sa traiti cu un astfel de om, daca nu ia nicio masura sa se schimbe, iar schimbarile din cate stii sunt rare. Daca v-ar iubi intr-adevar ar face-o. Iar daca nu se intrevede nimic, sfatul meu ar fi sa pui capac relatiei si sa-ti cresti frumos copilul, nu terorizata de individ. Se spune ca ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta, dar oare a unit Dumnezeu ceva in acest fel de relatie? Nu cred. Ma doare sufletul pentru tine si mai ales pentru aia mica, nicio femeie din lume si niciun copilas nu ar trebui sa suporte un om atat de dificil precum ai descris mai sus. Gandeste-te la un viitor frumos al tau si al ei si nu mai trage dupa tine specimenul. Prin comportamentul lui el s-a separat de Dumnezeu, e alegerea lui. M-as bucura sa mai aud vesti de la tine, pozitive bineinteles!

Suntem casatoriti de mai bine de un an jumate, adica mai exact de 1 an si 8 luni, in octombrie se fac 2. Spun un an jumate pt ca inca nu sunt 2. Copilul nu a fost conceput inainte de casatorie, am tinut amndoi foarte mult la acest aspect. Dupa calculele noastre a fost conceput chiar in luna de miere si ne-a bucurat mult acest fapt.
Da, sotul meu lucreaza acum.

[o copila]

În prealabil postat de adelina02

Mai bine de mine ca nu ma voi casatori:D

Nu trebuie sa spui asta.
Daca la mine nu e situatia roz, nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie si la tine la fel.

[o copila]

În prealabil postat de anna21

Draga copila,
Nimeni nu este perfect.
Nu-l mai cicali... merita sa-l faci sa duca gunoiul cu pretul acestui scandal?

Mai ales daca el munceste si tu stai cu copilul.. arata intelegere fata de oboseala lui, arata grija de el si fa tu ceea ce poti face.
Cuvintele rele si cearta fac mult rau. Realmente dai drept dracilor sa locuiasca in casa cu voi.
Dusul gunoiului: 2 minute, maturatul: 5 minute, spalat vase: 10 minute.. uite si tu cat de putin este! Pentru asta vrei sa strici casnicia?
De multi ani de cand sunt casatorita, al mesu sot o singura data a spalat rufe (anul trecut, ca eram plecata si a fost nevoit) si toate hainele albe le-a scos roz! Asta este, nu mai face.
Toate lucrurile cu care te consumi tu sunt nimicuri.


Eu cred ca poti schimba in fiecare zi ceva din atitudinea ta spre binele amandurora si pentru binele fetitei.

Este f important sa-ti schimbi atitudinea fata de el si sa nu mai dai importanta tuturor nimicurilor! Altfel poate sa inceapa sa evite venitul acasa (unde sotia il dispretuieste si il cearta) si alte lucruri mai rele pot veni.

(Si alt sfat general: Chiar daca el va duce gunoiul, va spala vase, va gati etc.. chiar daca va face absolut tot ceea ce vrei tu, niciodata nu vei fi fericita cat timp te gandesti in primul rand la tine si la ceea ce-ti doresti tu. Adevarata fericire vine din a face ceva pentru cei pe care-i iubesti, nu pt tine).

A avut si el o tentativa de spalat haine si.......le-a fiert! A fixat temperatura pe la 80 grade cred si, toate hainele au iesit decolorate si intrate la apa. Erau hainele lui....:)
Da ok, sunt nimicuri, dar.....ideea mea de casnicie este ca cei doi soti sa-si imparta sarcinile. Oi fi eu mai visatoare, dar cred ca trebuie sa am niste standarde in ceea ce priveste convietuirea in 2. Eu am crescut intr-o familie armonioasa, parintii mei oameni simpli, noi copiii am luat exemplu de la ei si cred ca asta a contat foarte mult in desfasurarea vietii ulterioare, ne-a ajutat sa avem o viata ordonata. La el in familie a fost putin haos, mama lui statea mai mult acasa, fiica lor a fost scutita de la treburile casei si a ajuns sa o sune pe mama-sa sa o intrebe cum sa faca sarmale la sot, fiul la fel, scutit de la tot, si atunci normal ca nu stie sa faca.
Dar ce ma deranjeaza e ca nici nu face diferenta, si nu vrea sa se plieze. Adica nu cred ca ii cer imposibilul.
Am sa meditez la sfaturile primite si am sa incerc sa mai reduc din comentarii

[o copila]

În prealabil postat de carmina

Draga copila,

Ceea ce povestesti tu aici, despre manifestarile sotului tau, tine de sentimentul de inferioritate pe care il traieste alaturi de tine, constient fiind ca poate niciodata nu te va ajunge, nicicum depasi dpdv profesional.

Faptul ca se manifesta asa cum ai spus, cu oarecare badaranie, inseamna ca vrea cu orice pret sa-ti atraga atentia asupra lui si mai inseamna ca are mare nevoie de atentie din partea ta. Vezi tu, fiecare se manifesta diferit:unii se prefac bolnavi, bolnavi inchipuiti, altii se dau de neputinciosi. Cu cat ii vei da mai mult, cu atat va cere si mai mult, dar fii calma, nu te speria, va fi in grafic.

Ai nevoie de mult tact si mult mai multa rabdare pentru a depasi toate incercarile la care domnia sa te va supune. Dar nu dispera, inarmeaza-te cu rabdare din belsug si bucura-te din plin de clipele petrecute alaturi de puiutul tau pt. ca timpul zboara si nu se mai intoarce.

Si din parte mea, toate cele bune.

Da, este foarte interesanta si remarca ta Carmina. M-am gandit si eu la asta, mai ales ca odata, intr-o discutie si un moment de sinceritate mi-a spus ca niciodata nu va reusi sa ma intreaca. Dar eu nu consider ca suntem intr-o competite unul cu altul, adica vrem sa mergem inainte impreuna. Si mai ales niciodata nu l-am facut sa se simta inferior sau sa-l umilesc fata de cineva. El a facut-o.

[Bast-et]

În prealabil postat de o copila

A avut si el o tentativa de spalat haine si.......le-a fiert! A fixat temperatura pe la 80 grade cred si, toate hainele au iesit decolorate si intrate la apa. Erau hainele lui....:)
Da ok, sunt nimicuri, dar.....ideea mea de casnicie este ca cei doi soti sa-si imparta sarcinile. Oi fi eu mai visatoare, dar cred ca trebuie sa am niste standarde in ceea ce priveste convietuirea in 2. Eu am crescut intr-o familie armonioasa, parintii mei oameni simpli, noi copiii am luat exemplu de la ei si cred ca asta a contat foarte mult in desfasurarea vietii ulterioare, ne-a ajutat sa avem o viata ordonata. La el in familie a fost putin haos, mama lui statea mai mult acasa, fiica lor a fost scutita de la treburile casei si a ajuns sa o sune pe mama-sa sa o intrebe cum sa faca sarmale la sot, fiul la fel, scutit de la tot, si atunci normal ca nu stie sa faca.
Dar ce ma deranjeaza e ca nici nu face diferenta, si nu vrea sa se plieze. Adica nu cred ca ii cer imposibilul.
Am sa meditez la sfaturile primite si am sa incerc sa mai reduc din comentarii

Bravo! Tu intr-adevar ai demnitate! Admir feminismul tau!

[o copila]

În prealabil postat de Bast-et

De cand si pana cand stangacii sunt oameni de neincredere????
Inca stangaci se descurca mult mai bine cu pictura si scultura, cei mai mari artisti erau stangaci (Leonardo da Vinci, Raffaello Sanzio, Michelangelo, Picasso, Mozart).

Cand am spus ca e stangaci m-am referit la faptul ca e neindemanatic.

[o copila]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Singurul lucru concret pe care îl citesc eu aici este că soţul dv cam râgâie. Sunt atâtea femei care chiar au de ce se plânge: soţii lor sunt fustangii, sunt beţivi, le snopesc în bătaie, nu muncesc sau muncesc dar banii ajung la sala de jocuri şi nu acasă. Ei bine, soţul dv... râgâie. Cam puţin pentru un divorţ. Parcă şi văd şedinţa de judecată: "împricinata copilă, care este motivul pentru care dv doriţi să divorţaţi ?", la care, cu demnitate vă ridicaţi şi răspundeţi: "onorată instanţă, motivul este acela că soţul meu râgâie!".

Acuma, vorbind în registru serios: ceea ce citesc eu printre rânduri este că, de fapt, nu vă (mai) iubiţi soţul. Cam devreme s-a întâmplat asta. Din fericire, iubirea este în mult mai mică măsură un sentiment, aşa cum cred cei mai mulţi, decât un efect al voinţei. Noi iubim atunci când avem un orizont de aşteptare (când inima ne e deschisă) şi vrem să iubim. Nu este mai puţin adevărat că această voinţă vine de la Dumnezeu. El e izvorul vieţii, el e şi izvorul iubirii. Despre asta cred că ar fi bine să vorbiţi cu Dumnezeu. Să-I spuneţi: "Doamne, te rog, dă-mi iubire, că fără ea eu mă usuc !".

Ragaie si trage aere! In public! :)
Stiu ca sunt cazuri de casnicii mult mai putin fericite ca sa zic asa, dar pe mine ma intereseaza a mea.
Cand am spus ca nu stiu ce e iubirea m-am referit la faptul ca am daruit iubire, asa cum am crezut eu ca este ea, dar nu am primit la fel, adica nu m-am simtit iubita. Poate ca nu stiu eu ce inseamna iubirea, sau nu stiu corect. Stiu ca indragosteala e diferita de iubire, atunci e ca o tornada, te ia pe sus, si vezi lumea de acolo de la inaltime, o vezi roz.....cand cobori din nou....surpriza, s-ar putea sa nu o mai vezi la fel. Eu zic ca imi iubesc sotul, l-am iubit si il iubesc, dar vreau sa primesc la fel, sa ma simt iubita.

[MariS_]

Draga o copila,
inainte de a va gandi la divort mai incercati si sfatul unuia mai batran.
sa stii ca si din lucruri rele poate iesi ceva bun, dar trebuie sa stii cum.
pentru asta, insa, e nevoie de sinceritate totala din partea amandurora.
ideea e urmatoarea: daca e greu sa nu va mai certati, atunci puneti o
amenda in lei pe orice cuvant urat rostit sau tipat. iar banii sa fie depusi
pe numele fetitei. asa, macar, din cearta voastra va castiga fetita.
dupa cateva astfel de amenzi nu stiu daca veti mai avea chef de cearta.
s-ar putea sa va lase lefteri pe amandoi si sa trebuiasca sa apelati si
la parinti. (si mai glumiti si voi din cand in cand, ca relaxeaza)
asta e in plus fata de restul sfaturilor bune pe care le-ai primit.
Domnul sa va ajute.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[o copila]

În prealabil postat de caliyo

Sfatul meu este sa nu cedezi asa de usor pt. ca din cate ai relatat sunt probleme peste care ai putea trece. Incearca sa te reindragostesti de el, macar pt. un timp ignora-i comportamentul care te revolta si fa efortul de a parea macar ca te simti bine. Pe un barbat nu o sa il schimbi niciodata in bine aparand mereu in fata lui imbufnata, cicalindu-l. Doreste-ti din tot sufletul sa fii fericita ( in special pt. cea mica) indiferent de comportamentul sotului.
Daca ar fi fost vorba despre violenta sau consum de alcool, crede-ma ca as fi prima care ti-as spune: divorteaza! Dar aici nu e cazul. Si atata timp cat mai e ceva pt. care merita sa lupti, lupta! Curaj si cu Dumnezeu inainte!

Multumesc pentru incurajare!
Asa e, nu trebuie sa cedez.

[o copila]

În prealabil postat de MariS_

Draga o copila,
inainte de a va gandi la divort mai incercati si sfatul unuia mai batran.
sa stii ca si din lucruri rele poate iesi ceva bun, dar trebuie sa stii cum.
pentru asta, insa, e nevoie de sinceritate totala din partea amandurora.
ideea e urmatoarea: daca e greu sa nu va mai certati, atunci puneti o
amenda in lei pe orice cuvant urat rostit sau tipat. iar banii sa fie depusi
pe numele fetitei. asa, macar, din cearta voastra va castiga fetita.
dupa cateva astfel de amenzi nu stiu daca veti mai avea chef de cearta.
s-ar putea sa va lase lefteri pe amandoi si sa trebuiasca sa apelati si
la parinti. (si mai glumiti si voi din cand in cand, ca relaxeaza)
asta e in plus fata de restul sfaturilor bune pe care le-ai primit.
Domnul sa va ajute.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc de sfat!
M-a distrat ideea, si chiar nu e rea, poate asa reusim si noi sa mai punem un ban deoparte. Dar mi-e ca apoi vom cauta intentionat momente d ecearta ca sa se mareasca suma.....